Admissibility of appeal against revision judgment in social insurance litigation where underlying decision was non-appealable
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the revision request and leaving the original appellate decision in force. The dispute involved a request to revise a final Court of Appeal decision regarding social insurance litigation, which was based on the ground that the lower courts had failed to rule on all requested matters or ruled on matters not requested. The decisive legal basis for the inadmissibility finding is the principle that the admissibility of an appeal against a revision judgment is determined by the appeal rights attached to the original revised judgment; since the underlying matter was a social insurance case where appeals are legally prohibited under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, the subsequent revision decision was considered final and not subject to appeal under Article 513(5) of the same Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Admissibility of appeal against revision judgment in social insurance litigation where underlying decision was non-appealable: Obiectul recursului de faţă este decizia nr. 2214/15.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La 11.05.2022 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost înregistrată cererea revizuentului A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova, de revizuire a deciziei nr. 600/02.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 2214/15.09.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Împotriva acestei din urmă decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de revizuire.
În motivare, a susţinut că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel s-au pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi au omis să se pronunţe asupra unor lucruri solicitate, enumerând aspectele de fapt şi capetele de cerere cu care acestea au fost învestite, în etapele procesuale anterioare.
La 11.11.2022 intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă.
Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., la art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Obiectul recursului de faţă este decizia nr. 2214/15.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În această situaţie, sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Verificarea cerinţelor textului de lege citat mai sus face necesară analiza hotărârii care fusese atacată cu revizuire; astfel, obiectul cererii de revizuire l-a constituit decizia nr. 600/02.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, într-un litigiu de asigurări sociale, materie în care, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile nu sunt supuse recursului.
În aceste condiţii, aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ. impune concluzia că dacă nici împotriva deciziei nr. 600/02.03.2022 nu se putea declara recurs, nici împotriva deciziei pronunţate în revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atacată în prezenta cauză, nu este deschisă calea de atac a recursului.
În consecinţă, este incident art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia "sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", astfel încât hotărârea atacată era definitivă de la data pronunţării şi nu este susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac exercitată de recurent.
Aşa fiind, recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficienţă art. 513 alin. (5), rap. la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2214/15.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.