Appeal allowed, decision quashed and remanded for retrial over appellate reasoning defect.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19.11.2015 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. Italia şi B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 815.999,68 RON şi a dobânzii legale, calculată între data introducerii acţiunii şi plata efectivă a debitului şi a cheltuielilor de judecată.

La 13.01.2016, pârâtele au formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 227.578,64 RON, sumă achitată, în baza contractului nr. x/2011, de pârâte către S.C. Institutul de Studii şi Proiectări Energetice S.A. (în continuare "S.C. I.S.P.E. S.A."), a sumei de 36.000 RON, datorată pentru întocmirea manualelor de punere în funcţiune şi întreţinere pentru staţia Vârşolţ, conform art. I pct. vi) din acordul din 25.01.2012 şi a sumei de 186.353,70 RON, reprezentând lucrări executate de S.C. I.S.P.E. S.A. pentru care s-au emis facturile nr. x, 148, 149 şi nr. 150 din 28.02.2013 şi pe care reclamanta s-a obligat să le plătească, conform art. I pct. iii) din acordul comercial din 25.01.2012, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 454/22.02.2016, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

La rândul său, prin încheierea civilă nr. 156/CC/31.05.2016, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei Mixte de contencios administrativ şi fiscal, de Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale a aceleiaşi instanţe.

Această instanţă, la rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2072/27.06.2016, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 67/21.09.2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 29.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. Institutul de Studii şi Proiectări Energetice S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 192.565,49 RON, reprezentând contravaloare lucrări de proiectare şi a sumei de 40.617,50 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, dar şi a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 8687/13.10.2016, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la cauza de faţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 28.02.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. Institutul de Studii si Proiectări Energetice S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. - Sucursala Cluj-Napoca, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 39.223,18 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 17.01.2018, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la cauza de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 948/22.05.2019, Tribunalul Specializat Cluj a respins ca neîntemeiată acţiunea principală, a respins ca neîntemeiată cererea conexă formulată iniţial în dosarul nr. x/2017 şi a admis cererea formulată în dosarul nr. x/2016 de reclamanta S.C. PROIECTARE CONSULTANŢĂ S.A. (desprinsă prin divizare din S.C. Institutul de Studii şi Proiectări Energetice S.A.), a obligat pârâta B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca să plătească reclamantei suma de 192.565,49 RON, cu titlu de contravaloare a facturilor fiscale nr. x, 148, 149 şi nr. 150 din 28.02.2013 şi suma de 40.090 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 01.04.2013-25.02.2016; cu privire la cererea reconvenţională, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale active a B. S.R.L. Italia şi B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca şi excepţia lipsei de interes a B. S.R.L. Italia, a admis cererea reconvenţională şi a obligat S.C. D. S.A. să plătească S.C. B. S.R.L. Italia suma de 188.338,64 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x şi 29 din 27.01.2012 emise de către S.C. I.S.P.E. S.A., suma de 30.000 RON la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea manualelor de punere în funcţiune şi întreţinere pentru staţia Vârşolţ, suma de 186.353,70 RON reprezentând suma facturilor nr. x, 148, 149 şi nr. 150 din 28.02.2013 şi suma de 37.944,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. În privinţa cheltuielilor de judecată, S.C. D. S.A. a fost obligat să plătească B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca suma de 42.354,09 RON, iar B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca a fost obligat să plătească S.C. ISPE PROIECTARE Şl CONSULTANŢĂ S.A. suma de 11.697,33 RON.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. D. S.A. a declarat apel, iar B. S.R.L. Italia şi B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca au formulat apel provocat.

Prin decizia nr. 578/26.10.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul principal şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea principală formulată de reclamanta S.C. D. S.A. şi a obligat, în solidar, pârâtele B. S.R.L. Italia şi B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca la plata sumei de 815.999,68 RON şi a dobânzii legale, calculată începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata integrală a sumelor; cu privire la cererea reconvenţională, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtelor-reclamante în privinţa primului capăt de cerere şi celui de-al treilea, pe care le-a respins ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă şi a respins, ca neîntemeiat, al doilea capăt de cerere. A respins ca nefondat apelul provocat şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. Cu privire la cheltuielile de judecată, a obligat pe B. S.R.L. Italia şi B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca la plata către S.C. D. S.A. a sumei de 32.578,34 RON, cu titlu de cheltuieli efectuate în primă instanţă şi a sumei de 18.132,5 RON, în apel.

Împotriva acestei decizii, S.C. B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca şi S.C. B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei curţii de apel, spre o nouă judecată.

În privinţa cererii principale, recurentele au arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit art. 1.266-1.269 C. civ. cu referire la clauza de la art. I pct. ix din acordul comercial din 25.01.2012, care trebuia interpretată coroborat cu art. 3 din acord, prin care părţile au stabilit atât că înlătură orice altă înţelegere anterioară, cât şi că răspunderea lor în legătură cu contractul de lucrări nr. x/07.03.2011 nu putea fi antrenată decât pentru neexecutări intervenite după 25.01.2012. Autoarele recursului au indicat art. I din acord, prin care s-a stabilit că reclamanta S.C. D. S.A. urma să finanţeze, realizeze şi execute toate lucrările care făceau obiect al contractului nr. x/07.03.2011, acesteia transferându-i-se obligaţiile, inclusiv accesoriile, deci şi eventualele penalităţi de întârziere.

În continuare, recurentele au notat că la lit. d) a preambulul acordului comercial din 25.01.2012, părţile au recunoscut că lucrările care formează obiect al contractului nr. x/07.03.2011 sunt în curs de desfăşurare, iar reclamanta şi-a asumat că lucrările au fost începute cu întârziere de către asociaţia antreprenoare.

Autoarele căii de atac au arătat că instanţa de apel a aplicat greşit art. 1.267 C. civ., distingând între clauze reglementând obligaţii anterioare şi ulterioare acordului comercial din 25.01.2012, în condiţiile în care părţile au avut în vedere exclusiv penalităţile ulterioare semnării acordului, împrejurare ce rezultă şi din referirea expresă la sistemul SCADA, dar şi art. 1.270 C. civ., dând eficienţă juridică contractului de lucrări nr. x/07.03.2011, pe care părţile deciseseră să îl înlăture prin acordul comercial din 25.01.2012. De asemenea, au susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a art. 1.350, 1.516 şi 1.530 C. civ., realizând un silogism juridic incomplet, care nu clarifică obligaţiile care generează penalităţile de întârziere şi prin raportare la ce termen au fost aplicate. În context, au subliniat că beneficiarul final, Compania de Apă Someş S.A., nu a emis facturi pentru penalităţile de întârziere.

Cu privire la soluţia dată cererii reconvenţionale, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au invocat încălcarea art. 431 alin. (2) şi 617 alin. (1) C. proc. civ.

Au arătat că prin acordul comercial din 25.01.2012, intimata S.C. D. S.A. şi-a asumat obligaţia de a achita integral preţul contractului nr. x/2011, încheiat între S.C. I.S.P.E. S.A. şi recurente, acest contract fiindu-i opozabil.

De asemenea, au arătat că, din ordonanţa civilă nr. 8630/25.09.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, titlu executoriu, rezultă caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei de 227.578,64 RON, iar instanţa de apel a greşit susţinând că nu poate reţine puterea de lucru judecat.

Autoarele căii de atac au învederat că instanţa de apel a aplicat greşit art. 1.270 C. civ., înlăturând obligaţia de plată a intimatei-reclamante S.C. D. S.A. cu motivarea că recurentele nu au emis facturi pentru suma de 186.353,70 RON, ignorând că obligaţia de plată era asumată de intimata-reclamantă prin art. I pct. (iii) din acordul comercial.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu privire la soluţia dată cererii principale, recurentele au criticat lipsa motivelor pentru admiterea cererii reclamantei, respectiv neidentificarea obligaţiilor contractuale neexecutate şi a perioadei de întârziere, dar şi ignorarea motivelor invocate de acestea pentru încălcarea termenului contractual. Au subliniat că începerea cu întârziere a lucrărilor la sistemul SCADA nu le este imputabilă, câtă vreme obligaţia de finalizare a lucrărilor revenea intimatei-reclamante şi au invocat excepţia de neexecutare a acordului comercial din 25.01.2012, în raport cu art. 1.556 C. civ., întrucât primele plăţi au fost efectuate de intimata-reclamantă la 20.03.2012.

Autoarele recursului au mai relevat că instanţa de apel nu a răspuns nici apărărilor prin care au solicitat intervenţia instanţei, în temeiul art. 1.541 alin. (1) lit. b) C. civ., invocând drept element de comparaţie prejudiciul previzibil la data încheierii contractului care, în viziunea acestora, poate fi reprezentat exclusiv de funcţionarea necorespunzătoare a sistemului SCADA, după 25.01.2012, când a fost încheiat acordul comercial.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, cu referire la soluţia dată asupra cererii reconvenţionale, autoarele recursului au invocat nesoluţionarea cererii formulate în temeiul art. 1.616 C. civ., de constatare a intervenirii compensaţiei legale între suma de 815.999,68 RON reprezentând penalităţi pretinse de intimata-reclamantă prin cererea principală şi suma de 598.746,88 RON, reprezentând debit restant şi penalităţi pretinse prin cererea reconvenţională de recurentă. Au apreciat că, în mod greşit s-a refuzat analiza cererii, apreciată drept cerere nouă, în raport cu art. 478 C. proc. civ., deşi a fost formulată atât prin întâmpinare, cât şi prin cererea reconvenţională.

De asemenea, recurentele au criticat decizia recurată pentru nemotivarea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestora, în privinţa primului capăt de cerere şi celui de-al treilea din cererea reconvenţională, susţinând că simpla enunţare a unei soluţii pronunţate de către Judecătoria Cluj-Napoca nu îndeplineşte condiţiile unei motivări pertinente.

La 09 şi 15.02.2022, intimatele D. S.A., respectiv S.C. I.S.P.E. PROIECTARE ŞI CONSULTANŢĂ S.A. au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, în conformitate cu art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., care a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere la raport; doar intimatele şi-au prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 23.11.2022, Înalta Curte, constituită în complet filtru, a admis în principiu recursul şi a stabilit termen în vederea soluţionării recursului, la 15.02.2023.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu referire la motivarea hotărârii judecătoreşti atacate, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Dreptul la un proces echitabil, prevăzut art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi de art. 6 C. proc. civ., încorporează obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impun ca hotărârea judecătorească să cuprindă considerentele "în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor". În cazul hotărârilor pronunţate în căile de atac, motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să arate argumentele pentru care s-a pronunţat soluţia în calea de atac şi susţinerile care au fost înlăturate.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reţine că unul dintre efectele art. 6 alin. (1) din Convenţie este că impune unei instanţe obligaţia de a efectua o examinare corespunzătoare a observaţiilor, argumentelor şi probelor prezentate de părţi, în acest sens fiind hotărârea în cauza Buzescu împotriva României din 24.05.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210/08.03.2006.

Transpunând aceste exigenţe în examenul deciziei recurate, Înalta Curte reţine că motivul de casare este fondat, decizia recurată fiind lipsită integral de motivare.

Instanţa de apel a expus considerentele care au fundamentat soluţia asupra apelului principal, începând de la pagina 24 a deciziei recurate, iar analiza lor relevă că reproduc integral secţiunile relevante din memoriul de apel formulat de apelanta-reclamantă S.C. D. S.A. Astfel, cu privire la cererea principală, secţiunile II.1.1.-II.1.3 din apel sunt reproduse la paginile 26-31 ale deciziei recurate. Situaţia este similară şi în privinţa cererii reconvenţionale: secţiunile II.2.1-II.2.4. din apel sunt reproduse în paginile 32-37 ale deciziei.

Mai mult, în acest caz, cu privire la al treilea capăt de cerere, există şi o contradicţie între considerente, din care rezultă că ar fi nefondat şi dispozitiv, în care soluţia este de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Chiar şi considerentele apelantei privind cheltuielile de judecată, cuprinse în secţiunea III a memoriului de apel, se regăsesc în bună măsură reproduse în considerentele deciziei recurate.

Susţinerile intimatei-reclamante privind întemeierea soluţiei din apel pe probatoriul suplimentar administrat vor fi înlăturate, nefiind reale. Referirea la completarea raportului de expertiză tehnică care se regăseşte în decizia recurată (pag. 29, alin. (4), rând 7) este şi ea reprodusă din memoriul de apel (pag. 28, fila x verso, vol. I dosar apel, alin. (1), rând 1). Aceste referiri nu vizează completarea raportului de expertiză dispusă în apel, concluzie dedusă atât din conţinutul memoriului de apel, cât şi de inexistenţa în lucrarea întocmită în apel, a unui obiectiv 6.2c.

În circumstanţele factuale stabilite, Înalta Curte impune părţilor concluzia că motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază decizia atacată reflectă o preluare necenzurată a susţinerilor apelantei, iar nu raţionamentul propriu al instanţei de apel, care, în aceste condiţii, a încălcat obligaţia esenţială de a-şi motiva hotărârile, reţinută de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Încălcarea acestei obligaţii fundamentale este cu atât mai gravă cu cât instanţa de apel a evocat fondul, pronunţând o hotărâre diametral opusă celei a primei instanţe. În temeiul art. 479 C. proc. civ., instanţa de prim control judiciar era chemată să realizeze un examen propriu al criticilor din apel şi, subsecvent, să prezinte un raţionament propriu din care să rezulte specific şi explicit, atât argumentele pentru care criticile apelantei îndreptate împotriva hotărârii primei instanţe au fost găsite fondate, cât şi modul în care s-a format convingerea sa proprie asupra faptelor examinate.

Totodată, instanţa de apel a ignorat apărările prezentate prin întâmpinare, care includeau şi o cerere de constatare a intervenirii compensaţiei, dar şi pe cele vizând apelul declarat împotriva dispoziţiei date cererii reconvenţionale; o atare conduită confirmă gravitatea încălcării normelor de procedură, anterior citate.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse în precedent, recursul va fi admis şi, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) şi 497 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată, instanţei de apel, care va rejudeca apelul principal şi apelul provocat şi, de asemenea, va decide cu privire la cererile accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată corespunzătoare apelului şi efectuate de părţi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele S.C. B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578/26.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.