Recourse against appellate decision on false document denunciation barred by principle of legality of remedies as unauthorized appeal against an appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby leaving the appellate court's final decision in force. The underlying dispute involved an employment claim where the employer was sued for unpaid salaries and social security contributions following a refusal to conclude an individual employment contract; however, the immediate procedural issue concerned the employer's suspension of the main trial after denouncing a pre-contractual agreement as false, which the first instance court upheld and the Court of Appeal subsequently confirmed. The Court ruled that the appellant attempted to exercise an "appeal against an appeal," a remedy not provided by law, because the challenged decision of the Court of Appeal—having resolved the initial appeal against the first instance's interlocutory suspension order—constituted a final judgment under Article 634(1) point 5 of the Civil Procedure Code. Consequently, the Court invoked the principle of the legality of remedies, citing Articles 457, 483(1), and 496(1) of the Civil Procedure Code, to declare the second appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 497 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Recourse against appellate decision on false document denunciation barred by principle of legality of remedies as unauthorized appeal against an appeal: Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10.03.2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige la repararea prejudiciului creat, respectiv la plata salariului mediu brut lunar în perioada în care a refuzat încheierea contractului individual de muncă, precum şi plata contribuţiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente, cât şi a drepturilor salariale restante.
Prin încheierea din 12.11.2021, prima instanţă a înaintat înscrisul "acord precontractual", defăimat ca fals de pârâtă, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi a dispus suspendarea judecării procesului, până la pronunţarea unei soluţii definitive cu privire la cercetarea înscrisului denunţat ca fals.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 57/05.09.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 497 C. proc. civ., judecarea pe fond a procesului.
La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 483 alin. (1), raportat la art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), coroborat cu art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., la art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Încheierea primei instanţe din 12.11.2021 a fost atacată cu recurs, calea de atac fiind soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia recurată în prezenta cale de atac.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Decizia atacată nu se încadrează însă în niciuna dintre categoriile pe care textul de lege citat anterior le enumeră; dimpotrivă, ea este o hotărâre prin care a fost soluţionat un recurs şi, în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă.
Aşa fiind, recurentul a exercitat, practic, un recurs la recurs, o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 57/05.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.