Inadmissibility of cassation in public procurement execution disputes where Law No. 101/2016 restricts appeal to the Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 10.03.2020, reclamanta Compania Naţională de Investiţii S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 549.876,25 RON şi a cheltuielilor de judecată.

La 24.03.2020, pârâta a formulat o cerere reconvenţională, solicitând rezilierea contractului de lucrări şi obligarea reclamantei-pârâte la plata sumelor de 57.975,25 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, de 32.665 RON, cu titlu de profit nerealizat şi de 20.558,26 RON, lucrări executate şi nedecontate.

Prin sentinţa civilă nr. 817/25.06.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea principală, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 187.250,40 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 12.08.2019-10.02.2020 şi a sumei de 362.625,85 RON, cu titlu de daune-interese, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel S.C. A. S.R.L., iar prin întâmpinare intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului.

Prin încheierea din 14.04.2021, instanţa de apel a decis sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. se interpretează în sensul că hotărârile pronunţate în primă instanţă, în perioada în care era în vigoare O.U.G. nr. 23/2020, respectiv, anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594/07.07.2020 a deciziei Curţii Constituţionale nr. 221/2020, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea acestui act normativ, sunt supuse căii de atac a apelului, prevăzută de respectiva ordonanţă, sau căii de atac a recursului, prevăzută de art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 23/2020, având în vedere că respectiva cale de atac se soluţionează ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de neconstituţionalitate. A dispus suspendarea judecăţii apelului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins sesizarea, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 63/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1115/23.11.2021.

La 15.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii căii de atac, iar prin decizia civilă nr. 349/02.03.2022 a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs S.C. A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a susţinut că, atât în faţa instanţei de fond, cât şi prin motivele de apel, a invocat excepţia de neexecutare a contractului de către achizitor, arătând că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de ajustare a preţului contractului, prevăzută contractual în condiţiile generale, art. 11.2.8, pct. 1, 2 şi 3 din Anexa a) şi, legal, de O.U.G. nr. 114/2018 şi de Instrucţiunile nr. 2/2018 şi 1/2019 ale Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice. De asemenea, a invocat lipsa de certitudine a penalităţilor de întârziere solicitate, arătând că acestea nu puteau fi verificate decât prin administrarea unei expertize contabile.

În privinţa soluţiei date cererii reconvenţionale, recurenta a arătat că instanţa de apel nu a dezlegat problemele de drept relevante, astfel că a apreciat că decizia recurată este nelegală, lipsind analiza obiectului cauzei, rezilierea judiciară a contractului.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Litigiul de faţă, iniţiat la 09.03.2020, priveşte executarea contractului de lucrări nr. x/30.05.2017, contract de achiziţie publică încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016.

Aşadar, sunt incidente art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la 09.03.2020, texte de lege care prevăd că:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice" şi că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante", dar şi cele ale art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanţei".

Incidenţa în cauză a Legii nr. 101/2016, în forma menţionată, a fost reţinută şi în decizia nr. 63/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, indicându-se, în paragraful 64, că, şi începutul procesului (09.03.2020), şi data pronunţării sentinţei primei instanţe (25.06.2020) se situează sub imperiul Legii nr. 101/2016, modificată prin O.U.G. nr. 23/2020.

Raportând aceste repere la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa supremă constată că decizia nr. 349/02.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este definitivă, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs.

Cum potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, Înalta Curte constată că recurenta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficienţă textelor de lege enunţate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 349/02.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.