Construction contract damages and penalties barred by automatic cessation of litigation following defendant's bankruptcy

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 26.09.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate stingerea ipotecii legale imobiliare, instituite prin încheierea nr. 23158/07.02.2017, să dispună radierea din cartea funciară a ipotecii legale şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 219.000 euro, cu titlu de penalităţi, de 250.000 euro, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de viciile lucrării executate de pârâtă şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 76/16.01.2018, Judecătoria Alexandria a admis excepţia propriei necompetenţe materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Astfel învestit, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 166/07.08.2020, prin care a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 201.773,41 euro, la care se adaugă T.V.A., reprezentând daune-interese şi de 219.000 euro, cu titlu de penalităţi şi a respins celelalte capete de cerere, ca nefondate; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 29.819,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 585/A/31.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi, reţinând cauza spre judecare, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs S.C. A. S.A., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Subsecvent expunerii circumstanţelor factuale din care rezultă disputa litigioasă, autoarea recursului a expus criticile de nelegalitate fundamentate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în susţinerea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că motivarea contradictorie afectează raţionamentul judiciar al instanţei de apel, evocând soluţiile date, prin aplicarea art. 1.516 C. civ., cererii de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi celei de acordare a daunelor-interese compensatorii.

Dezvoltând critica, recurenta a arătat că, în privinţa primei cereri, instanţa de apel a respins excepţia inadmisibilităţii, statuând că acordarea daunelor-interese moratorii nu este condiţionată de solicitarea concomitentă a rezilierii contractului. În privinţa cererii de acordare a daunelor-interese compensatorii, însă, instanţa de apel a considerat că cererea nu poate fi admisă decât condiţionat de admiterea unei cereri de reziliere a contractului.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia instanţei de apel de respingere a cererilor de obligare a intimatei la plata daunelor-interese moratorii şi compensatorii.

În privinţa daunelor-interese moratorii, un prim argument al recurentei a vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1.266 C. civ. Autoarea recursului a arătat că, statuând în privinţa inaplicabilităţii clauzei penale pentru depăşirea termenului de 31.08.2015, instanţa de apel a încălcat art. 1268 alin. (3) C. civ., impunând concluzia că părţile au inclus clauza penală în contract fără intenţia ca aceasta să producă efecte juridice. În viziunea recurentei, prin ordinul de începere a lucrărilor nr. 505/30.10.2015, părţile au stabilit noul termen de execuţie, 13.11.2015, în raport cu care clauza penală trebuia aplicată.

Al doilea argument a privit greşita interpretare a art. 1540 alin. (2) C. civ., care a condus instanţa de apel la concluzia că executarea obligaţiei ar fi devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului, recurenta reiterând că termenul de 13.11.2015 trebuia avut în vedere pentru finalizarea lucrărilor şi nu cel iniţial, de 31.08.2015.

În concluzie, autoarea recursului a apreciat că a fost respinsă în mod greşit cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 219.000 euro.

Pe de altă parte, recurenta a invocat greşita interpretare a dispoziţiilor art. 1.549 şi 1.516 C. civ. susţinând că, potrivit acestor texte, creditorul poate solicita rezilierea contractului şi, respectiv, poate opta pentru cele trei remedii indicate de art. 1.516 C. civ., fără a pierde dreptul de a pretinde obligarea debitorului la daune-interese. În acest cadru, a apreciat că nerespectarea de către intimată a termenului de 13.11.2015, dată limită de finalizare a lucrărilor, îi dă dreptul de a obţine executarea silită prin echivalent.

Pe de altă parte, recurenta a criticat decizia recurată şi prin raportare la art. 1.527 C. civ., arătând că a cere executarea silită în natură este un drept şi nu o obligaţie şi, deci, că cererea de acordare a daunelor-interese compensatorii nu trebuie ataşată unei cereri de reziliere.

Circumscris aceleiaşi critici, a arătat că intimata era de drept în întârziere, potrivit art. 1.523 alin. (2) lit. c) C. civ. şi că erau îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii contractuale: fapta ilicită, constând în nerespectarea obligaţiilor contractuale, prejudiciul, în sumă de 201.773,41 euro, pentru lucrări efectuate de recurentă pe cheltuiala sa, iar raportul de cauzalitate era confirmat de expertiza întocmită în cauză.

La 12.01.2022 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

La 22.11.2022, intimata a depus note de şedinţă prin care a învederat că împotriva sa a fost deschisă procedura falimentului, iar C.. a fost desemnat lichidator judiciar provizoriu; a solicitat Înaltei Curţi să ia act de incidenţa art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Examinând cererea intimatei, prin care se solicită aplicarea art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauza de faţă, debitorul aflat în procedură de faliment are calitatea de pârât, iar la rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, cererea formulată împotriva acestuia de reclamantă, actuala recurentă, a fost integral respinsă.

În recurs, a fost criticată dispoziţia de respingere a capetelor de cerere prin care reclamanta a urmărit repararea prejudiciului pretins a-i fi fost cauzat prin nerespectarea obligaţiilor asumate în temeiul contractului de execuţie lucrări construcţii-montaj nr. 243.15/07.05.2015, atât timp cât societatea reclamantă nu a apelat măsura de respingere a capetelor de cerere vizând stingerea şi radierea ipotecii imobiliare.

Prin sentinţa civilă nr. 5099/24.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva S.C. B. S.R.L.

Respectiva sentinţă a rămas definitivă, prin decizia nr. 915/25.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor legale citate mai sus, rezultă că, după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, încetarea acţiunii judiciare intervine ope legis, iar instanţa învestită cu soluţionarea unui astfel de litigiu va constata incidenţa art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi, pe cale de consecinţă, va dispune încetarea judecării procesului, în etapa procesuală în care se află. Dreptul de creanţă născut anterior deschiderii procedurii va putea fi valorificat exclusiv în cadrul procedurii de insolvenţă, cu respectarea exigenţelor legii speciale.

În cauză, calea de atac nu este promovată de debitoare şi nu reprezintă o acţiune civilă din procesul penal îndreptată împotriva acesteia; de asemenea, nu este incidentă nici altă excepţie reglementată de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În consecinţă, cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului formulat de recurenta-reclamantă, iar acţiunea are ca obiect obligarea intimatei-pârâte, aflate în faliment, la plata unor sume de bani, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, va înceta judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 585/A/31.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.