Insurer subrogation claim: timeliness of judicial stamp duty payment in re-judgment and exclusive scope of re-examination under OUG 80/2013

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 20 ianuarie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 731.946,43 RON, din care 698.550,00 RON reprezintă contravaloarea daunelor morale şi materiale achitate de către S.C. A. S.A., în calitate de asigurător, 33.396,43 RON reprezintă cuantumul dobânzii aferente sumei menţionate, calculată conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000 şi a dobânzii penalizatoare, calculată conform art. 1 alin. (3) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data plăţii despăgubirilor - 18 martie 2013 şi până la data de 20 ianuarie 2014 - data promovării acţiunii şi la plata dobânzii legale, în continuare de la data de 20 ianuarie 2014, până la achitarea integrală a debitului.

Reclamanta a formulat precizări cu privire la petitul cererii de chemare în judecată, învederând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 695.100 RON, iar nu 698.550 RON, cum eronat a indicat în cererea introductivă.

Prin sentinţa civilă nr. 13440 din 1 septembrie 2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., fiind obligat pârâtul B. la plata sumei de 695.100 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând daune materiale şi morale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 26 mai 2016, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., completarea sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, în sensul obligării pârâtului şi la plata accesoriilor.

Prin sentinţa civilă nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă şi a dobânzii legale aferente debitului principal în sumă de 695.100 RON, calculată începând de la data de 18 martie 2013 şi până la data achitării integrale a debitului. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 10.924,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat apel ambele părţi.

Ulterior, pârâtul B. a declarat apel şi împotriva sentinţei civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii cererii de completare, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 7 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost suspendată judecarea apelurilor formulate de reclamantă şi de pârât împotriva sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a soluţionat fondul litigiului.

Instanţa de apel a arătat că se impune suspendarea judecării apelurilor, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în vederea redactării hotărârii nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, având ca obiect cererea de completare a sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015 şi înaintării de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dosarului de fond, după redactarea hotărârii menţionate.

Prin încheierea din 4 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 420 C. proc. civ. s-a respins excepţia perimării apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu motivarea că, raportat la dispoziţiile art. 471 alin. (8) C. proc. civ., dosarul de apel nu putea să fie înaintat instanţei superioare decât după expirarea termenului de apel în care putea fi formulată calea de atac şi cu privire la soluţia dată cererii de completare. Totodată, s-a constatat că nu poate fi reţinută culpa părţii pentru nesolicitarea repunerii pe rol a apelului, în condiţiile în care acesteia nu i-a fost comunicată sentinţa prin care a fost soluţionată cererea de completare. Din dovada de comunicare, depusă la dosarul de apel, a rezultat că hotărârea prin care a fost soluţionată cererea de completare a fost comunicată la data de 30 august 2018, iar instanţa de apel a considerat că nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata acestei cauze nefiind lăsată în nelucrare din vina părţii.

Prin aceeaşi încheiere, cauza a fost repusă pe rol, în baza art. 413 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, având în vedere că s-a formulat şi un apel de către apelantul-pârât împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată cererea de completare, s-a pus în vedere acestuia să precizeze valoarea contestată, respectiv valoarea dobânzii legale aferente sumei de 695.100 RON, calculată de la data de 18 martie 2013 şi până la data introducerii apelului, respectiv 8 decembrie 2016, sub sancţiunea suspendării judecăţii apelului, în conformitate cu art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi să achite taxa de timbru corespunzătoare potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2018, instanţa de apel, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 7382/22.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, având ca obiect completarea sentinţei civile nr. 1063/03.03.2015, constatând că, în măsura în care apelantul nu şi-a precizat valoarea dobânzii legale, s-a aflat în imposibilitatea stabilirii taxei judiciare de timbru şi, pe cale de consecinţă, a reţinut neîndeplinirea obligaţiei acestuia de a timbra cererea.

Totodată, întrucât suspendarea viza apelul declarat împotriva sentinţei de completare a hotărârii, instanţa de apel a apreciat că acest fapt nu împiedică soluţionarea apelurilor formulate împotriva hotărârii principale, prin urmare, instanţa de apel a rămas învestită cu soluţionarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015, prin care a fost soluţionată cererea principală în dosarul primei instanţe.

Prin decizia civilă nr. 2334 din 20 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a reiterat dispoziţia de suspendare a judecării apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru neîndeplinirea de către pârât a obligaţiei stabilite în sarcina sa, respectiv precizarea valorii contestate.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de această parte.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta S.C. A. S.A..

A fost admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 1063 din 3 martie 2015, care a fost schimbată în tot, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată. Totodată, a fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către stat a sumei de 5.462,23 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, de la plata căreia a fost scutit apelantul-pârât B..

Împotriva acestei decizii şi a încheierilor din 4 septembrie 2018 şi din 6 noiembrie 2018 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârilor atacate în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 779 din 30 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2018 şi împotriva deciziei civile nr. 2334 din 20 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care le-a casat în parte şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii şi deciziei recurate.

A fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 2043/A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în rejudecare:

Admite apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A..

Schimbă în parte sentinţa atacată, în sensul că:

Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Înlătura dispoziţia instanţei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Admite în parte cererea având ca obiect obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Obligă intimata-reclamantă la plata către apelantul-pârât a sumei de 2.325 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru) efectuate în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantă S.C. A. S.A..

Recurenta a solicitat admiterea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea şi anularea cererii de apel formulate de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 7382/2016, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 1063/20152. Obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea acţiunii.

Recurenta S.C. A. S.A. susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de material - cu referire la termenul procesual impus de lege în vederea achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere particularitatea cauzei, respectiv aceea că dosarul se afla în rejudecare, momentul până la care apelantul-pârât trebuia să achite taxa judiciară de timbru ar fi fost cel târziu în data de 12 octombrie 2021, iar sancţiunea este nulitatea cererii.

Or, în mod greşit a interpretat şi aplicat instanţa de apel dispoziţiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că a fost complinită lipsa taxei de timbru la termenul ulterior din 9 noiembrie 2021, context în care se solicită casarea deciziei civile nr. 2043/2021 şi anularea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 7382/2016.

Iar, în măsura în care cererea de apel formulată împotriva sentinţei civile nr. 7382/2016 va fi anulată ca netimbrată sau tardiv timbrată, se solicită instanţei de recurs şi casarea sentinţei civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016 cu privire la admiterea apelului şi menţinerea sentinţei civile nr. 13440 din 1 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în totalitate ca fiind definitivă prin neapelare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 "acţiunile şi cererile introduse de instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei si Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

Art. 470 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxei de timbru. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

In speţă, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxe judiciare de timbru legal datorată pentru capătul de cerere având ca obiect dobânda legala penalizatoare, în termenul stabilit de instanţă, capăt indisolubil legat de capătul principal.

Având în vedere faptul că s-a complinit numai obligaţia privind taxa judiciară de timbru aferentă capătului cererii de apel privind debitul principal şi faţă de împrejurarea că exista interdependenţă între cele două petite, recurenta solicită instanţei de recurs să constate că cererea de apel formulată împotriva sentinţei civile nr. 1063/2015 nu este susceptibilă de a fi soluţionată în limita în care s-a complinit obligaţia privind taxa judiciară de timbru, si prin urmare solicită casarea ca nelegală, în tot a deciziei instanţei de apel nr. 2043/2021 şi, pe cale de consecinţă să fie casată în tot decizia instanţei de apel, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată pe apelul declarat de către apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 1063/2015, să se dispună anularea cererii de apel ca insuficient timbrată şi înlăturarea dispoziţiilor privind obligarea recurentei la plata către stat a taxei judiciare de timbru de la plata căreia a fost scutit apelantul-pârât, să fie menţinută sentinţa civilă nr. 13440/2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în totalitate, ca fiind definitivă prin neapelare.

Totodată, solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluţionarea cauzei, în fata instanţei de apel şi a instanţei de recurs.

Prin întâmpinarea, depusă la 24 martie 2022, intimatul-pârât B. a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele invocate de către recurentă nu se încadrează în motivele de legalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 26 mai 2022, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 6 iunie 2022, părţile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 13 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2043/A din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 15 decembrie 2022 cu citarea părţilor, în şedinţa publică.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentă are în vedere situaţia în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă faţă de critica formulată, în sensul că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ. privind complinirea lipsei taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În acest sens, recurenta arată că dosarul se afla în rejudecare, iar momentul până la care apelantul-pârât trebuia să achite taxa judiciară de timbru ar fi fost cel târziu în data de 12 octombrie 2021, context în care se apreciază că, în mod greşit a interpretat şi aplicat instanţa de apel dispoziţiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că a fost complinită lipsa taxei de timbru la termenul ulterior din 9 noiembrie 2021

In acest context, recurenta susţine că apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxe judiciare de timbru legal datorată pentru capătul de cerere având ca obiect dobânda legală penalizatoare, în termenul stabilit de instanţă, capăt indisolubil legat de capătul principal.

Aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse, având în vedere că în cadrul dezbaterilor din rejudecare, consemnate în practicaua deciziei atacate, instanţa de apel a apreciat în mod corect că nu se impunea anularea cererii pentru nedepunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru, reţinându-se că în cauză au fost formulate atât cerere de ajutor public judiciar, cât şi cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru, precum şi cerere de reexaminare a încheierii prin care s-a respins ca tardiv formulată cererea de ajutor public judiciar.

Prin încheierea din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus amânarea cauzei la 9 noiembrie 2021 pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, iar pe fondul cauzei s-a acordat termen de judecată la data de 14 decembrie 2021.

Tot în acelaşi context, se reţine că prin încheierea din 7 decembrie 2021 instanţa a respins cererea de reexaminare a încheierii din 9 noiembrie 2021, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, iar apelantul a depus la data de 13 decembrie 2021 dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru termenul de judecată din 14 decembrie 2021.

C. proc. civ. prevede aceste proceduri de soluţionare a incidentelor procedurale, astfel că, în mod nelegal s-a invocat de către reclamantă tardivitatea depunerii taxei judiciare de timbru, în condiţiile în care la momentul invocării excepţiei, obligaţia de timbrare fusese complinită, aspect ce nu putea justifica vreun prejudiciu adus reclamantei.

Din această perspectivă, Înalta Curte are în vedere faptul că asupra cheltuielilor referitoare la timbraj se poate pronunţa numai instanţa în faţa căreia s-a declarat calea de atac şi numai la solicitarea părţii interesate în sarcina căreia subzistă obligaţia de taxă de timbru.

În acest sens, sunt dispoziţiile din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care reglementează reexaminarea împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, prin încheiere definitivă, fiind singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existenţa şi întinderea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, aşa încât aspectele privitoare la modul de soluţionare a taxei judiciare de timbru nu mai pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare.

Tot în acelaşi sens, sunt şi statuările decizie nr. 7 din 8 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cărora, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

Pe de altă parte, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, referitor la termenul de cel mult 10 zile în care se poate achita taxa judiciară de timbru, calculat de la momentul primirii comunicării cuantumului taxei de către instanţă, nu poate fi avut în vedere în calea de atac, acesta fiind indicat expres numai în contextul formulării cererii de chemare în judecată la prima instanţă. În atare situaţie, nu pot fi incidente nici prevederile art. 200 din C. proc. civ. referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată; singurele aspecte care pot fi examinate din perspectiva achitării sau neachitării taxelor judiciare de timbru în căile de atac fiind cele anterior amintite, care se subscriu conţinutului unei cereri de reexaminare.

Referitor la cererea intimatului-pârât B. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimatul-pârât B. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 2000 RON cu titlu de onorariu avocaţial, dovedită prin înscrisurile existente la pagina 40 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatului-pârât B. suma de 2000 RON, constând în onorariu avocaţial.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2043/A din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2043/A din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-pârât.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2022.