Constitutional referral petition lacks appeal object where prior decision dismissed appeal solely as late
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as lacking an object, leaving in force the prior decision of its own section that had rejected the underlying appeal as late, thereby confirming the procedural bar against the appellant. The dispute arose from a civil case where the appellant, having filed a belated appeal against a court of appeals’ ruling on a constitutional referral request, subsequently filed a new petition challenging the constitutionality of specific legislative acts and an internal court minute, which the supreme court had previously refused to examine on the merits due to the procedural default; the appellant then attempted to challenge this refusal. The decisive legal basis rested on the principle that an appeal must target a specific judicial solution or valid grounds for review under the Civil Procedure Code, and because the earlier ruling did not contain a standalone decision on the new constitutional petition but only noted the procedural inadmissibility of the late appeal, there was no separate subject matter for a new appeal, rendering the current challenge devoid of legal object.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 24 din Legea nr. 304/2004, art. 194 lit. c) C. proc. civ, art. 461 alin. (1) C. proc. civ; Constitutional referral petition lacks appeal object where prior decision dismissed appeal solely as late: Din cererea de recurs depusă la 12.10.2022 şi din memoriul depus la 08.12.2022 rezultă că autorul căii de atac înţelege formuleze recurs împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv recursul împotriva încheierii din 12.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Aceeaşi parte arată că demersul său judiciar vizează, de fapt, modalitatea în care instanţa supremă a apreciat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836/02.07.2015 a Curţii de Apel Iaşi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2022
Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:
Prin încheierea din 12.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 în raport cu art. 1, art. 13 şi art. 124 din Constituţia României.
La 25.07.2022, Covalciuc Gheorghe Radu a declarat recurs împotriva încheierii din 12.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2022.
La 13.10.2022, Covalciuc Gheorghe Radu a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836/02.07.2015 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin decizia nr. 2110/19.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv recursul împotriva încheierii din 12.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Covalciuc Gheorghe Radu a formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa supremă la 19.10.2022 în dosarul nr. x/2022, arătând, în esenţă, că instanţa ar fi trebuit să pronunţe o încheiere motivată şi că nu este de acord cu soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulate la 13.10.2022. Recurentul apreciază că Minuta Curţii de Apel Iaşi nu a fost adoptată cu respectarea regulamentului de ordine interioară al instanţelor şi că prevederile legale care stabilesc obligaţia de plată a unor taxe de timbru abuzive nu sunt constituţionale.
Intimata S.C. CONTITECH ROMÂNIA S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca lipsită de interes.
Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei obiectului recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Din cererea de recurs depusă la 12.10.2022 şi din memoriul depus la 08.12.2022 rezultă că autorul căii de atac înţelege formuleze recurs împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv recursul împotriva încheierii din 12.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Aceeaşi parte arată că demersul său judiciar vizează, de fapt, modalitatea în care instanţa supremă a apreciat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836/02.07.2015 a Curţii de Apel Iaşi.
Cu titlu prealabil, instanţa supremă îşi reţine competenţa şi legala învestire în soluţionarea căii de atac promovate împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Curtea Constituţională a României a statuat prin Decizia nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20.07.2017, că dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti.
În considerentele aceleiaşi decizii, instanţa de control constituţional a reţinut că în situaţia particulară a gradului de jurisdicţie reprezentat chiar de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti, "structura de organizare a instanţelor judecătoreşti nu poate fi un motiv care să anihileze un drept stabilit chiar prin Legea nr. 47/1992, pentru că premisa este aceea a configurării organizării instanţelor judecătoreşti în funcţie de drepturile procesuale ce incumbă subiectelor de drept, şi nu invers".
Instanţa supremă reţine şi dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, în vigoare din 23.07.2018, potrivit cărora "hotărârea de respingere a cererii de înaintare a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului", iar "Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale."
Ca urmare, competenţa de soluţionare a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 împotriva unei decizii pronunţate de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie revine unui alt complet al aceleiaşi secţii a instanţei supreme.
Referitor la cererea de recurs, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ. menţionează obiectul ca unul din elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată, element care trebuie să se regăsească şi în cazul căilor de atac.
Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. civ., "calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, calea de atac poate viza şi numai considerentele hotărârii "prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea". Rezultă astfel că obiectul căii de atac îl constituie hotărârea judecătorească, care poate fi reformată cu privire la soluţia pronunţată sau prin înlocuirea considerentelor.
Din conţinutul deciziei nr. 2110/19.10.2022 rezultă că soluţia din dispozitiv se referă la respingerea ca tardiv a recursului formulat de Covalciuc Gheorghe Radu împotriva încheierii prin care curtea de apel a respins o altă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. În considerentele aceleiaşi hotărâri, instanţa supremă a reţinut că nu se impune analizarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv a Minutei nr. 2836/02.07.2015 a Curţii de Apel Iaşi întrucât prevederile a căror neconstituţionalitate a invocat-o partea nu se referă la obligaţia de a exercita calea extraordinară de atac a recursului în cadrul termenului prevăzut de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte nu a pronunţat, în dosarul nr. x/2022, o soluţie în ceea ce priveşte această cerere de sesizare, împotriva căreia recurentul să poată exercita calea extraordinară de atac. Instanţa supremă, în aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit că ordinea de soluţionare a excepţiilor impune examinarea prioritară a excepţiei tardivităţii recursului şi că numai sub condiţia respingerii acestei excepţii se impune luarea în dezbatere a celorlalte cereri, inclusiv a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurent, care ar fi avut vocaţia să folosească examinării pe fond a motivelor de recurs.
De asemenea, nu se poate reţine că recursul este îndreptat împotriva considerentelor deciziei nr. 2110/19.10.2022 întrucât paragraful relevant din hotărârea atacată nu cuprinde dezlegări greşite ale unor probleme de drept sau fără legătură cu cauza şi nici constatări care să prejudicieze partea, în sensul art. 461 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 461 raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca lipsit de obiect recursul declarat de recurentul Covalciuc Gheorghe Radu împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de obiect recursul declarat de recurentul Covalciuc Gheorghe Radu împotriva deciziei nr. 2110/19.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2022.