Shareholder nullity action barred as appeal inadmissible against final appellate ruling on registry matters

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 9 iunie 2020 sub nr. x/2019*, astfel cum a fost precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. C. Iaşi, a solicitat ca instanţa să constate că debitoarea S.C. B. S.R.L. Iaşi, în calitate de succesoare în drepturi a persoanei juridice S.C. B. S.A., a fost nelegal constituită şi că toate actele juridice ale acestei societăţi sunt nule de drept.

Prin sentinţa nr. 168/2020/CIV din 15 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de formulată de reclamantul A., pe excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 561 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosar nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 168/2020/CIV din 15 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, care a fost anulată şi s-a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării.

Prin sentinţa nr. 180 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a fost respinsă cererea reclamantului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 456 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 180 pronunţate la 15 aprilie 2021 de Tribunalul Iaşi - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din cameră de consiliu din 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 456 din 20 octombrie 2021, în sensul că decizia nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii şi împotriva încheierii din cameră de consiliu de la 15 noiembrie 2021, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 483 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi la art. 226 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, reguli a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că, în privinţa litigiilor din materia societăţilor comerciale, nici prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi nici prevederile art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011 nu prevăd că hotărârile nu ar fi supuse recursului sau ar fi supuse numai apelului.

Prin urmare, recurentul-reclamant apreciază că se aplică prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care instituie regula conform căreia hotărârile instanţei de apel sunt supuse recursului, nefiind vorba despre existenţa vreunei excepţii de la această regulă.

Totodată, recurentul-reclamant arată că, în raport de prevederile art. 22 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., anterior pronunţării asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa era obligată să stabilească obiectul judecăţii raportat la cererile şi motivele de fapt şi de drept invocate de părţi prin acţiunea introductivă şi prin întâmpinare.

Or, instanţa de apel a făcut în cursul motivării soluţiei ample referiri la aspecte neinvocate în cuprinsul cererii introductive, sau răspunsului la întâmpinare, iar cu privire la decizia nr. 2095/2009 a Tribunalului laşi, pronunţată în dosarul nr. x/2007 în primul ciclu al judecăţii, instanţa de apel a răstălmăcit înţelesul acestei decizii definitive şi irevocabile.

De asemenea, recurentul-reclamant apreciază că instanţa de apel a denaturat prevederile Ordinului nr. 343 din 08.03.2007, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea sa de revendicare a terenului în discuţie.

Recurentul-reclamant apreciază că decizia instanţei de apel este contrară prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 36 din acelaşi cod, susţinând că, pentru a analiza calitatea procesuală a unei părţi, instanţa trebuia să se limiteze la a verifica identitatea părţilor raportat la subiectul juridic litigios, fără a statua pe fond asupra existenţei sau inexistenţei drepturilor şi obligaţiilor afirmate.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că, prin pronunţarea deciziei, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat care rezultă din prevederile deciziei civile definitive şi irevocabile nr. 2095/2009, pronunţate de Tribunalul laşi în primul ciclu procesual.

Prin decizia nr. 2095/2009 a Tribunalului Iaşi din dosarul nr. x/2007, astfel cum susţine recurentul-reclamant, s-a menţinut soluţia primei instanţe pronunţată prin sentinţa civilă nr. 13169 din 12 noiembrie 2007 a Judecătoriei Iaşi, referitoare la excepţia lipsei calităţii sale procesuale active.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că instanţa de apel a făcut o eronată interpretare a prevederilor de drept material incidente în cauză în materia reconstituirii dreptului de proprietate reglementat de Legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant face ample trimiteri la situaţia de fapt, la litigiile în care este parte, precum şi la mijloacele de probă administrate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în subsidiar solicitând anularea recursului, respectiv respingerea ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recurentul-reclamant a depus la dosar note scrise, precum şi punct de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, asupra căreia se reţin următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile art. 36-59 din Legea nr. 31/1990, astfel cum reiese din precizarea depusă de reclamant în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - fila x.

Prin capătul de cerere principal, reclamantul a cerut instanţei de judecată să constate că debitoarea S.C. B. S.R.L. Iaşi, în calitate de succesoare în drepturi a persoanei juridice S.C. B. S.A., a fost nelegal constituită.

Se impune a se arăta că, potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Rezultă că, în acest caz, calea de atac deschisă de lege este recunoscută exclusiv pentru capătul de cerere considerat principal.

Înalta Curte arată că nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal în situaţiile enumerate de dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, "Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii şi sunt supuse numai apelului", iar alin. (4) şi alin. (5) ale aceluiaşi articol statuează în sensul că " (4) Dispoziţiile C. proc. civ. cu privire la procedura scrisă prealabilă judecării apelului se aplică în mod corespunzător. (5) În cazul admiterii apelului, decizia instanţei de apel va fi menţionată în registrul comerţului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 48, 49 şi 56-59".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile C. civ. şi ale C. proc. civ.

Or, dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţare sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în raport de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata B. S.R.L., prin lichidator judiciar C., şi va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 456 din 20 octombrie 2021 şi a încheierii din 15 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.