Perimation appeal time-barred; late reinstatement bid denied, trial ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş la data de 12 iulie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII" R.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 90.377,94 RON, reprezentând redevenţă neachitată, aferentă anului 2015.

Pârâta, pe calea acţiunii reconvenţionale, a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 17.184,79 RON, reprezentând contravaloare lucrări administrare fond forestier şi lemn de foc; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1811 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Făgăraş, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII" R.A.; s-a admis acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII" R.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională A. şi, în consecinţă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 70.377,94 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei aferente anului 2015, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 87.562,69 RON, reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier şi lemn de foc, au fost compensate între părţi creanţele până la concurenţa sumei celei mai mici şi reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 17.184,79 RON, reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier şi lemn de foc. Au fost compensate între părţi cheltuielile de judecată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 1.690 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 246/A din 13 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1811 din 07 noiembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Făgăraş, care a fost schimbată în parte în sensul că: s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantă; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 70.377,94 RON; au fost respinse celelalte pretenţii, ca neîntemeiate şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.655 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale avansate la fond. De asemenea, s-a admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII" R.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională A. şi, în consecinţă: a fost obligată pârâta reconvenţională la plata către reclamanta reconvenţională a sumei de 5.706,82 RON, reprezentând lemn de foc neachitat; au fost respinse celelalte pretenţii, ca neîntemeiate; a fost obligată pârâta reconvenţională la plata către reclamanta reconvenţională a sumei de 1.390,34 RON, cu titlu de titlu de cheltuieli de judecată parţiale avansate la fond şi a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 3.928,13 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII", iar prin decizia civilă nr. 139/R din 06 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, s-a constat perimat recursul declarat de pârâtă.

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 139/R din 06 aprilie 2022.

În susţinerea recursului declarat, recurenta-pârâtă arată, în raport de prevederile art. 420 C. proc. civ., că nu a fost legal citată pentru termenul din 06.04.2022, la care instanţa s-a pronunţat pe excepţia perimării.

Mai arată recurenta-pârâtă că de la data suspendării prezentului proces - 21.10.2020 şi până la data de 06.04.2022, nu a stat în pasivitate, ci, în data de 24.11.2020 a atacat cu recurs încheierea din 21.10.2020 prin care s-a dispus suspendarea, recurs ce a primit nr. 3585/226/2016/a1, fiind soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după 1 an şi 2 luni.

Ca atare, în perioada de timp scursă între 21.10.2020 şi 06.04.2022, dosarul nu a rămas în nelucrare din vina sa, fiindu-i alocate mai multe termene, în care cauza s-a amânat în vederea soluţionării dosarului nr. x/2016

Recurenta-pârâtă apreciază că perioada necesară pentru finalizarea dosarului nr. x/2016 este un motiv justificat de suspendare a cursului perimării, aşa cum prevede art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, recurenta-pârâtă consideră că termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. nu poate curge decât de la data pronunţării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, şi anume din data de 30.03.2022 şi urmează a se împlini în 30.09.2022, nefiind împlinit la termenul din 06.04.2022.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 421 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

La 11 mai 2022, apărătorul ales al recurentei-pârâte a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, susţinând că a fost în imposibilitate de a formula cererea în termenul legal, din cauza decesului unui văr primar, deces care a survenit în străinătate şi care a presupus mai multe formalităţi, precum şi acordarea asistenţei juridice familiei în materie succesorală.

Se mai susţine că decizia recurată i-a fost comunicată la 15 aprilie 2022, la data la care apărătorul recurentei-pârâte a revenit în Braşov, iar recursul a fost declarat la 19 aprilie 2022, în termenul legal prevăzut de art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte va analiza cu prioritate cerinţa respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ şi absolut, precedată însă, de analizarea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-pârâtă.

Conform art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Decizia recurată a fost pronunţată la 06 aprilie 2022, recursul fiind declarat la data de 19 aprilie 2022, cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ şi absolut.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul stabilit în mod expres de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, deşi apărătorul recurentei-pârâte susţine, fără a face dovezi, că a revenit în Braşov la 15 aprilie 2022, la această data fiindu-i comunicată şi decizia recurată, recursul a fost declarat la 19 aprilie 2022, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la 11 mai 2022, aşadar cu încălcarea prevederilor art. 186 alin. (2) C. proc. civ., care statuează în sensul că, "În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Or, în raport de prevederile art. 186 alin. (2) teza I C. proc. civ., partea avea obligaţia să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul stabilit în mod expres de legiuitor, obligaţie care nu a fost respectată, recursul fiind declarat la 19 aprilie 2022, iar cererea de repunere în termen fiind formulată la 11 mai 2022.

În contextul prezentat, în conformitate cu dispoziţiile enunţate, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-pârâtă.

Examinând recursul în raport de excepţia de tardivitate, a cărei analiză este prioritară în respectarea principiului ce reglementează ordinea de soluţionare a excepţiilor, consacrat de art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

În cauză, termenul de recurs se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care statuează că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

Termenul de recurs, fiind un termen de procedură legal, imperativ şi absolut, nerespectarea sa duce la sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Decizia recurată a fost pronunţată la 06 aprilie 2022, recursul fiind declarat la data de 19 aprilie 2022, astfel cum reiese din dovada aflată la dosar, în afara termenului legal şi peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părţii, respectiv 5 zile de la pronunţare, astfel cum dispune art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII" împotriva deciziei civile nr. 139/R din 6 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta-pârâtă REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII" privind repunerea în termenul de recurs.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC "PĂDURILE ŞINCII" împotriva deciziei civile nr. 139/R din 6 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.