Cassation annulled for failing to ground illegality in specific statutory violations, reducing to impermissible factual re-assessment of construction contract performance.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 9 ianuarie 2018 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 26.436,99 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru nefinalizarea la termen a lucrărilor ce au format obiectul contractului de execuţie lucrări nr. x/06.10.2015, obligarea pârâtei la plata sumei de 470.000 RON, echivalentul sumei de 100.000 euro, cu titlu de beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilităţii punerii în exploatare a imobilului ce a format obiectul contractului de execuţie de lucrări, imobil ce are destinaţie de unitate de primire turistică; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 679 din 21 iulie 2020 Tribunalul Constanţa a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat reclamanta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată către pârâta B. S.R.L. în sumă de 5.900 RON reprezentând onorariu avocat şi onorariu expertiză.

Împotriva acestei hotărâri şi împotriva încheierilor prin care au fost respinse obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică imobiliară şi a încheierii prin care a fost respinsă solicitarea de efectuare a raportului de expertiză contabilă evaluatorie în vederea stabilirii în concret a prejudiciului încercat de către societatea reclamantă din perspectiva beneficiului nerealizat, a formulat apel reclamanta A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 206 din 26 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. S.A..

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In argumentarea recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1350 C. civ. relativ la răspunderea contractuală, realizând o analiză greşită a raporturilor contractuale perfectate între părţile litigante.

Astfel, subliniază că ceea ce a susţinut, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel a fost faptul că lucrările contractate de către intimată trebuiau a fi realizate etapizat, înăuntrul termenului contractual, în raport de graficul de lucrări prevăzut la Anexa 3 din contractual de execuţie de lucrări perfectat între părţi.

Deşi a învederat acest aspect, instanţa de apel a apreciat nelegal faptul că în speţă nu are relevanţă faptul că lucrarea contractată trebuia efectuată în baza unui grafic de lucrări, cată vreme lucrarea a fost finalizată integral înăuntrul termenului contractual, prelungit din cauza condiţiilor meteo şi din cauza culpei recurentei.

În opinia recurentei, interpretarea nelegală a dispoziţiilor art. 1350 C. civ. a determinat instanţa de apel să nu acorde valenţa corectă înscrisului reprezentat de Anexa 3 la contract - graficul de execuţie a lucrărilor.

De asemenea, consideră că instanţa de apel în mod nelegal a apreciat ca fiind corecte concluziile raportului de expertiză tehnică - construcţii întocmit în cauză şi nu a încuviinţat o noua lucrare de specialitate, în raport de criticile formulate de reclamantă, apreciind că proba cu înscrisuri este suficientă în dovedirea caracterului nefondat al cererii recurentei.

Contrar opiniei instanţei de apel, prin graficul de execuţie a lucrărilor, intimata şi-a asumat termene intermediare de realizare a obiectului contractului perfectat între părţi. Spre exemplu, subliniază recurenta, executantul şi-a asumat obligaţia ca în perioada cuprinsă între săptămânile 1,2,3 şi jumătate din săptămâna 4 să realizeze următoarele lucrări de infrastructură: egalizare, armare şi cofrare radier, beton în radier, armare şi cofrare grinzi şi elemente verticale, beton în grinzi şi elemente verticale, umplutură nisip în casete, armare placă, beton placă, graficul de execuţie de lucrări continuând cu menţionarea clară a tuturor lucrărilor pe care executantul trebuia să le execute în acest termen.

Apreciază că, în speţă, o relevanţă deosebită în derularea raporturilor contractuale dintre părţi o avea respectarea de către intimata a obligaţiei de executare a lucrărilor prevăzute în Anexa 3 la contract în termenul stipulat, în economia litigiului neavând o relevanţă deosebită faptul că întreaga lucrare asumată a fi realizată de către intimată a fost realizată la termen, astfel că nici acest aspect nu a fost reţinut în mod corect de către instanţa de apel.

Din analiza deciziei criticate, se poate observa faptul că, deşi reclamanta a adus aceste critici sentinţei instanţei de fond, instanţa de apel nu le-a analizat în nicio manieră prin decizia recurată, instanţa de apel analizând doar data începerii lucrărilor, întreruperile generate de condiţiile meteo, data finalizării lucrărilor, fara a cerceta în vreun mod înscrisul reprezentat de Anexa 3 la contractul perfectat între părţi, înscris reprezentat de graficul de execuţie de lucrări.

Or, în mod evident anexele şi actele adiţional la un contract perfectat între părţi, fac parte integrantă a raportului juridic pe care îl modifică şi îi completează, şi exprimă, asemenea contractului, acordul de voinţă al părţilor contractante şi cu privire la clauzele stipulate în cuprinsul acestora.

În altă ordine de idei, mai susţine recurenta, instanţa de apel în mod incorect a reţinut faptul că o primă prelungire de termen s-a realizat conform art. 12.1 lit. c) din contract, pentru lipsa planurilor de cofraj-armare, fără a analiza faptul ca intimata a întrerupt unilateral lucrările de execuţie, în pretinsa aşteptare a planurilor de execuţie armare şi cofrare ale etajelor superioare, deşi acesta nu finalizase lucrările în curs de execuţie (fasonarea stâlpilor de la etajul 7 axe 10, 13/E...K şi 11,12/C,D,E,F,G,I,JK,L, minim 31 buc si montarea lor pe poziţie, cofrare si turnare pentru obţinerea frontului de lucru pentru placa la cota +26,04), instanţa de apel neanalizând răspunsul reclamantei la adresa nr. x/22.02.2016 emisă de către intimată privind întreruperea lucrărilor, apreciind nefondat şi cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală faptul că întârzierea în finalizarea lucrărilor a fost generată de culpa recurentei.

Nu în ultimul rând, arată recurenta, urmează a se avea în vedere faptul că instanţa de apel a apreciat că întocmirea şi semnarea procesului-verbal de recepţie la finalizarea lucrărilor, de către beneficiar, a fost amânată de beneficiar cu 2 luni faţă de primul anunţ al constructorului, fără însă a analiza care au fost motivele acestei amânări în recepţionarea lucrărilor, câtă vreme recepţia lucrărilor se face numai cu acordul beneficiarului, ceea ce a determinat de asemenea o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 1350 C. civ., prin aprecierea instanţei de apel în sensul că antrenarea răspunderii intimatei nu este posibilă din cauza culpei recurentei, concluzie la care instanţa de apel a ajuns în mod eronat.

În final, recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Prin încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; niciuna dintre părţi nu a depus punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 8 februarie 2023.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În speţă, se constată că, deşi recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile sale nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Faţă de dezvoltarea criticilor formulate de recurentă, se observă că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că vizează exclusiv aspecte de apreciere şi interpretare a clauzelor contractuale şi înscrisurilor depuse în probaţiune. Astfel, rezultă că susţinerile formulate de recurenta-reclamantă au fost invocate pur formal, fără ca aceasta să arate în concret care ar fi normele de drept material pretins încălcate sau greşit aplicate.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Întreaga construcţie a recursului vizează, în realitate, restabilirea situaţiei de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la stabilirea situaţie de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză ("în mod nelegal instanţa de apel a apreciat ca fiind corecte concluziile raportului de expertiză tehnică - construcţii întocmit în cauză şi nu a încuviinţat o nouă lucrare de specialitate, în raport de criticile formulate de recurentă, apreciindu-se că proba cu înscrisuri este suficientă în dovedirea caracterului nefondat al cererii" etc).

Se constată că recurenta supune analizei instanţei chestiuni de fond, care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin; 1 pct. 1-8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu greşita aplicare a art. 1350 C. civ. prin înlăturarea din analiza graficului de execuţie a lucrărilor cuprinse în Anexa 3 la contractul de execuţie.

Or, faptul că se indică anumite dispoziţii legale, astfel cum s-a reţinut anterior, fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De asemenea, stabilirea culpei, pe care o aduce în discuţie recurenta, este o chestiune de fapt, care aparţine în mod suveran instanţei de fond sau de apel, faţă de caracterul devolutiv al căii de atac.

In condiţiile în care, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-reclamantă, fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 206 din 26 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.