Liquidator fees and U.N.P.I.R. commission upheld; revision rejected for no res judicata identity.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 30 iunie 2021 sub nr. x/2021, contestatoarea ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., în contradictoriu cu REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREŞTI S.A. (Radet), a formulat contestaţie împotriva Raportului nr. 1 asupra fondurilor obţinute din lichidarea şi din încasarea de creanţe Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Bucureşti R.A.D.E.T. RA, publicat în B.P.I. nr. 10411/11.06.2021, precum şi la Planul de distribuire nr. 1 Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Bucureşti R.A.D.E.T. RA, publicat în B.P.I. nr. 10431/11.06.2021, solicitând instanţei pentru distribuirea 1 - pct. 7.1. din Raportul nr. x şi 2.1. din Planul de distribuire: - anularea propunerii de distribuire a sumei de 1.024.984.06 RON cu titlu de comision U.N.P.I.R.; - anularea propunerii de distribuire a sumei de 1.900.062.74 RON cu titlu de - retribuţie variabilă - 2.75+T.V.A. pentru lichidatorul judiciar, iar pentru distribuirea nr. 2 - pct. 7.2. din Raportul nr. x şi 2.2. din Planul de distribuire: - anularea propunerii de distribuire a sumei de 4.121.517 RON cu titlu de retribuţie variabilă pentru lichidatorul judiciar; - anularea propunerii de distribuire a sumei de 3.720.994,24 RON cu titlu de comision U.N.P.I.R.; - anularea propunerii privind previzionarea sumei de 17.900.000 RON cu titlu de sumă necesară continuării procedurii de lichidare.

Prin sentinţa civilă nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., în contradictoriu cu REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREŞTI S.A. (Radet).

Prin decizia civilă nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., prin administrator special A., şi prin administrator judiciar B.., împotriva sentinţei civile nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-debitoare R.A.D.E.T BUCUREŞTI, prin lichidator judiciar consorţiu format din C.. şi D..

A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că: a fost admisă contestaţia în parte; a fost anulat în parte raportul nr. x asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi planul de distribuire nr. 1 în ceea ce priveşte: distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 1.024.984,06 RON şi a retribuţiei variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 1.900.062,74 RON aferente sumei repartizate din contul escrow, precum şi distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 3.720.994,24 RON şi a retribuţiei variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 4.121.517 RON aferente disponibilului în cuantum final de 101.984.371,73 RON; a fost menţinută în rest sentinţa.

Împotriva acestei decizii, D.. şi C.., CONSORŢIU DESEMNAT ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL REGIEI AUTONOME DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREŞTI RADET R.A. au formulat cerere de revizuire.

În motivare, revizuentele arată că, anterior hotărârii atacate, prin decizia civilă nr. 516A din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a admis apelul declarat şi s-a schimbat sentinţa apelată, în sensul că s-a admis contestaţia formulă de creditorul ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., fiind anulată măsura fostului lichidator judiciar de deblocare a contului escrow, prin efectuarea de plăţi către creditori în conformitate cu dispoziţiile aplicabile perioadei de observaţie, reţinându-se cu putere de lucru judecat următoarele: "Or, de vreme ce în prezenta cauză creditorii ce sunt părţi în contractul de cont escrow sunt înscrişi în tabelul de creanţe al debitoarei Radet, iar acest contract nu le conferă drepturi speciale de preferinţă, rezultă că distribuirea stimelor încasate în procedura falimentului în contul escrow este supusă regulilor stabilite de art. 160 din Legea nr. 85/2014. (...) Astfel, după pronunţarea falimentului debitoarei Radet la data de 11.11.2019, aceasta a continuat să desfăşoare activitate până la data de 1.12.2019, dată la care au încetat toate contractele în derulare cu furnizorii, inclusiv cei care sunt părţi în contractul de cont escrow. (...) Consecinţa firească a încetării activităţii şi a contractelor, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului ar fi aceea a închiderii contului escrow, a cărui existenţă devenea incompatibilă cu regulile referitoare la distribuirea sumelor de bani către creditori. Faptul că, din raţiuni practice, acest cont a fost menţinut, nu înseamnă că pot fi eludate aceste reguli".

Astfel, potrivit revizuentelor, considerentele deciziei nr. 516A din 22 martie 2021 au intrat în putere de lucru judecat cu privire la statuările Curţii de Apel Bucureşti asupra efectelor pronunţării falimentului debitoarei RADET la 11.11.2019 şi asupra dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv asupra incompatibilităţii dispoziţiilor aplicabile perioadei de observaţie cu dispoziţiile referitoare la procedura de faliment.

Mai susţin revizuentele că cele două hotărâri conţin dispoziţii potrivnice cu privire la efectele deschiderii procedurii de faliment împotriva debitoarei RADET şi, în continuare, cu privire la dispoziţiile legale aplicabile acesteia.

În atare condiţii, potrivit revizuentelor, Curtea de Apel Bucureşti a conchis că, efect al deschiderii procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET, nu îşi mai găsesc aplicabilitatea în speţă dispoziţiile aferente perioadei de observaţie, ci devin incidente prevederile din Legea nr. 85/2014.

Mai arată revizuentele că, deşi iniţial, prin decizia nr. 516A/2021, Curtea de Apel Bucureşti a statuat că, după deschiderea procedurii de faliment, plăţile se pot face conform art. 160 din Legea nr. 85/2014, referitoare la întocmirea raportului asupra fondurilor şi planul de distribuire, prin decizia civilă nr. 555A/2022 instanţa a considerat că, în ceea ce priveşte onorariul variabil al lichidatorului judiciar şi comisionul U.N.P.I.R., acestea nu se datorează, întrucât sumele la care au fost aplicate provin din perioada de observaţie, respectiv din continuarea activităţii curente în perioada de faliment a societăţii debitoare.

Mai mult decât atât, deşi instanţa a reţinut că dispoziţia legală [art. 120 alin. (3) lit. a) din Statut] se referă în mod expres la perioada de observaţie şi reorganizare întrucât odată cu deschiderea falimentului activitatea curentă încetează, a considerat că aceasta este aplicabilă şi pe perioada procedurii de faliment, deşi, anterior, în privinţa plăţilor a statuat prin decizia nr. 516A/2021, că nu sunt aplicabile dispoziţiile legale ce reglementează perioada de observaţie, ci dispoziţiile Legii nr. 85/2014 referitoare la perioada de faliment.

Aşadar, deşi instanţa a statuat cu putere de lucru judecat că plăţile în perioada de faliment a debitoarei Radet se realizează în mod exclusiv cu respectarea ordinii prevăzute de Legea nr. 85/2014, chiar şi în situaţia în care aceasta şi-a continuat activitatea după acest moment, cu toate acestea, prin decizia atacată, Curtea a adoptat raţionamentul că aceste dispoziţii legale pot fi eludate în ceea ce priveşte plata onorariului lichidatorului judiciar şi a cotei U.N.P.I.R., dată fiind împrejurarea că sumele distribuite, fie existau în cont la data deschiderii falimentului, fie au fost încasate din continuarea activităţii debitoarei în faliment.

Or, conform art. 160 din Legea nr. 85/2014 "La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. (...) Raportul va prevedea şi plata onorariului său şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, după caz".

Astfel, întrucât lichidatorul judiciar a efectuat distribuiri în perioada de faliment a debitoarei RADET, revizuentele arată că în mod corect, cu respectarea prevederilor art. 160 şi art. 161 din Legea 85/2014 şi a deciziei nr. 516A din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, lichidatorul judiciar a aplicat onorariul variabil şi cota U.N.P.I.R. la sumele distribuite creditorilor.

Drept urmare, în opinia revizuentelor, considerentele deciziei nr. 555A/2022 sunt potrivnice considerentelor deciziei nr. 516A/2021, instanţa de apel apreciind în mod injust că, în privinţa onorariului variabil al lichidatorului judiciar şi comisionului U.N.P.I.R. se aplică dispoziţiile aferente peioadei de observaţie, iar creditorilor li se aplică dispoziţiile aferente perioadei de faliment.

Or, astfel cum au arătat şi în apărările formulate în faţa Curţii de Apel Bucureşti, dat fiind faptul că, la 11.11.2019 s-a dispus deschiderea procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET, devin incidente prevederile art. 160 şi art. 161 din Legea nr. 85/2014 şi art. 120 alin. (4) din Statut, în conformitate cu considerentele deciziei nr. 516A/2021.

Raportat la aceste aspecte, revizuentele apreciază că, prin decizia atacată, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 516A/2021, cu privire la efectele deschiderii procedurii procedurii generale de faliment împotriva debitoarei RADET Bucureşti, respectiv inaplicabilitatea dispoziţiilor referitoare la perioada de observaţie după data de 11.11.2019.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 19 septembrie 2022, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiectul celor două cauze fiind diferit.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea ataşării dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti.

La 28 noiembrie 2022, intimata a depus la dosar concluzii scrise, iar la 5 decembrie 2022, revizuenta a depus la dosar note scrise.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, " "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi), fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în cel de al doilea litigiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa expresă şi neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice, întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, aceste considerente să tranşeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecăţii.

În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Înalta Curte reţine că, prin decizia civilă nr. 516A din 22 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de apelanta-debitoare R.A.D.E.T BUCUREŞTI, prin lichidator judiciar consorţiu format din C.. şi D.., împotriva sentinţei civile nr. 3932 din 7 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., prin administrator special E. şi prin administrator judiciar B.. şi cu Comitetul creditorilor format din ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI şi F. S.A.

A fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că: a fost admisă, în parte, contestaţia şi a fost anulată măsura dispusă de lichidatorul judiciar G.. prin raportul de activitate nr. 34 publicat în B.P.I. nr. 1180/20.01.2020.

Înalta Curte reţine că dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestaţia formulată de contestatoarea ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A. împotriva măsurii dispuse de lichidatorul judiciar al debitoarei REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREŞTI, cuprinsă în raportul de activitate nr. 34 publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 1180/20.01.2020, respectiv de a debloca repartizarea fondurilor escrow în conformitate cu prevederile contractului de cont escrow din data de 11.10.2001 şi pe cale de consecinţă, anularea măsurii şi obligarea lichidatorul judiciar la distribuirea sumelor conform art. 160 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Prin decizia civilă nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A., prin administrator special A., şi prin administrator judiciar B.. împotriva sentinţei civile nr. 6025 din 25 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare R.A.D.E.T BUCUREŞTI, prin lichidator judiciar consorţiu format din C.. şi D..

A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că: a fost admisă contestaţia în parte; a fost anulat în parte raportul nr. x asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi planul de distribuire nr. 1 în ceea ce priveşte: distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 1.024.984,06 RON şi a retribuţiei variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 1.900.062,74 RON aferente sumei repartizate din contul escrow, precum şi distribuirea comisionului U.N.P.I.R. în cuantum de 3.720.994,24 RON şi a retribuţiei variabile a lichidatorului judiciar în cuantum de 4.121.517 RON aferente disponibilului în cuantum final de 101.984.371,73 RON; a fost menţinută în rest sentinţa.

Reiese, astfel, că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă nu conţine considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, aceasta vizând raportul de activitate nr. 34 publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 1180/20.01.2020, instanţa pronunţându-se exclusiv asupra legalităţii măsurii de deblocare a repartizării fondurilor escrow în conformitate cu prevederile contractului de cont escrow din 11.10.2001, statuând că, urmare a deschiderii procedurii falimentului, existenţa contului escrow devenea incompatibilă cu stadiul procedurii şi că distribuirea creanţelor trebuie să respecte ordinea prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Ca atare, în dosarul nr. x/2020 instanţa nu a statuat cu putere de lucru judecat cu privire la comisionul U.N.P.I.R. şi la retribuţia variabilă a lichidatorului judiciar, astfel cum susţin revizuentele.

Înalta Curte arată că, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu este întrunită condiţia cumulativă a identităţii chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârea indicată de revizuente cu acelea din cauza dedusă judecăţii.

În consecinţă, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de formulată de revizuentele D.. şi C.., CONSORŢIU DESEMNAT ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL REGIEI AUTONOME DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREŞTI RADET RA împotriva deciziei civile nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele D.. şi C.., CONSORŢIU DESEMNAT ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL REGIEI AUTONOME DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREŞTI RADET RA împotriva deciziei civile nr. 555A din 4 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.