Validity of judicial stamp payment to competent local budget and res judicata effect on creditor status in revocatory action

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moineşti la data de 27 august 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C. să se dispună:

1. constatarea nulităţii absolute a contractului de partaj voluntar cu încheiere de autentificare nr. x/02.05.2011 la B.N.P. D., acesta fiind încheiat în frauda intereselor creditorilor chirografari S.C. A. S.R.L.;

2. repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de partaj voluntar cu încheiere de autentificare nr. x/02.05.2011 la B.N.P. D. ca urmare a admiterii capătului anterior din cerere;

3. obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.

În drept, s-au invocat prevederile art. 975 C. civ.

La 28 octombrie 2013 reclamanta a completat şi lărgit cadrul procesual, chemând în judecată şi pe pârâţii E. şi F., solicitând totodată şi:

a) constatarea nulităţii absolute a contractului de partaj voluntar cu încheiere de autentificare nr. x/03.08.2011 la BNP D., acesta fiind încheiat în frauda intereselor creditorilor chirografari S.C. A. S.R.L. cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de partaj voluntar cu încheiere de autentificare nr. x/03.08.2011 la BNP D., ca urmare a constatării nulităţii absolute a acestuia;

b) anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D., încheiat intre pârâtele C. în calitate de vânzător şi E. în calitate de cumpărător, cât şi anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D., încheiat între pârâţii C. în calitate de vânzător şi F. în calitate de cumpărător cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor; conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial cât şi a principiului de drept: nemo dat qvod non habet sau nemo plus juris ad allium transferre potest, quam ipse habet, în virtutea demonstrării complicităţii terţilor subdobânditori E. şi F. la fraudarea intereselor reclamanţilor.

Prin încheierea din 10 aprilie 2014, Judecătoria Moineşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Moineşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bacău, instanţă pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013, la secţia I Civilă, în 16 iunie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1078/D/2014 din 8 septembrie 2014, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile şi a declinat competenţa în favoarea secţiei a II-a, pe rolul căreia cauza s-a înregistrat în 17 septembrie 2014.

La 5 aprilie 2015 s-a invocă de către pârâta E. necompetenţa materială a Tribunalului Bacău, secţia a II-a Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 278/2015 din 25 mai 2015, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi, constatând conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul pentru soluţionarea conflictului Curţii de Apel Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 22 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă a Tribunalului Bacău, unde dosarul s-a înregistrat la 31 iulie 2015 pentru continuarea judecăţii.

În cauză s-a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei E. de către intervenienta G. S.A., solicitându-se respingerea acţiunii revocatorii formulate de către reclamanta A. SRL

Prin sentinţa civilă nr. 772 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosar nr. x/2015, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâţii B., F., C., E. şi pe intervenienta S.C. G., având ca obiect "acţiune pauliană".

S-a declarat inopozabilitatea faţă de reclamantă a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x şi 969, din 19.10.2011 la B.N.P. D., cu privire la toate imobilele identificate de expertiza H., care a fost omologată.

S-a respins cererea de intervenţie accesorie.

Au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 34154,50 RON, prin reducerea cheltuielilor de deplasare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâţii B., C., E., F., cererile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă sub nr. x/2015*.

Prin decizia nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă:

A admis excepţia netimbrării apelurilor formulate de F. şi E. şi, în consecinţă, a anulat aceste apeluri ca netimbrate.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii apelului S.C. A. S.R.L., întemeiată pe prevederile art. 445 C. proc. civ., invocată de către apelantele C. şi B., ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către apelantele C. şi B., ca neîntemeiată.

A fost admis apelul declarat de S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 772 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, şi apelul declarat de B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte acţiunea pauliană formulată cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2011 la BNP I. şi cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2011 la BNP I. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea pauliană cu privire la acestea ca fiind prescrisă.

A fost menţinută soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei în ceea ce priveşte acţiunea pauliană formulată cu privire la contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/02.05.2011 la BNP I. şi cu privire la contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/03.08.2011 la BNP I..

A fost admisă cererea de constatare a inopozabilităţii (acţiunea pauliană) a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/02.05.2011 la BNP I. şi a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/03.08.2011 la BNP I..

S-a declarat inopozabilitatea faţă de reclamantă a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/02.05.2011 la BNP I. şi a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/03.08.2011 la BNP I. în limita sumei de 410.000 de RON.

A fost menţinută soluţia de respingere a cererii de intervenţie accesorie.

Au fost obligate pârâtele B. şi C., în solidar, la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.226, 29 de RON, acordate proporţional cu soluţia de admitere în parte aferente judecăţii în primă instanţă.

Au fost obligate intimatele apelante B. şi C., în solidar, la plata către apelanta intimata S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.750,6 RON, aferente fazei procesuale a apelului, astfel cum au fost reduse.

A fost obligată intimata - apelantă S.C. A. S.R.L. la plata către apelantele - intimate B. şi C. a sumei de 3.529,7 RON, reprezentând taxă de timbru aferentă apelului.

S-a luat act de faptul că apelantele B. şi C. au solicitat acordarea onorariului de avocat pe cale separată.

Prin decizia nr. 389 din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta S.C. A., dispunând obligarea apelanţilor F. şi E., fiecare, la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată - onorariu de avocat - astfel cum a fost redus.

De asemenea, a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială, în sensul că în mod greşit s-a consemnat "onorariu de avocat de 4000 RON, astfel cum a fost redus de la 8000 RON"(primul paragraf de pe ultima filă), în mod corect fiind "4000 RON conform chitanţelor de la filele nr. x, 55, respectiv 23 şi 24 din 11.04.2019".

Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020 şi a deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, iar pârâtele C. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2015*.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I Civila în dosarul nr x/2G15*, casarea în parte a hotărârii recurate şi respingerea excepţiei prescripţiei în ceea ce priveşte acţiunea pauliană având ca obiect contractul de vânzare cumpărare cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D. şi contractul de vânzare cumpărate cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D., cu consecinţa admiterii cererii de constatare a inopozabilităţii acestora faţă de reclamantă şi a respingerii apelului pârâtelor B. şi C..

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, şi, în urma rejudecării cererii de completarea dispozitivului deciziei civile nr. 52/27.01.2020, acordarea integrală a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de apelanţii-pârâţi F. şi E., respectiv câte 2000 RON pentru fiecare în parte, invocând în motivarea acestui recurs munca depusă de avocat în ceea ce priveşte apărările formulate, cuantumul onorariului fiind rezonabil în raport cu complexitatea şi valoarea cauzei.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentele-pârâte C. şi B., au solicitat admiterea recursului şi casarea parţială a deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/32/2G15*, în ceea ce priveşte admiterea apelului formulat de reclamanta A. S.R.L. Bucureşti.

În motivarea recursului declarat de pârâte, s-a arătat că prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedura a căror nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cauza s-a judecat la 21 octombrie 2019, iar la 12 noiembrie 2019 instanţa de apel a repus cauza pe rol pentru a se pune în discuţia părţilor motivul de ordine publică ce ar fi constat în contrarietatea între dispozitivul hotărârii apelate şi considerentele acesteia cu privire la cele doua contracte de partaj voluntar, fixându-se termen la 9 decembrie 2019.

Apreciază recurentele-pârâte că încheierea de şedinţa prin care s-a repus cauza pe rol are o motivare generală, care echivalează cu o lipsă de motivare, pretinsa contrarietate fiind explicată în concret abia în motivarea deciziei, încălcându-li-se prin aceasta dreptul la apărare, instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 233, 234 coroborate cu art. 425 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti.

De altfel, mai arată recurentele-pârâte, contrarietatea invocată de instanţa de apel nu există în realitate, atâta vreme cât instanţa de fond a analizat actele juridice deduse judecaţii, însă a decis că valoarea creanţei reclamantei este de numai 410.000 RON şi, pe acest considerent, a hotărât admiterea în parte a acţiunii, numai cu privire la cele doua contracte de vânzare cumpărare. Contrarietate ar fi existat daca instanţa ar fi reţinut întreaga creanţa şi ar fi admis în parte acţiunea, numai cu privire la contractele de vânzare cumpărare.

De asemenea, apreciază recurentele că motivul invocat de instanţa de apel, care în realitate este o excepţie, nu este un motiv ordine publică şi, de aceea, instanţa nu era îndreptăţită să îl invoce. Precizează recurentele-pârâte că reclamanta nu a formulat nicio critica asupra considerentelor instanţei de fond şi a susţinut în motivele de apel că instanţa, din eroare, nu s-a pronunţat şi cu privire la declararea inopozabilităţii contractelor de partaj voluntar. În această situaţie, intimata-reclamanta trebuia să recurgă la procedura prevăzută de art. 445 C. proc. civ., care exclude rezolvarea omisiunii pronunţării asupra unui capăt de cerere pe calea apelului sau recursului. În acest fel, instanţa de apel a încălcat şi principiul disponibilităţii.

Tot în legătură cu faptul că reclamanta nu a atacat cu apel considerentele instanţei de fond cu privire la faptul s-a reţinut o creanţa mai mica decât cea solicitată, se invocă de către recurentele-pârâte existenţa autorităţii de lucru judecat - art. 430 alin. (2) C. proc. civ.. În momentul când a intervenit autoritatea de lucru judecat asupra considerentelor, acestea nu mai pot forma obiectul apelului declanşat de către intimata reclamanta si de aceea instanţa de apel nu mai poate invoca pretinsa contrarietate.

După repunerea cauzei pe rol pentru a se discuta motivul de ordine publică invocat de instanţa de apel, recurentele-pârâte au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la considerente şi excepţia inadmisibilităţii motivului invocat de instanţa de apel, în sensul că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra celor doua contracte de partaj voluntar în dispozitivul hotărârii, deoarece exista procedura prevăzută de art. 445 C. proc. civ., instanţa de apel respingând în mod nelegal cele două excepţii invocate, aşa cum s-a arătat anterior.

Cu privire la aceeaşi chestiune, recurentele-pârâte arată şi faptul că instanţa de apel a respins prin dispozitivul hotărârii excepţiile invocate de pârâte, dar nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate din oficiu, aşa cum prevede art. 425 lit. c) C. proc. civ., analizând-o doar în considerente, ca si cum ar fi fost admisa prin dispozitiv.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentele-pârâte invocă pronunţarea hotărârii cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Astfel, se arată că decizia civilă nr. 2773/23 07 2013 a Curţii de Apel Bacău nu are autoritate de lucru judecat sub aspect pozitiv în prezenta cauză, deoarece recurentele nu au figurat ca părţi în acea cauză, iar în cauza de faţă recurentele au invocat motive noi de drept cambial (o alta cauză) cu privire la transmiterea prin gir a titlurilor cambiale.

De asemenea, instanţa de apel a respins în mod nelegal excepţia autorităţii de lucru judecat a considerentelor hotărârii pronunţate de prima instanţă, atâta vreme cât intimata-reclamanta nu a criticat aceste considerente prin apelul formulat.

O altă critică invocată de recurentele-pârâte priveşte pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamanta a transmis prin gir cele 4 bilete la ordin către J. S.R.L. Călăraşi. Conform art. 13 şi urm. din Legea nr. 58/1934, girul trebuie să fie necondiţionat şi înscris pe titlul cambial. Giratarul, intrând în posesia titlurilor cambiale, a declanşat procedura judiciară de executare silită, ceea ce înseamnă că a confirmat existenţa girului, că este proprietarul titlurilor cambiale şi titularul creanţei cambiale.

În dreptul cambial exista principiul literalităţii, care înseamnă că titlul cambial nu poate fi completat, combătut sau adăugat cu elemente exterioare înscrisului. Astfel, atâta vreme cât pe cele 4 bilete la ordin este menţionat că intimata-reclamanta a transmis prin gir cele 4 bilete la ordin, exista o imposibilitate prevăzută de legea specială de a se arăta că posesorul titlurilor cambiale ar fi o altă persoană decât giratarul menţionat în titluri. Potrivit dreptului cambial, creanţa este încorporată în înscrisul material, iar aceasta caracteristică are drept efect ca numai cel care figurează pe înscris este posesor legitim al titlului cambial.

Instanţa de apel a creat o instituţie străină de dreptul cambial şi anume instituţia restituirii titlurilor cambiale de către giratar către intimata reclamantă, deşi instituţia specifica de transmitere a titlului cambial este girul.

Prin decizia nr. 2773/2013 a Curţii de apel Bacău, instanţa a soluţionat cauza pe baza principiilor şi regulilor de drept comun în materia contractelor şi, în primul rând, pe existenta principiului consensualismului, care stă la baza încheierii, modificării şi desfiinţării actelor juridice. Pe baza acestui principiu, instanţa a considerat că exista acordul de voinţa al părţilor de a se restitui titlurile cambiale.

Potrivit acestui principiu, important este acordul de voinţa al părţilor, iar înscrisul care menţionează acest acord, reprezintă dovada acestui acord. Or, în dreptul cambial, posesorul titlului are un drept real asupra înscrisului in care este încorporată creanţa. De aceea, orice modificare a titlului cambial, inclusiv transmiterea prin gir, trebuie menţionată obligatoriu pe înscrisul material. Cu alte cuvinte, acordul de voinţa al unor părţi, care nu este menţionat în înscrisul cambial, nu are efecte juridice cambiale.

Atâta vreme cât intimata-reclamantă a transmis prin gir titlurile cambiale, aceasta nu este un posesor legitim şi, drept consecinţă, nu este nici titulara creanţei pe care ar putea-o invoca drept condiţie în promovarea acţiunii pauliene. Prin acţiunea pauliana se urmăreşte reîntregirea patrimoniului debitorului prin declararea inopozabilităţii actului juridic atacat. În condiţiile în care s-au menţinut cele doua contracte de vânzare cumpărare, există o imposibilitate juridica ca acele bunuri sa fie readuse în patrimoniul recurentelor, situaţie care echivalează cu neîndeplinirea condiţiilor pentru admiterea acţiunii revocatorii.

În situaţia în care recurentele nu mai sunt proprietarele bunurilor menţionate în cele doua contracte de partaj voluntar, acţiunea pauliana nu mai are obiect, iar intimata reclamanta, nemaifiind un posesor legitim al titlurilor cambiale, nu poate pretinde nicio creanţă asupra recurentelor şi nici că este prejudiciată prin actele încheiate de recurente.

În cauză a fost întocmit şi comunicat părţilor raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea secţiei a II - a Civilă a aceleiaşi instanţe.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II - a civilă sub nr. x/2015.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

De asemenea, în privinţa obligaţiilor legale de timbrare, în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 şi cu pretenţiile contestate prin recursurile deduse judecăţii, s-a pus în vedere recurentei - reclamante A. S.R.L. să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentelor - pârâte C. şi B. să achite, în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3564 RON, pentru criticile subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând că suma de 100 RON, datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru criticile subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ., a fost achitată de acestea.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2023, recurentele-pârâte au invocat, prin apărător, excepţia de netimbrare a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I Civila în dosarul nr. x/32/2G15*, faţă de împrejurarea că din dovada depusă la dosar rezultă că aceasta nu a fost achitată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că taxa judiciară de timbru a fost plătită de avocat, la sediul Cabinetului din Municipiul Constanţa, iar nu de către recurenta-reclamantă, la Primăria Sectorului 1 Bucureşti, în raza teritorială a căreia îşi are sediul recurenta-reclamantă. În subsidiar, s-a invocat faptul că prin recursul reclamantei se invocă aspecte de temeinicie, privind momentul de la care ar fi trebuit să se calculeze termenul de prescripţie, care nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Excepţia de netimbrare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I Civila în dosarul nr. x/32/2G15*, va fi admisă şi recursul va fi anulat, ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii".

Potrivit art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru", al unităţii administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operaţiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei."

În cauză se constată că cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L., având ca obiect recursul declarat împotriva deciziei nr. 52/27.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I Civila în dosarul nr. x/32/2G15*, nu a fost timbrată în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate.

Astfel, se reţine că la dosar a fost depus un ordin de plată pentru suma de 50 RON, datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru de către recurenta-reclamantă pentru dosarul nr. x/32/2G15, care indică în calitate de beneficiar Primăria Municipiului Constanţa, deşi partea are sediul social în Bucureşti.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă are sediul procesual ales în Constanţa, la Cabinetul de Avocat K., care, de altfel, a şi făcut plata, este lipsită de relevanţă, întrucât, deşi achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă nu reprezintă o obligaţie cu caracter personal, astfel că apărătorul, în calitate de reprezentant convenţional, poate achita taxa judiciară de timbru pe seama reclamantului - debitor al obligaţiei de plată, legea instituie obligaţia ca plata să se facă în contul bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în care persoana juridica are sediul social, în cazul de faţă Primăria Sector 1 Bucureşti.

Prin urmare, plata taxei judiciare de timbru în contul unei alte unităţi administrativ-teritoriale decât cea prevăzută de art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu reprezintă o plată valabilă, beneficiarul fiind altul decât cel prescris de lege.

De asemenea, din verificările efectuate de instanţă cu privire la actele ataşate în dosarul nr. x/32/2G15* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, unde recursurile au fost înregistrate iniţial, a rezultat faptul că niciunul dintre ordinele de plată aflate la filele x nu indică ca beneficiar al sumelor achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru Primăria Sector 1 Bucureşti, plata fiind făcută tot în contul Municipiului Constanţa.

În consecinţă, constatând că ordinele de plată mai sus analizate nu dovedesc că plata taxei judiciare de timbru datorate de reclamantă s-a făcut valabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a anula, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, invocată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu, se reţin următoarele:

Prin acest recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea căii de atac şi rejudecarea cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 52/27.01.2020, în sensul acordării integrale a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de apelanţii-pârâţi F. şi E., respectiv câte 2000 RON pentru fiecare în parte, argumentele invocate privind munca depusă de avocat în ceea ce priveşte apărările formulate şi cuantumul rezonabil al onorariului, în raport cu complexitatea şi valoarea cauzei.

Or, prin Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov vizând o problemă de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05 martie 2020, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, acesta neconţinând critici de nelegalitate.

Trecând la examinarea recursului declarat de către recurentele-pârâte C. şi B., în raport cu criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Printr-o primă critică, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se invocă de către recurentele-pârâte încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în considerarea faptului că instanţa de apel a dispus, după rămânerea în pronunţare şi cu o motivare generală, care echivalează cu o lipsă de motivare, repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţia părţilor un motiv de ordine publică constând în contrarietatea între dispozitivul hotărârii apelate şi considerentele acesteia.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 12 noiembrie 2019, s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 400 C. proc. civ., repunerea cauzei pe rol, motivul care a determinat această măsură fiind indicat în chiar conţinutul încheierii de repunere pe rol, respectiv punerea în discuţie, ca motiv de ordine publică, a contrarietăţii între dispozitivul hotărârii apelate şi considerentele acesteia cu privire la cele două contracte de partaj voluntar.

Mai mult decât atât, la termenul de judecată ce a urmat repunerii cauzei pe rol, respectiv în şedinţa publică din 9 decembrie 2019, apărătorul apelantelor-pârâte C. şi B. a solicitat instanţei lămuriri privind motivul repunerii pe rol, instanţa învederând că s-a avut în vedere faptul că soluţia primei instanţe a fost de admitere în parte a acţiunii, ceea ce face ca orice aspect care nu a fost menţionat în dispozitiv ca soluţie de admitere să fie, prin urmare, respins.

În urma acestei precizări, apelantele-pârâte, prin apărător, au invocat două excepţii: excepţia autorităţii de lucru judecat a considerentelor hotărârii, necriticate sub acest aspect de către apelanta-reclamantă, în temeiul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., respectiv excepţia inadmisibilităţii lămuririi dispozitivului hotărârii pe calea apelului, faţă de prevederile art. 445 C. proc. civ.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentelor-pârâte, nu poate fi reţinută nici nulitatea încheierii de repunere a cauzei pe rol pentru o pretinsă nemotivare şi nici încălcarea dreptului acestora la apărare, prin punerea în imposibilitatea formulării unei apărări corespunzătoare.

De asemenea, Înalta Curte reţine că repunerea cauzei pe rol, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, se poate face în vederea invocării unui motiv de ordine publică, cum este în cauză cel privitor la contrarietatea între considerentele hotărârii primei instanţe şi dispozitivul acesteia.

Ca instanţă de prim control judiciar, investită cu soluţionarea unor apeluri cu caracter devolutiv, constatând că reclamanta A. S.R.L. a dedus judecăţii patru acţiuni revocatorii, îndreptate împotriva contractelor de partaj voluntar autentificate sub nr. x/02.05.2011 şi y/03.08.2011 şi a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/19.10.2011 şi y/19.10.2011, şi că toate considerentele hotărârii primei instanţe sunt în sensul întruniri condiţiilor de admisibilitate a acţiunii pauliene, deşi prin dispozitiv cererea a fost admisă doar în parte şi s-a constatat inopozabilitatea numai în ceea ce priveşte contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/19.10.2011 şi y/19.10.2011, curtea de apel era îndrituită să pună în discuţia părţilor motivul de ordine publică al contrarietăţii între considerente şi dispozitiv, căci dispozitivul trebuie să fie concordant cu considerentele pe care se sprijină.

Excepţia inadmisibilităţii invocării acestui motiv de ordine publică, fundamentată pe prevederile art. 445 C. proc. civ., excepţie pe care recurentele-pârâte o reiterează prin recurs, este nefondată, în condiţiile în care nu este realizată situaţia premisă impusă de textul legal menţionat, respectiv omisiunea de soluţionare a capetelor de cerere referitoare la contractele de partaj voluntar autentificate sub nr. x/02.05.2011 şi y/03.08.2011, acestea fiind respinse, aşa cum rezultă din soluţia de admitere în parte a acţiunii.

De asemenea, nici efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv împrejurarea că anumite considerente ale hotărârii, neatacate cu apel, ar fi intrat în autoritate de lucru judecat, nu poate fi opusă în cauză, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa poate invoca contrarietatea între considerente şi dispozitiv, ca motiv de ordine publică, art. 430 alin. (2) C. proc. civ. nefiind incident.

În consecinţă, nu va fi reţinută nici critica recurentelor-pârâte privitoare la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea nefiind pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Cât priveşte susţinerile recurentelor-pârâte cu referire la greşita reţinere de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat, sub aspect pozitiv, a deciziei civile nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte reţine că acestea nu se subsumează motivului de casare anterior menţionat, care are în vedere încălcarea autorităţii de lucru judecat, judecătorului nefiindu-i permisă reluarea dezbaterilor asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate de către o jurisdicţie anterioară şi asupra căreia judecătorul a statuat, iar nu greşita reţinere a autorităţii de lucru judecat.

Or, nemulţumirea recurentelor-pârâte vizează nu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, ci, dimpotrivă, faptul că instanţa de apel a dat eficienţă efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al celor statuate prin decizia menţionată cu privire la efectul transmiterii prin gir, consecinţele juridice ale restituiri biletelor la ordin şi concluzia existenţei calităţii A. S.R.L. de creditor al debitoarei S.C. L. S.R.L., în baza celor patru bilete la ordin, reclamanta având în mod implicit calitate de creditor al persoanei care a semnat aceste bilete la ordin în calitate de avalist, respectiv B..

Nefondat este şi motivul de recurs întemeiat, formal, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar în conţinutul căruia sunt readuse în discuţie chestiuni tranşate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

Astfel, este reluată de către recurentele-pârâte susţinerea potrivit cu care S.C. A. S.R.L. a transmis prin gir cele patru bilete la ordin către S.C. J. S.R.L. Călăraşi, iar în această situaţie nu mai este un posesor legitim al titlurilor şi, drept consecinţă, nu este nici titulara creanţei pe care ar putea-o invoca drept condiţie pentru promovarea acţiunii pauliene.

Însă, această chestiune a fost analizată prin decizia civilă nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, care a reţinut următoarele:

"Din valoarea de 853.118,09 RON, reţine instanţa de recurs că 330.000 RON este suma înscrisă în cele trei bilete la ordin emise de S.C. L. S.R.L. în vederea achitării unor facturi către S.C. A. S.R.L., facturi avute în vedere de către expertul contabil la stabilirea datoriei S.C. L. S.R.L. către S.C. A. S.R.L., bilete la ordin care au fost girate de către S.C. A. S.R.L., S.C. J. S.R.L., ulterior părţile renunţând de comun acord la transmiterea prin gir a biletelor la ordin.

Aceste bilete au fost restituite însă S.C. A. S.R.L. acestea fiind prezentate în original în instanţa de recurs de către recurenta S.C. A. S.R.L., care a făcut dovada că cele trei bilete se află în posesia acesteia, confirmându-se restituirea.

Urmare a restituirii celor trei bilete la ordin, recurenta S.C. A. S.R.L. are de încasat de la S.C. L. S.R.L. suma de 853118,09 RON si 28273,24 USD, sumă ce corespunde creanţei în valoare de 934.197,75 RON cu care recurenta S.C. A. S.R.L. s-a înscris în Tabelul preliminar al creanţelor.

Având în vedere că cele trei bilete la ordin au fost restituite S.C. A. S.R.L., aceasta din urmă are calitatea de posesor al biletelor la ordin şi de creditor al S.C. L. S.R.L., si implicit dreptul de a fi înscrisă in tabelul de creanţe, cu suma de 330000 RON menţionată în cele trei bilete la ordin, sumă ce face parte din suma de 853118,09 RON stabilită de expertiza contabilă."

Aşadar, aşa cum s-a arătat anterior şi cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, chestiunile litigioase privind efectul transmiterii prin gir, consecinţele juridice ale restituiri biletelor la ordin, calitatea A. S.R.L. de creditor al debitoarei S.C. L. S.R.L., tranşate cu autoritate de lucru judecat, nu pot primi o altă dezlegare în prezenta cauză.

Având în vedere considerentele mai sus expuse şi constatând că prin criticile recurentelor - pârâte nu se relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea soluţiei adoptate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul acestora, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte C. şi B. împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.