Inadmissibility of recourse against final company law judgments limited to ordinary appeal

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. prin ec. C. in calitate de lichidator judiciar şi D., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să constate nulitatea absolută a actului constitutiv cu încheiere de dată certă nr. 1362/12.02.2009, la biroul notarial E., ca fiind încheiat in mod fraudulos în condiţii suspecte.

Reclamanta şi-a precizat ulterior cererea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului D., fost administrator al S.C. B., să-i plătească contravaloarea unui număr de 416 părţi sociale, ce au aparţinut autorului său, F., şi să fie anulat actul constitutiv al S.C. B.. De asemenea, a chemat în judecată, în calitate de pârâţi şi pe numiţii G., H..

Prin sentinţa civilă nr. 160 din 20 februarie 2020, Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 354 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost admis apelul reclamantei, a fost anulată sentinţa civilă nr. 160 din 20 februarie 2020, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinându-se nemotivarea hotărârii atacate.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/2019*, fiind pronunţată sentinţa nr. 891 din 24 mai 2021, prin care au fost respinse excepţiile lipsei de interes şi autorităţii de lucru judecat, precum şi cererea formulată de reclamanta A., s-a luat act că reclamanta a renunţat la judecata capătului de cerere privind despăgubirile şi a fost obligată la 500 RON cheltuieli de judecată către pârâtul D..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 629/A-C din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apelul reclamantei a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei anterior menţionate a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi G., H. şi D. au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că hotărârea instanţei de apel nu este supusă recursului.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. B., prin ichidator judiciar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul prevederilor art. 489 şi 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., arătând că susţinerile recurentei nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea intimaţilor-pârâţi G., H. şi D. prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului.

La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului şi, în subsidiar, asupra fondului recursului.

Examinând, cu prioritate, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit, căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

În cauza supusă judecăţii, dispozitivul deciziei instanţei de apel menţionează că hotărârea este definitivă, iar această menţiune este în conformitate cu dispoziţiile legale.

Astfel, se reţine că acţiunea dedusă judecăţii, aşa cum a fost precizată de reclamantă, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 204 şi art. 61 şi 62 din Legea societăţilor nr. 31/1990.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 204 din Legea nr. 31/1990, s-a susţinut, în esenţă, nelegalitatea modificării actului constitutiv, prin prisma faptului că activitatea societăţii nu putea continua cu unic asociat, pârâtul D., care şi-a exprimat voinţa în acest sens.

Potrivit art. 62 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, hotărârea pronunţată este supusă numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, se constată că hotărârea atacată este definitivă de la data pronunţării sale, reclamanta neavând deschisă calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 629/A-C din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 629/A-C din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.