Heir’s nullity action and dividend claim remanded after appellate partial annulment upheld; appeals dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă sub nr x/2017 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., C., D., E., a solicitat instanţei să pronunţe o sentinţă prin care să se constate nulitatea absolută a donaţiei încheiate de către F., precum şi a Actului adiţional la contractul şi statutul B. S.R.L. autentificat sub nr. x/14.12.1993 de către Notariatul de Stat al Sectorului 6, iar pe cale de consecinţă să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioară, să se constate repunerea în termenul legal de prescripţie privind exercitarea dreptului de opţiune cu privire la calitatea de asociat, precum şi a dreptului privind obligarea societăţii pârâte la plata dividendelor şi a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei, să se constate calitatea reclamantei de asociat în cadrul "B." S.R.L. ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului G. şi a defunctei F., să se dispună obligarea societăţii pârâte la plata dividendelor şi a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei, să se dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1931/25.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins capătul de cerere principal având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie, formulat de reclamanta A., ca lipsit de obiect, s-a respins capătul de cerere principal având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Actului adiţional la Statului B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993, ca lipsit de interes, s-au respins ca inadmisibile capetele de cerere principale având ca obiect constatarea calităţii de asociat a reclamantei şi constatarea repunerii în termenul legal de prescripţie privind exercitarea dreptului de opţiune cu privire la calitatea de asociat, precum şi a dreptului privind obligarea societăţii pârâte la plata dividendelor şi a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei, s-a respins ca prescris capătul de cerere principal având ca obiect obligarea societăţii pârâte la plata dividendelor şi a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei şi s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant D..

Împotriva a acestei sentinţe civile a formulat apel reclamanta A. prin care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

La data de 02.12.2020 pârâtul D. a formulat apel incident, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi admiterea cererii reconvenţionale astfel cum a fost formulată, respectiv să se constatate nulitatea absolută a Certificatului de moştenitor nr. x din 22.11.2017- Supliment la Certificatul de moştenitor nr. x din 20.04.1993 al Notariatului de Stat Sector 5 Bucureşti şi a încheierii de rectificare nr. 69 din 27.11.2017 emisă de H., să se dispună anularea Certificatului de moştenitor nr. x din 22.11.2017 - Supliment la Certificatul de moştenitor nr. x din 20.04.1993 al Notariatului de Stat Sector 5 Bucureşti şi a încheierii de rectificare nr. 69 din 27.11.2017 emisă de H. şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară întocmirii Certificatului de moştenitor nr. x din 22.11.2017 - Supliment la Certificatul de moştenitor nr. x din 20.04.1993 al Notariatului de Stat Sector 5 Bucureşti şi emiterii încheierii de rectificare nr. 69 din 27.11.2017 emisă de H..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia nr. 1627/2021 din 7 octombrie 2021 a admis apelul principal formulat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 1931/25.06.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu apelantele pârâte I. (în calitate de moştenitor al lui D.) şi J. (în calitate de moştenitor al lui D.) şi cu intimaţii pârâţi B. S.R.L., C. şi E..

A admis apelul incident formulat de apelantele pârâte I. (în calitate de moştenitor al lui D.) şi J. (în calitate de moştenitor al lui D. împotriva sentinţei civile nr. 1931/25.06.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă în dosarul nr. x/2017. A anulat în parte sentinţa apelată.

A respins excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la statutul B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993. A respins excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale.

A trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la statutul B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993 şi cererea reconvenţională.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

La data de 28 decembrie 2021, recurentele-pârâte I., J., C. şi B. S.R.L. au declarat recursuri împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 7 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Motivele de casare în ceea ce priveşte recursul declarat de recurentele-pârate I. şi J..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, se susţine că hotărârea instanţei de apel este nemotivată în ceea ce priveşte apărările formulate prin întâmpinare pe care instanţa le-a înlăturat sumar.

Sub al doilea aspect, recurentele invocă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., raportat la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţia României, sens în care se arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de apărările acestora, nu le-a analizat şi nu le-a pus în discuţia părţilor, astfel că nu au fost respectate principiile contradictorialităţii şi oralităţii.

Instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor calificarea drept motive de fond a apărărilor pârâtelor în ce priveşte excepţia lipsei de interes, referitoare la lipsa beneficiului real şi concret al anulării actului adiţional şi la imposibilitatea dobândirii de către intimată a părţilor sociale ca urmare a includerii actului adiţional în hotărârea definitivă şi drept urmare instanţa de apel a pus în imposibilitate obiectivă de a fi combătută la obiect această calificare.

În consecinţă, a fost încălcat dreptul la apărare instanţa de apel pronunţându-se asupra unei calificări pe care nu a pus-o în discuţia părţilor şi faţă de care recurentele nu s-au putut apăra.

În raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele susţin încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Instanţa de apel a invocat din oficiu calificarea apărărilor pe excepţie ca apărări de fond, dar nu a pus în discuţia părţilor această calificare pentru a putea fi exercitat dreptul la apărare faţă de aceasta, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii.

De asemenea, nu a pus în discuţia părţilor niciuna dintre împrejurările de fapt şi temeiurile de drept prezentate prin întâmpinare din această neregularitate decurgând în mod direct nemotivarea hotărârii pronunţate şi pronunţarea unei soluţii netemeinice şi nelegale.

Cererea de recurs formulată de B. S.R.L. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens, invocă excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1931 din 25.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 şi arată că, atât dispozitivul deciziei instanţei de apel cât şi considerentele încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia, chestiunea litigioasă deja tranşată fiind respingerea definitivă a cererii reclamantei de constatare a calităţii sale de asociat, în considerarea calităţii acesteia de moştenitoare a defunctului său tată, G..

Sub al doilea aspect, recurenta invocă faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, devenind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., atâta timp cât instanţa a reprodus doar elementele interesului procesual enumerate în art. 33 C. proc. civ., fără să motiveze de ce consideră că interesul intimatei ar fi un interes legitim, personal, născut şi actual.

Relevanţa juridică a lipsei motivării este deplină, în sensul că dacă instanţa ar fi examinat cu adevărat aceste caracteristici, ar fi rezultat o soluţie contrară.

În condiţiile în care intimatei i-au fost respinse pretenţiile aceasta nu are interes procesual personal să obţină anularea Actului adiţional, fără să obţină niciun folos practic pentru sine, dată fiind neapelarea respingerii celorlalte capete de cerere, cu alte cuvinte nu ar putea deveni asociat şi nici nu ar putea dobândi dreptul la dividende sau alte drepturi decurgând din această calitate.

În raport cu prevederile societare, intimata nu poate dobândi în virtutea succesiunii legale de pe urma defunctului său tată nici părţi sociale şi nici drepturi aferente acestora, cu atât mai mult nejustificându-se caracterul actual, legitim, personal şi practic al interesului său procesual.

Instanţa de apel nu a motivat decizia ci s-a limitat la redarea textului de lege fără să facă aplicarea acestuia la împrejurările concrete ale pricinii, la soluţiile instanţei de fond intrate sub autoritatea lucrului judecat, la apărările recurentei şi la înscrisurile doveditoare aflate la dosarul cauzei.

Instanţa de apel nu a răspuns niciunuia dintre motivele de fapt şi de drept invocate în apel de recurente, nu le-a combătut sau înlăturat motivat, aspect sub care hotărârea pronunţată apare ca nemotivată.

Cu privire la nemotivarea deciziei instanţei de apel, recurenta invocă doctrina şi jurisprudenţa în materie, precum şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, text a cărei încălcare atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub al treilea aspect recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea cererii, încălcând prin aceasta dreptul la apărare prevăzut şi garantat de art. 24 din Constituţia României şi de art. 6 din CEDO, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor apărările recurentei, ignorând excepţia autorităţii de lucru judecat.

Motivele de casare în ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât C..

O primă critică adusă deciziei recurate se referă la excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie a sentinţei civile nr. 1931 din 25.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în prezentul dosar, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Recurentul arată că a invocat această excepţie în ceea ce priveşte dispozitivul sentinţei evocate, rămasă definitivă prin neapelare, faţă de considerentul instanţei de apel potrivit căruia " cel puţin din perspectiva calităţii de moştenitor de pe urma defunctului său tată, G., reclamanta justifică un interes legitim, personal, născut şi actual deoarece urmăreşte să se prevaleze în urma anulării actului adiţional, de dispoziţiile art. 4 din Contractul de societate, care la alin. (2) prevede că cei care moştenesc părţile sociale ale membrilor fondatori capătă automat drepturile acestora".

Intimata nu are drepturi de care să se prevaleze, în urma anulării Actului adiţional, fiind respinse definitiv toate celelalte capete de cerere, prin care a solicitat diverse drepturi, inclusiv cel privind constatarea calităţii sale de asociat ca urmare a calităţii sale de moştenitoare a defuncţilor săi părinţi.

În consecinţă, arată recurentul, dispozitivul şi considerentul instanţei de apel încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive care dezleagă problema de drept a imposibilităţii dobândirii de către intimată a calităţii de asociat în cadrul B. S.R.L., astfel încât este lipsit de interes procesual legitim, practic şi actual pentru aceasta să solicite anularea Actului adiţional fără ca prin aceasta să dobândească vreun drept legitim sau folos practic.

Faţă de aceste considerente şi raportat la dispoziţiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., se impunea respingerea cererii ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6615 din 25.10.1993 pronunţată în dosarul nr. x/1993 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, prin care instanţa de judecată a luat act în mod definitiv şi irevocabil de retragerea din societate a asociatei F., recurentul apreciază incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 raportat la art. 435 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia pronunţată a intrat sub autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte susţinerea temeiniciei cererii de respingere ca lipsit de interes a capătului de cerere al acesteia având ca obiect anularea actului adiţional.

Actul adiţional are ca obiect cesionarea de către F. a celor 5 părţi sociale deţinute în calitate de moştenitoare a defunctului său soţ G..

Prin hotărârea sa, instanţa de apel a reţinut această cesiune care a stat la baza retragerii acesteia din societate a mamei intimatei, defuncta F., luând act de retragerea consensuală.

Actul adiţional contestat nu are o existenţă de sine stătătoare şi nu-şi produce efectele juridice ca urmare a acesteia, ci este un înscris doveditor, o probă în dosarul de litigiu soluţionat prin hotărârea judecătorească definitivă, aceasta fiind cea care-şi produce efectele juridice depline, fiind opozabilă intimatei.

Recurentul subliniază că nu Actul adiţional a fost înregistrat la Registrul Comerţului, ci hotărârea judecătorească susmenţionată astfel cum rezultă din cererea de înscriere menţiuni înregistrată sub nr. x din 14.03.1994, admisă de judecătorul delegat prin încheierea din data de 29.03.1994.

În această situaţie este lipsit de interes demersul intimatei de anulare a actului adiţional, câtă vreme îşi produce efectele juridice depline, cu autoritate de lucru judecat, hotărârea judecătorească ce-l include şi dispune mult mai cuprinzător şi asupra consecinţelor sale juridice.

Drept urmare, cererea de apel a intimatei este inadmisibilă, iar sentinţa instanţei de fond de respingere ca lipsit de interes a capătului de cerere privind anularea actului adiţional este temeinică şi legală.

Recurentul invocă şi motivul de casare reprezentat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea acestuia, arată că apelanta nu a contestat soluţia instanţei de fond din perspectiva interesului său în ceea ce priveşte părţile sociale moştenite de pe urma defunctei sale mame F., deci nu a investit instanţa de apel cu cererea de constatare a interesului său procesual din această perspectivă, a cotei de moştenire cuvenite de pe urma defunctei sale mame.

Cu toate acestea instanţa de apel a pronunţat o soluţie în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei de interes în integralitatea sa, atât din perspectiva cotelor ce i-ar fi revenit intimatei de pe urma defunctului sau tată, G., cât şi a celor ce i-ar fi revenit de pe urma defunctei sale mame F..

Recurentul susţine că motivarea pe acest aspect este incompletă, confuză, fără a reieşi în mod clar faptul că există certitudinea că instanţa de apel a considerat că intimata justifică un interes procesual şi în ceea ce priveşte părţile de fond la care cauza a fost trimisă spre rejudecare se va afla în dubiu în privinţa examinării acestei probleme sau nu.

Pe de altă parte, recurentul susţine şi teza existenţei motivelor contradictorii între considerente şi dispozitiv, în sensul că acest considerent limitează interesul procesual al intimatei la perspectiva calităţii de moştenitor de pe urma defuntului său tată, G., iar soluţia dispusă nu limitează rejudecarea pe fond a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la statutului B. S.R.L..

Se mai susţine faptul că decizia recurată este nemotivată şi pentru că instanţa de apel nu a motivat respingerea apărărilor recurentului din întâmpinare, nu a motivat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, pe care nu a pus-o în discuţia părţilor.

Intimata-pârâtă E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de A..

La data de 24.02.2022 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de I. şi J., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate la legală şi temeinică.

La data de 24.02.2022 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de C., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate la legală şi temeinică.

La data de 24.02.2022 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de B. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate la legală şi temeinică.

La 03.03.2022, intimata-pârâtă E. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de I. şi J. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, admiterea excepţiei lipsei de interes a intimatei Mogoş referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolite a Actului adiţional la contractul şi statutul B. S.R.L., respingerea apelului ca nefondat, respingerea capătului de cerere menţionat ca lipsit de interes şi pe fond menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, ca legală şi temeinică.

La 21.03.2022, recurentul-pârât C. a formulat răspuns la întâmpinare depusă de A..

Prin încheierea din data de 26.05.2022 a fost dispusă comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate de pârâtele I., J., C. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 07 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, către părţi şi pune în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris un punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării acestuia.

Prin încheierea din data de 29.09.2022 au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenţii-pârâţi I. şi J., B. S.R.L. şi C. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 7 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimata-pârâtă E., fiind acordat termen pentru judecata recursurilor la data de 24 noiembrie 2022, în şedinţa publică, cu citarea părţilor.

Examinând recursurile în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia atacată a fost admis apelul reclamantei şi anulată în parte sentinţa apelată în sensul respingerii excepţiei lipsei de interes a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a Actului adiţional la Statutul B. S.R.L., curtea constatând că argumentele reţinute de prima instanţă în susţinerea excepţiei lipsei de interes priveşte calitatea reclamantei de succesor al mamei sale F., însă reclamanta a invocat în cauză calitatea sa de moştenitor de pe urma tatălui său, G., fost asociat in societatea pârâtă. În acest sens, a mai reţinut instanţa, reclamanta se prevalează de Certificatul de moştenitor nr. x/22.11.2017, supliment la Certificatul de moştenitor nr. x/20.04.1993, în care sunt menţionate în masa succesorală 5 părţi sociale a câte 10 RON fiecare, respectiv 25% din Capitalul Social al B. S.R.L., prin urmare, cel puţin din perspectiva calităţii de moştenitor de pe urma defunctului sau tată, G., reclamanta justifică un interes legitim, personal, născut şi actual deoarece urmăreşte să se prevaleze, în urma anulării actului adiţional, de dispoziţiile art. 4 din Contractul de societate.

Reţinând că reclamanta justifică interes în formularea cererii de constatare a nulităţii absolute a Actului adiţional la statutul B. în calitatea sa de moştenitor de pe urma defunctului său tată, G., în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ. curtea a admis apelul principal, a anulat în parte sentinţa apelată, a respins excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la statutul B. S.R.L. şi, întrucât s-a solicitat expres prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare, a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe acest capăt de cerere.

Aşadar, instanţa a dispus anularea sentinţei primei instanţe pe considerentul greşitei aprecieri a dispoziţiilor care reglementează interesul ca element al acţiunii, motiv pentru care, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. respingând excepţia lipsei de interes, nu a mai intrat în analiza fondului.

Din examinarea cererilor de recurs rezultă că recurenţii au formulat critici comune, motiv pentru care analizarea acestora se va face prin considerente comune.

O primă critică comună vizează motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. prin care se arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1931 din 25.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, în primă instanţă.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 430 alin. (4). C. proc. civ. când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

Acest text de lege consacră autoritatea de lucru judecat provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului şi ea funcţionează până la expirarea termenului de apel sau recurs, după caz, pentru ipoteza în care, deşi supusă apelului sau recursului, calea de atac nu a fost exercitată, ori până la respingerea acestor căi de atac, atunci când s-a făcut uz de ele.

În cazul în care calea de atac este admisă, iar hotărârea este schimbată sau modificată în tot sau în parte, autoritatea de lucru judecat provizorie se desfiinţează cu efect retroactiv pentru partea din hotărâre care a fost reformată în căile de atac.

Prin decizia atacată a fost anulată în parte sentinţa pronunţată de prima instanţă, fiind cauza trimisă pentru rejudecare în ceea ce priveşte analizarea pe fond a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la statutul B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993.

O astfel de soluţie are ca efect desfiinţarea autorităţii de lucru provizorii a sentinţei primei instanţe în ceea ce priveşte capătul de cerere menţionat, astfel că ceea ce a dezlegat prima instanţă pe acest aspect nu se mai bucură de autoritate de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanţe a fost susţinută şi din perspectiva faptului că, fiind respinse definitiv toate celelalte capete de cerere, prin care reclamanta a solicitat diverse drepturi, aceasta nu mai are un folos practic de care să se prevaleze, în urma anulării Actului adiţional.

Critica nu este fondată având în vedere că rejudecarea cauzei vizează capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la statutul B. S.R.L. din perspectiva calităţii de moştenitor a reclamantei după tatăl acesteia, instanţa de apel reţinând că prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei de interes a reclamantei după mama acesteia.

Rezultă că soluţia de trimitere spre rejudecare a acestui capăt de cerere a fost necesară având în vedere că prima instanţă a soluţionat-o dintr-o perspectivă greşită.

În consecinţă, este nefondată susţinerea potrivit căreia în acest moment procesual reclamanta nu ar mai avea niciun interes procesual legitim, practic şi actual pentru a solicita anularea Actului adiţional pe considerentul că nu a apelat integral sentinţa primei instanţe, critica vizând în fapt aspecte de fond pe care instanţa nu le-a dezlegat.

Recurenţii au apreciat incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 raportat la art. 435 alin. (1) C. proc. civ. şi în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6615 din 25.10.1993 pronunţată în dosarul nr. x/1993 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Această critică a fost invocată şi în faţa instanţei de apel care a reţinut că apărările intimatelor referitor la efectele sentinţei civile nr. 6615/25.10.1993 pronunţată în dosarul de 4453/1993 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti sunt aspecte care ţin de temeinicia/netemeinicia cererii formulate de reclamantă, iar nu de interesul acesteia în formularea cererii.

Considerentele instanţei de apel sunt corecte având în vedere că prima instanţă s-a pronunţat exclusiv pe excepţia lipsei de interes, lăsând fondul cauzei neanalizat, ceea ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., respectiv trimiterea cauzei primei instanţe pentru judecarea fondului.

O altă critică comună vizează motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenţii susţinând faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază deoarece elementele interesului procesual enumerate în art. 33 C. proc. civ., nu fost analizate în substanţa lor ci doar formal, ceea ce a condus la o soluţie greşită pe acest aspect.

Înalta Curte va înlătura această critică ca nefondată având în vedere că din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa nu a realizat o analiză formală a interesului ca o condiţie esenţială de exercitare a acţiunii, ci a constatat că lipsa interesului a fost greşit analizată de prima instanţă raportat la conţinutul cererii de chemare în judecată.

Legat de lipsa interesului reclamantei recurenţii susţin că limitele apelului exercitat de aceasta nu mai permit dobândirea unor drepturi şi astfel demersul judiciar al acesteia este în acest moment lipsit de relevanţă practică.

În condiţiile în care instanţa de apel a fost învestită cu soluţionarea excepţiei lipsei de interes, în aplicarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. aceasta s-a pronunţat asupra excepţiei cu prioritate fără a mai analiza fondul cauzei sau apărările formulate de intimate întrucât vizau aspecte de netemeinicie a sentinţei, iar nu critici pe aspectul interesului procesual al reclamantei.

În consecinţă, instanţa de apel a motivat decizia exclusiv din perspectiva excepţiei lipsei de interes, fiind respectate atât dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) cât şi dispoziţiile art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

Contrar susţinerilor recurentelor instanţa de apel s-a raportat la limitele apelului exercitat de reclamantă, limite care nu impun instanţei menţionarea expresă a efectului neapelării de către apelantă a tuturor capetelor de cerere cu care a învestit prima instanţă, deoarece acesta rezultă din lege.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea pe fond a cauzei.

Soluţionarea apelului în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţia României şi de art. 6 din CEDO, ci o măsură legală cu consecinţe expres prevăzute de legiuitor, respectiv necercetarea pe fond a cauzei.

Tot în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. art. 488 pct. 6 C. proc. civ. s-a mai arătat că decizia atacată este incomplet motivată deoarece nu există certitudinea că instanţa de apel a considerat că intimata justifică un interes procesual şi în ceea ce priveşte părţile sociale moştenite de la mama sa.

Înalta Curte constată că motivul pentru care a fost respinsă excepţia lipsei de interes şi a fost dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare rezultă din considerente şi acesta vizează cererea de constatare a nulităţii absolute a Actului adiţional la statutul B. în calitatea reclamantei de moştenitoare de pe urma defunctului său tată, G., astfel că şi această critică este nefondată.

În cadrul aceluiaşi motiv de recurs s-a susţinut şi teza existenţei motivelor contradictorii, în sensul că din considerente rezultă limitarea interesului procesual al intimatei la perspectiva calităţii de moştenitor de pe urma defunctului său tată, G., însă dispozitivul nu limitează rejudecarea pe fond a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional la statutului B. S.R.L..

Critica nu este fondată întrucât interesul nu poate fi analizat dintr-o perspectivă formală ci în raport cu unul sau mai multe capete de cerere, astfel că nu există contradictorialitate între considerente şi dispozitiv sub acest aspect.

Decizia instanţei de apel a fost criticată şi prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătându-se faptul că instanţa de apel a invocat din oficiu calificarea apărărilor pe excepţie ca apărări de fond, dar nu a pus în discuţia părţilor această calificare pentru a putea fi exercitat dreptul la apărare faţă de aceasta, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii. De asemenea, nu a pus în discuţia părţilor niciuna dintre împrejurările de fapt şi temeiurile de drept prezentate prin întâmpinare din această neregularitate decurgând în mod direct nemotivarea hotărârii pronunţate şi pronunţarea unei soluţii netemeinice şi nelegale.

Acest motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii pronunţate cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Criticile formulate în temeiul acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate întrucât nu au în vedere cadrul procesual în care a fost pronunţată hotărârea cadrul procesual ce atrage aplicabilitatea unor norme procedurale specifice.

Astfel, în soluţionarea apelului instanţa a aplicat regulile procedurale adecvate limitelor apelului, respectiv art. 480 alin. (3) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., apelanta fiind cea care a criticat soluţia de admitere a excepţiei lipsei de interes în limitele căreia instanţa de apel s-a pronunţat.

Contrar acestor limite recurentele au invocat aspecte de fond ale cauzei care vizau respingerea apelului reclamantei însă aceste apărări au fost înlăturate de instanţă ca nefiind relevante sub aspectul lipsei de interes a cărei analiză şi soluţionare are prioritate, astfel că nu a avut loc o calificare a acestor apărări cum greşit se susţine, dreptul la apărare a recurentelor fiind respectat.

În cauză a fost invocată şi incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., raportat la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţia României, în sensul că instanţa de apel nu a ţinut cont de apărările acestora, nu le-a analizat şi nu le-a pus în discuţia părţilor, astfel că nu au fost respectate principiile contradictorialităţii şi oralităţii.

Înalta Curte constată că, deşi acest motiv de recurs vizează încălcarea normelor de drept material, criticile formulate în temeiul acestuia vizează încălcarea unor norme procedurale care au fost deja analizate prin considerentele aferente motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi I. şi J. (în calitate de moştenitori ai lui D.), C. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 07 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi I. şi J. (în calitate de moştenitori ai lui D.), C. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 07 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimata-pârâtă E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2022.