Revision of judgment based on subsequent decision partially declaring property contracts null and void

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2012, revizuentul A. în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva sentinţei comerciale nr. 13180 din 03 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr. x/2008, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea, în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată. Prin această sentinţă, tribunalul a constatat că B., C. şi D. sunt proprietari al imobilului prin efectul vânzărilor consfinţite prin contractele nr. x/2004 şi nr. y/2004, obligând pe A. şi S.C. E. S.R.L. să le plătească suma de 30.000 euro contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului pentru perioada februarie 2005- februarie 2008. Această sentinţă a devenit irevocabilă prin decizia nr. 1842 din 12 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa civilă nr. 17557 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, reţinându-se, în esenţă, că înscrisul invocat, respectiv decizia nr. 251/26.01.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia a II-a civilă nu poate îndeplini cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 17557 din 20 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin decizia civilă nr. 234 din 4 iulie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013. Totodată, apelantul-revizuent A. a fost obligat să plătească intimatului B. suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 234 din 4 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 771 din 27 februarie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013. Hotărârea recurată a fost casată, fiind dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub dosarul nr. x/2013, la data de 27 martie 2014.

Prin decizia nr. 370 din 26 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul revizuentului F. declarat împotriva sentinţei nr. 17557 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind desfiinţată sentinţa apelată şi dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 6108 din 5 decembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei civile nr. 6108 din 5 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, revizuentul A. a declarat apel, în temeiul dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. 1865 raportat la art. 282 din acelaşi cod.

La data de 6 aprilie 2015, B., C. şi D. au formulat cerere de aderare la apelul revizuentului A., întemeiată pe dispoziţiile art. 293 şi art. 274 C. proc. civ. 1865, solicitând completarea hotărârii primei instanţe în sensul obligării revizuentului A. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 815/2015 din 18 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul A. împotriva sus-menţionatei sentinţe.

Cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 815/2015 din 18 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de petenţii B., C. şi D. a fost respinsă ca nefondată, prin decizia nr. 1234/2015 din 14 septembrie 2015, pronunţată de aceeaşi instanţă, reţinându-se în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ. 1865, în sensul inexistenţei omisiunii instanţei de pronunţare asupra unei cereri accesorii.

Împotriva deciziei nr. 815/2015 din 18 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, revizuentul A. a declarat recurs, iar intimaţii B., C. şi D. au promovat cereri de recurs atât împotriva deciziei nr. 815/2015 din 18 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cât şi împotriva deciziei nr. 1234/2015 din 14 septembrie 2015 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Prin decizia nr. 1553 din 4 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2015, s-au admis recursurile declarate de revizuentul A. şi de recurenţii B., C. şi D. împotriva deciziei nr. 815/2015 din 18 mai 2015 şi a deciziei nr. 1234/2015 din 14 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, hotărârile recurate fiind casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 359 din 22 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2015, s-a respins cererea de aderare la apel declarată de apelanţii B., C. şi D.; s-a admis apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 6108/05.12.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă E. S.R.L. şi cu apelanţii intimaţi B., C. şi D..

S-a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că: s-a admis cererea de revizuire în principiu şi s-a fixat termen la 05.04.2017, cu citarea părţilor pentru administrarea probatoriului.

Prin decizia civilă nr. 1269 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2015, s-a admis cererea de revizuire formulată de apelantul-revizuent A., împotriva sentinţei comerciale nr. 13180/03.12.2008, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D. şi E. S.R.L.

S-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 13180/03.12.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2008, în sensul că: s-a admis în parte cererea de chemare în judecată. Au fost obligaţi pârâţii A. şi E. S.R.L. la plata, în solidar, către reclamanţii B., C. şi D. a sumei de 8.626,6 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii. S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi.

Împotriva deciziilor civile nr. 359 din 22 februarie 2017 şi nr. 1269 din 30 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2015, B., C. şi D. au formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi, în principal, schimbarea în parte a deciziei civile nr. 359 din 22 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cu consecinţa respingerii apelului revizuentului A., precum şi modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 1269 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Autorii căii de atac susţin că ambele hotărâri sunt nelegale, fiind pronunţate cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile (art. 1 C. civ. de la 1864 şi art. 15 din Constituţia României) şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, sens în care invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că, prin cele două decizii s-a reţinut greşit că sentinţa civilă nr. 251 din 26.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate constitui un înscris nou în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 şi că acest înscris are caracter determinant pentru soluţionarea cauzei, întrucât această hotărâre este ulterioară sentinţei ce face obiectul revizuirii şi evident, poate produce efecte doar pentru viitor, începând cu data rămânerii ei irevocabile.

În plus, mai arată că, motivarea instanţei de apel încalcă şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea ce face obiectul revizuirii, având în vedere că decizia calificată drept înscris nou nu ar avea cum să conducă la o altă soluţie în cauză.

Dintr-un alt punct de vedere, recurenţii susţin că instanţa ar fi făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 atunci când a stabilit că înscrisul nou invocat de către revizuent are un caracter determinant pentru soluţionarea pricinii de faţă.

Consideră că, este evident că înscrisul nou, reprezentat de o decizie ulterioară prin care a fost respins recursul părţilor, într-o acţiune care avea ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, nu are cum să influenţeze soluţia supusă revizuirii.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor la 5 noiembrie 2021 .

La 22 noiembrie 2021, intimatul A. a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recurenţii critică deciziile instanţei de apel pe aspectul încălcării principiului neretroactivităţii legii civile, susţinând că decizia civilă invocată în revizuire ca fiind înscris nou, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, este una ulterioară sentinţei ce face obiectul revizuirii şi produce efecte doar pentru viitor, începând cu data rămânerii sale irevocabile şi nicidecum pentru trecut.

Această critică, subsumată motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. din 1865, referitor la încălcarea sau aplicarea greşită a legii, este nefondată.

În cauză, deşi invocă principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 din C. civ. de la 1864, recurenţii nu arată nicio normă legală care să fie aplicată unui raport juridic născut înainte de intrarea ei în vigoare, ceea ce face ca această critică să fie lipsită de relevanţă din această perspectivă.

În ceea ce priveşte calificarea deciziei nr. 251 din 26 ianuarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011 ca "înscris nou", în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. de la 1865, instanţa supremă constată că, prin decizia civilă nr. 1553 din 4 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, s-a reţinut că a intrat în puterea de lucru judecat consolidat ca efect al acestei decizii faptul că "înscrisul evocat reprezintă înscris nou după criteriul cerut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - mai exact, acela de a nu fi fost posibil să fie înfăţişat în procesul anterior şi are forţă probantă prin el însuşi".

Prin aceeaşi decizie a instanţei de control judiciar s-a statuat şi faptul că "era necesară o analiză a înscrisului nou, fundamentată pe cercetarea efectelor menţinute ale hotărârilor care au precedat, în cicluri procesuale consecutive, pronunţarea deciziei nr. 251 din 26 ianuarie 2012. Se impune, de asemenea, pentru justa apreciere a valorii acestei decizii ca act nou, evaluarea întinderii efectelor acestei hotărâri, precum şi a se cerceta dacă au fost menţinute prin aceasta dispoziţiile de anulare a contractelor nr. x/2004 şi nr. y/2004 şi dacă aceste contracte au reprezentat, la rândul lor, fundamentul determinant al sentinţei nr. 13180 din 3 decembrie 2008. De asemenea, în măsura în care nulitatea celor două titluri ale numiţilor B. şi D. a fost doar parţială, este necesară verificarea limitei de juxstapunere a acestei nulităţi raportată la domeniul despăgubirii acordate numiţilor Borcea prin sentinţa atacată cu revizuire. Nu în ultimul rând, verificarea relevanţei actului nou, trebuie evaluată prin prisma efectelor nulităţii actului juridic".

Aceste dezlegări se impun atât instanţei care rejudecă procesul prin efectul casării, potrivit art. 315 C. proc. civ., dar şi instanţei de recurs în acest parcurs procesual, astfel că nu pot fi primite criticile recurenţilor privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Se cuvine a preciza că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel în decizia nr. 1269 din 30 iunie 2021, litigiul care a fost finalizat prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei nr. 251 din 26 ianuarie 2012, în dosarul nr. x/2011, a avut şi un capăt distinct de cerere, privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2004 şi nr. y/20.05.2004, prin care intimaţii B., C. şi D. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului spaţiu comercial şi teren aferent situat în Bucureşti, Bd. x, bl. MC 18. Acest capăt de cerere a fost admis prin sentinţa civilă nr. 8014/26.06.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2004 şi nr. y/20.05.2004 de BNP G. încheiate cu privire la imobilul spaţiu comercial în suprafaţă de 176 mp şi teren aferent situat în Bucureşti, Bd. x, această soluţie a primei instanţe fiind menţinută în căile de atac ordinare exercitate şi nemaifiind supusă rejudecării în al doilea ciclu procesual încheiat prin pronunţarea deciziei nr. 251/26.01.2012 a Înaltei Curţi.

Instanţa supremă reţine că, în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008, soluţionat prin sentinţa comercială nr. 13180/03.12.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ce face obiectul revizuirii în prezenta cauză, reclamanţii B., C. şi D. şi-au întemeiat pretenţiile pe dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Bd. x, ce ar decurge din titlul de proprietate reprezentat de contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2004 şi nr. y/20.05.2004.

Prin urmare, în mod corect, prin deciziile ce formează obiectul prezentului recurs, pronunţate în dosarul nr. x/2015, instanţa de apel a reţinut, în conformitate cu cele statuate cu caracter definitiv prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1553/4 octombrie 2016, atât caracterul de înscris nou al deciziei nr. 251/26 ianuarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, cât şi caracterul determinant al acesteia, relativ la soluţia de anulare a titlurilor de proprietate ale intimaţilor care solicită despăgubire pentru lipsa de folosinţă a imobilului în discuţie.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă va respinge şi critica recurenţilor privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 13180/03.12.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, întrucât, pe de o parte, caracterul revizuibil al acestei sentinţe a fost tranşat în mod definitiv prin decizia nr. 1553 din 4 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, iar pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat nu subzistă în cazul în care hotărârea definitivă este supusă unei căi extraordinare de atac de retractare cum este revizuirea, prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reluarea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, printre care şi cel invocat în cauză, prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii B., C. şi D. împotriva deciziilor civile nr. 359 din 22 februarie 2017 şi nr. 1269 din 30 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) coroborat cu art. 316 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va obliga pe recurenţi, aflaţi în culpă procesuală, la plata către intimatul A. a sumei de 4.702,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat plătit parţial, conform înscrisurilor aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii B., C. şi D. împotriva deciziilor civile nr. 359 din 22 februarie 2017 şi nr. 1269 din 30 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenţii la plata către intimatul A. a sumei de 4.702,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.