Peremption of appeal due to parties' inactivity exceeding the six-month statutory limit following resumption from emergency suspension
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the procedural integrity over the appellant, determining that the appeal was time-barred and declaring it perished ex officio, thereby leaving the lower court's decision dismissing the defendant's claims and affirming the initial judgment as the final outcome. The dispute involved a civil claim for 54,560 RON in damages filed by a national agency against a private individual, which had been previously suspended due to a state of emergency; after resuming, the appeal was abandoned by the parties, and the appellate court had previously declared it perished, a determination the appellant challenged by arguing the suspension period excluded the six-month inactivity threshold. The Supreme Court applied Articles 416(1), 417, 418, and 496 of the Civil Procedure Code, finding that the six-month period of inactivity attributable to the parties elapsed without valid interruption or suspension after the last procedural act on April 6, 2022, mandating the death of the appeal despite the prior emergency-related suspensions.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal due to parties' inactivity exceeding the six-month statutory limit following resumption from emergency suspension: În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, autoarea căii de atac a arătat că faţă de dispoziţiile art. 42 alin. (6) din Anexa la Decretul nr. 195/2020 privind instaurarea stării de urgenţă pe teritoriul României, în temeiul cărora judecata cauzei s-a suspendat de drept până la 10.06.2020, cererea de repunere pe rol din 18.12.2020 a fost formulată înăuntrul termenului de 6 luni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022
Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 16.02.2018, reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 54.560 RON, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul cauzat ca urmare a activităţii prestate de acesta.
Prin încheierea din 20.09.2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.
La 12.12.2018 reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă prin încheierea din 04.04.2019, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei încheieri, Agenţia Naţională pentru Romi a declarat recurs.
Prin încheierea din 18.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, constatând lipsa părţilor şi împrejurarea că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 31.01.2020 Agenţia Naţională pentru Romi a depus la dosar o cerere de reluare a judecăţii cauzei.
Prin încheierea din 10.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a menţinut măsura suspendării.
La 18.12.2020 recurenta-reclamantă a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin decizia nr. 17/17.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul.
Împotriva acestei decizii, Agenţia Naţională pentru Romi a declarat recurs.
În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, autoarea căii de atac a arătat că faţă de dispoziţiile art. 42 alin. (6) din Anexa la Decretul nr. 195/2020 privind instaurarea stării de urgenţă pe teritoriul României, în temeiul cărora judecata cauzei s-a suspendat de drept până la 10.06.2020, cererea de repunere pe rol din 18.12.2020 a fost formulată înăuntrul termenului de 6 luni.
Totodată, a invocat dispoziţiile art. 42 alin. (7) ale aceluiaşi act normativ, potrivit cărora termenele de exercitare a căilor de atac, aflate în curs la data instituirii stării de urgenţă, s-au întrerupt, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă.
Conchizând, a apreciat că în cauză termenul de perimare nu era împlinit la data formulării cererii de reluare a judecăţii recursului, perioada suspendării de drept a cauzei neintrând în calculul termenului prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; nicio parte nu şi-a prezentat punctul de vedere.
Prin încheierea din 09.02.2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul, în condiţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a acordat termen la 06.04.2022, când, constatând lipsa părţilor de la judecată şi că în cauză nu s-a solicitat judecata în lipsă, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."
În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului.
Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate în vederea respectării dreptului părţilor la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la data de 06.04.2022, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că de la această dată părţile nu au mai efectuat niciun demers în vederea continuării judecăţii.
Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruinţă a părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta Agenţia Naţională pentru Romi împotriva deciziei nr. 17/17.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2022.