Recad's invalidity due to lack of specific illegality arguments under Art. 488 CPC, despite constitutional access-to-justice claims

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10.09.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bihor şi, în consecinţă, s-a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru de 500 RON în patru rate lunare a câte 125 RON ce urmează a fi achitate în perioada septembrie- decembrie 2021 până în ultima zi a lunii.

Prin încheierea nr. 42/LP/CC din 27.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca neîntemeiată cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bihor.

Prin încheierea nr. 44/LP/CC din 11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare ajutor public judiciar, sub forma de acordare a plăţii onorariului pentru avocat ales în cuantum de 1750 RON, formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bihor.

Împotriva încheierii nr. 42/LP/CC din 27.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 42/2022- A din 11 februarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata B. împotriva încheierii nr 42/LP/CC din 27.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2021, definitivă prin încheierea nr. 44/LP/CC din 11.11.2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2021, pe care a menţinut-o în totalitate.

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs.

In argumentarea cererii de recurs, după prezentarea parcursului procesual al litigiului şi a soluţiilor pronunţate în cauză, recurentul a susţinut, în esenţă, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi că soluţia pronunţată creează premisele unei limitări a dreptului de acces la o instanţă, drept consacrat prin art. 21 din Constituţia României, art. 10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Totodată, a arătat că cele două încheieri definitive au fost pronunţate asupra aceluiaşi litigiu de către acelaşi complet de judecată, în dosare diferite, într-un interval scurt de timp, precum şi că acestea conţin dispoziţii potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei încheieri, pronunţată la 10.09.2021.

În speţă, se constată existenţa a două litigii potrivnice, primul litigiu a fost finalizat prin încheierea din 10.09.2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2021, prin care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar; cel de-al doilea litigiu a fost finalizat prin încheierea nr 44/LP/CC din 11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare ajutor public judiciar, păstrând ca legală şi temeinică încheierea nr 42/LP/CC din 27.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2021, prin care se respinsese ca neîntemeiată cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul A..

Arată recurentul că rezolvarea problemei de drept, pe care prima încheiere a dezlegat-o în considerentele sale, se impune cu putere de lucru judecat faţă de cea de-a doua încheiere, căreia acelaşi complet de judecată i-a dat o rezolvare contrară.

În continuare, recurentul a expus o serie de consideraţii teoretice privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului din perspectiva încălcării principiilor dreptului procesului civil la nivel naţional prin raportare la practica judiciară neunitară a instanţelor.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că recurentul nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Deşi a indicat dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., în motivarea recursului, recurentul s-a rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că argumentele prezentate de recurent sunt generice sau pur teoretice, fără a fi expuse în concret critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Se observă că pentru a se pronunţa în sensul respingerii cererii de revizuire, în considerentele deciziei recurate, instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia pronunţării celor două hotărâri judecătoreşti, despre care se susţine că ar fi potrivnice, în dosare diferite, ci este vorba despre acelaşi dosar, anume x/2021, şi, de asemenea, nu este îndeplinită nici condiţia identităţii de obiect a celor două hotărâri, fiind vorba despre două cereri distincte de ajutor public judiciar.

Or, analiza cererii de recurs relevă că recurentul nu a prezentat nicio critică împotriva măsurii de respingere a cererii de revizuire, care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. dimpotrivă, titularul căii de atac exercitate a prezentat soluţiile dispuse pe parcursul litigiului şi argumente de natură teoretică, care, însă, nu au aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziţiei de respingere a cererii de revizuire, pe care instanţa a adoptat-o, în condiţiile în care curtea de apel a constatat că cele două hotărâri judecătoreşti sunt pronunţate în acelaşi dosar şi, de asemenea, obiectul celor două hotărâri nu este identic, fiind vorba despre două cereri distincte de ajutor public judiciar.

De altfel, simpla exercitare a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea deciziei recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. fiind sancţionată de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Susţinerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi exprimate în etapa procesuală anterioară, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Nici simpla reiterare în cererea de recurs a unora din criticile expuse şi în cererea de revizuire, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, şi nici redarea unora din considerentele deciziei atacate în susţinerea nelegalităţii acesteia, nu întrunesc cerinţele care se cere a fi îndeplinite de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aceste prevederi impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii recurate.

Afirmaţiile recurentului în sensul că rezolvarea problemei de drept, pe care prima încheiere a dezlegat-o în considerentele sale, se impune cu putere de lucru judecat faţă de cea de-a doua încheiere, căreia acelaşi complet de judecată i-a dat o rezolvare contrară, nu pot face obiect de analiză în recurs, în condiţiile în care nu s-au adus critici concrete cu privire la decizia recurată, prin care s-a constatat că cele două încheieri sunt pronunţate în acelaşi dosar şi, de asemenea, obiectul acestora nu este identic, argumentele expuse de recurent fiind generice sau pur teoretice.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, şi, în consecinţă, va anula recursul, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere, totodată, şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 42/2022- A din 11 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.