Exclusion of cassation in public procurement contract disputes under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2020 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a Civilă sub nr. x/2020, reclamanta U.A.T. Oraş Gătaia, Jud. Timiş, a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., solicitând instanţei obligarea pârâţilor la plata sumei de 411.874 RON reprezentând cheltuiala pe care a suportat-o cu executarea contractului şi a sumei de 297.344 RON reprezentând dobândă penalizatoare în cuantum de 0,1%/zi de întârziere din valoarea contractului fără T.V.A., de 735.605,63 RON, la o durată de întârziere de 404 zile, respectiv perioada dintre 11.07.2019 şi 18.08.2020. De asemenea, reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În prealabil, reclamanta a arătat că acţiunea derivă din neexecutarea contractului de execuţie lucrări nr. x/25.09.2017, contract ce a fost încheiat de părţi ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziţii publice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016. A mai arătat că, în conformitate cu art. 8 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, competenţa de soluţionare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative aparţine instanţelor de drept comun. De asemenea, tot ca un aspect prealabil, a învederat că, din conţinutul prevederilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze demersul judiciar este Tribunalul Timiş.

În drept, au fost invocate dispoziţiile din C. proc. civ., C. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 101/2016 şi Legea nr. 98/2016.

Prin întâmpinările formulate, pârâtele au solicitat instanţei admiterea excepţiei inadmisibilităţii formulării acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile în raport de art. 7 pct. 6 din Legea nr. 554/2004, excepţiei inadmisibilităţii formulării acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute la art. 25.1 şi 25.2 din contractul nr. x/25.09.2017, excepţiei de neexecutare a contractului. Pe fond, au solicitat instanţei respingerea cererii formulate de reclamantul Oraş Gătaia. În plus, pârâta B. S.R.L. a invocat excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Prin încheierea din data de 18.11.2020, a fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta B. S.R.L. şi a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată întemeiată atât pe dispoziţiile art. 7 pct. 6 din Legea nr. 554/2004, cât şi pe dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ., invocată de pârâtele B. S.R.L. şi A. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 41/PI din 3 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta B. S.R.L. şi, totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenţii formulată de către reclamantul Oraş Gătaia, jud. Timiş, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L.

De asemenea, a obligat reclamantul să plătească pârâtei A. S.R.L. suma de 1.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei menţionate, reclamanta U.A.T. Oraş Gătaia a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac exercitate şi schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 306/A din 16 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială a Oraşului Gătaia, împotriva sentinţei civile nr. 41/PI din 3 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu societăţile intimate-pârâte A. S.R.L. şi B. S.R.L.

A schimbat, în parte, hotărârea apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială a Oraşului Gătaia împotriva pârâtelor A. S.R.L. şi B. S.R.L., pe care le-a obligat la plata sumei de 411.874 RON către reclamantă şi a respins, în rest, cererea.

Împotriva acestei decizii, societăţile pârâte A. S.R.L. şi B. S.R.L. au formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi menţinerea sentinţei civile nr. 41/PI din 3 februarie 2021 a Tribunalului Timiş.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că decizia Curţii de Apel Timişoara este nelegală, susţinând incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483-502 C. proc. civ. şi pe motivele de nelegalitate mai sus arătate.

La 7 septembrie 2022, cu respectarea termenului legal, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 486 din C. proc. civ. şi excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 13 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 22 noiembrie 2022 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată stabilit în cauză, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la prevederile Legii nr. 101/2016 şi la data introducerii cererii (de chemare în judecată).

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, între părţi, s-a încheiat, la data de 25.09.2017, contractul de execuţie de lucrări nr. x, prin care pârâtele, în baza acordului de asociere dintre acestea având nr. 108/02.06.2017, s-au obligat "să execute, să finalizeze şi să remedieze orice defecte ale lucrărilor din cadrul obiectivului, având ca obiect "reabilitate clădire C., Oraşul Gătaia, judeţul Timiş", conform art. 4 pct. 4.1. din contractul anterior amintit, contractul de execuţie de lucrări fiind atribuit/semnat în urma unei proceduri de achiziţie publică organizate de reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, în baza Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Având în vedere neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract de către pârâte şi necesitatea realizării obiectivului prevăzut prin contract, reclamanta a fost nevoită să demareze o altă procedură de achiziţie publică prin care să contracteze un nou executant. În urma anunţului de participare simplificat, publicat în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice în data de 09.04.2020, lucrarea a fost atribuită unui alt executant, astfel încât, la data de 02.06.2020, a fost încheiat un nou contract de execuţie de lucrări având acelaşi obiect.

Înalta Curte reţine că acţiunea derivă din neexecutarea contractului de execuţie lucrări nr. x/25.09.2017, contract ce a fost încheiat de părţile litigante în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, se reţine că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă prin sentinţa nr. 41/PI din 3.02.2021, împotriva căreia reclamanta a formulat apel, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Timişoara.

Totodată, având în vedere că procesul a debutat la 1 septembrie 2020, Înalta Curte reţine că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice:

"(31) Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (…)"

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (1.09.2020).

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele-pârâte A. S.R.L. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 306/A din 16 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele-pârâte A. S.R.L. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 306/A din 16 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2022.