Extraordinary annulment appeal rejected; RON 52,199,695 judgment amount restored.

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 18 noiembrie 2021 în dosarul nr. x/2013, apelanta reclamantă pârâtă A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L) a solicitat îndreptarea erorilor de calcul existente în cuprinsul deciziei civile nr. 564 din 28 martie 2019, după cum urmează:

1. Înlocuirea paragrafului 6 din pagina 36 din considerente, în care se menţionează:

"în privinţa sumelor reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 24.012.966,56 RON) respectiv diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 28,186.728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părţilor în situaţia anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvenţională".

Cu următorul text:

"în privinţa sumelor reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 13.071.292,19 RON minus 527.120,35 RON, reprezentând diferenţele aferente sumelor neachitate de către C., adică 12,544.171,84 RON) respectiv diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 28.186,728,79 RON, din care s-au scăzut diferenţele aferente sumelor neachitate de către C. de 1.950.592,95 RON, adică 26.236.135,84 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părţilor în situaţia anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvenţională".

2. Înlocuirea paragrafului 9 din pagina 37 din considerente, în care se menţionează:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptăţită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar calculate la preţul majorat prin actele adiţionale şi costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferenţă fiind în cuantum de 52.199.695,2 RON".

Cu următorul text:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptăţită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar calculate la preţul majorat prin actele adiţionale şi costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferenţă fiind în cuantum de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.713,30 RON reprezentând sumele neachitate de către C., în total 38.780.307,68 RON.

3. Înlocuirea paragrafului 3 din pagina 38 din considerente, în care se menţionează:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinţei apelate şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la cererea reconvenţională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecinţa obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 52.199.695,2 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract".

Cu următorul text:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinţei apelate şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la cererea reconvenţională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecinţa obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.713,30 RON, adică 38.780.307,68 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract mai puţin sumele neachitate de către C..

4. înlocuirea paragrafului 10 din pagina 45 din dispozitiv, în care se menţionează:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 52.199.695,2 RON reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract".

Cu următorul text:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 41.258.020,98 RON din care se scad 2.477.715,50 RON, adică 38.780.307,68 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract mai puţin sumele neachitate de către C.".

În motivarea cererii, s-a învederat că prin cererea reconvenţională formulată în dosarul nr. x/2013, Compania Naţională Poşta Română S.A. ("C.") a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata 106.438.624 RON, compusă din:

- suma de 24.012.966,56 RON, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul convenit iniţial prin contract;

- suma de 28.186.728,79 RON, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul convenit iniţial prin contract;

- suma de 54.238.928,8 RON, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Rural achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul din contractul iniţial.

În esenţă, a mai arătat că, în ceea ce priveşte eroarea materială, aceasta priveşte calculul aferent diferenţelor de preţ al serviciilor de Transport Urban, expus în tabelul centralizator depus de C. în dovedirea pretenţiilor sale. Mai precis, după verificarea tabelului, a reieşit că a fost efectuată o eroare în utilizarea programului Excel, ca urmare a faptului că tabelul conţinea şi subtotaluri pentru fiecare perioadă analizată. Din eroare, aceste subtotaluri au fost adăugate la totalul final, astfel încât au fost dublate sumele aferente perioadei 2007 - 2009, respectiv suma de 10.941.671,39 RON a fost dublată în totalul de 24.012.966,56 RON.

Prin urmare, consideră că valoarea numerică a sumei la care a fost obligată reclamanta-pârâtă reprezintă o simplă eroare materială, valoarea corectă aferentă diferenţei dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul convenit iniţial prin contract fiind de 13.071.292,19 RON, aspect confirmat inclusiv de C.. Rectificarea acestei valori va avea drept consecinţă rectificarea valorii totale la care reclamanta-pârâtă a fost obligată la plată. Aşadar, totalul de 52.199.695,2 RON este necesar a fi rectificat în 41.258.020,98 RON.

Apelanta COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin încheierea nr. 7 pronunţată în Camera de Consiliu la 20 ianuarie 2022, în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea de îndreptare materială formulată de apelanta reclamantă pârâtă A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.) şi a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 564/28.03.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2013, după cum urmează:

1. înlocuirea paragrafului 6 din pagina 36 din considerente, în care se menţionează:

"în privinţa sumelor reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 24.012.966,56 RON) respectiv diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 28,186.728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părţilor în situaţia anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvenţională."

Cu următorul text:

"în privinţa sumelor reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 13.071.292,19 RON) respectiv diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de procesare simplificată/completă achitate în raport de preţul majorat prin Actele Adiţionale şi preţul agreat iniţial prin contract (de 28.186,728,79 RON), Curtea apreciază că poate avea loc o repunere a părţilor în situaţia anterioară în limitele stabilite prin cererea reconvenţională."

2. înlocuirea paragrafului 9 din pagina 37 din considerente, în care se menţionează:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptăţită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar calculate la preţul majorat prin actele adiţionale şi costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferenţă fiind în cuantum de 52.199.695,2 RON."

Cu următorul text:

"în raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că este îndreptăţită apelanta pârâtă reclamantă C. S.A. la plata de către apelanta reclamantă pârâtă G4S a sumei de bani reprezentând diferenţa dintre contravaloarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar calculate la preţul majorat prin actele adiţionale şi costul acestor servicii astfel cum a fost agreat prin contract, această diferenţă fiind în cuantum de 41.258.020,98 RON".

3. înlocuirea paragrafului 3 din pagina 38 din considerente, în care se menţionează:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinţei apelate şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la cererea reconvenţională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecinţa obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 52.199.695,2 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract."

Cu următorul text:

"în raport de aceste considerente, Curtea va proceda în baza disp. art. 296 alin. (1) C. proc. civ. la schimbarea sentinţei apelate şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la cererea reconvenţională, ce urmează a fi admisă în parte cu consecinţa obligării reclamantei pârâte G4S la plata către pârâta reclamantă C. S.A. la plata sumei de 41.258.020,98 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban şi procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract."

4. înlocuirea paragrafului 10 din pagina 45 din dispozitiv, în care se menţionează:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 52.199.695,2 RON reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban si procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract.",

Cu următorul text:

"Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 41.258.020,98 RON reprezentând diferenţa dintre valoarea serviciilor de Transport Urban si procesare numerar achitate conform Actelor Adiţionale anulate şi valoarea aceloraşi servicii astfel cum a fost prevăzută în contract".

A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, deşi ca urmare a remedierii materiale, are loc o modificare a sumelor de bani din dispozitivul deciziei, această modificare este generată de eroarea de calcul ce rezultă cu evidenţă din cuprinsul centralizatorului depus la dosar (o eroare aritmetică), şi nu o eroare de judecată care să impună reexaminarea probelor sau fondul cauzei.

Împotriva încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. a declarat recurs, arătând că instanţa fondului a interpretat greşit norma de drept material, respectiv art. 281 din vechiul C. proc. civ., încadrând critica în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

După expunerea situaţiei de fapt, în motivare, recurenta arată că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 281 din vechiul C. proc. civ., deoarece cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimata-reclamantă nu vizează erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, erori de calcul şi orice alte erori, ci vizează o eroare de judecată, motivat de faptul că intimata nu a contestat tabelul centralizator.

Recurenta arată că motivarea instanţei de apel referitoare la faptul că apelanta reclamantă pârâtă G4S nu a contestat modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvenţională, respectiv centralizatorul acesteia care priveşte modalitatea de calcul a sumelor expuse în cuprinsul facturilor din centralizator şi nu la eventualele erori de calcul reprezentând totalul sumelor menţionate în cuprinsul acestor facturi, nu poate fi reţinută, deoarece referirea făcută la centralizator nu poate fi apreciată decât raportându-se la centralizator cu tot ceea ce el cuprinde, respectiv atât modalitatea de calcul, cât şi corectitudinea cifrelor din conţinutul acestui document.

Prin decizia nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. împotriva încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de îndreptare eroare materială ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că instituţia îndreptării erorilor materiale este folosită în scopul remedierii acelor greşeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia, astfel încât, pe calea procedurii reglementate de art. 281 din vechiul C. proc. civ. nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate şi remediate doar prin intermediul căilor legale de atac.

Din această perspectivă, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 281 din vechiul C. proc. civ., deoarece, prin instituţia îndreptării erorilor materiale nu se poate modifica dispozitivul hotărârii. Or, din încheierea nr. 7 din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte a constatat că a fost modificat dispozitivul deciziei nr. 564 din 28 martie 2019, în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 41.258.020,98 RON, în loc de 52.199.695,2 RON, ceea ce nu este permis sub pretextul rectificării să fie modificată în fapt soluţia, respectiv cuantumul sumei din dispozitiv.

Faţă de faptul că, prin încheierea nr. 7 din 20 ianuarie 2022, instanţa de apel a modificat dispozitivul deciziei nr. 564 din 28 martie 2019, în sensul obligării reclamantei-pârâte la o sumă mai mică (41.258.020,98 RON) decât cea iniţială (52.199.695,2 RON), Înalta Curte a statuat că, în situaţia de faţă, nu se pune problema existenţei unei erori pur formale strecurate în decizia nr. 564 din 28 martie 2019 cu prilejul redactării, astfel că, nu şi-a însuşit apărarea intimatei referitoare la faptul că instanţa de apel nu a modificat soluţia pronunţată pe fondul cauzei, ci a menţionat o altă valoare numerică.

În acest context, Înalta Curte a mai subliniat faptul că aceeaşi instanţă a reţinut în decizia nr. 564 din 28 martie 2019 că "apelanta-reclamantă G4S nu a contestat plata acestor servicii de către COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. şi nici modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvenţională, respectiv centralizatorul acesteia …"

Împotriva deciziei instanţei de recurs, la 26 iulie 2022, societatea A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.), prin avocat, a formulat contestaţie în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 1090/11.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022 şi, pe cale de consecinţă, rejudecarea şi respingerea recursului formulat de C.N.P.R. S.A. împotriva încheierii nr. 7/20.01.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea acestei din urmă hotărâri ca legală şi temeinică, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului (recurs şi contestaţie în anulare).

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317-318 şi următoarele raportat la art. 2813 C. proc. civ. (forma în vigoare la 31.01.2013).

În motivarea contestaţiei, autoarea prezentului demers judiciar a susţinut că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale (art. 318 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la 31.01.2013).

În concret, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs nu a observat faptul că instanţa de apel a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială pe care a formulat-o.

Totodată, a arătat că, dacă instanţa ar fi observat că admiterea cererii de îndreptare eroare materială are la bază existenţa clară a unei greşeli de calcul dovedită de suma ce rezultă din adunarea facturilor aferente diferenţei pentru serviciile de Transport Urban, respectiv 13.071.292,19 RON, şi nu 24.012.966,56 RON, atunci aceasta nu ar fi considerat că îndreptarea valorilor din dispozitivul deciziei civile nr. 564/28.03.2019 nu poate fi dispusă pentru că ar reprezenta o modificare a soluţiei.

A mai învederat că soluţia instanţei de apel este reprezentată de rezultatul juridic al dezlegării în drept, respectiv admiterea cererii reconvenţionale şi că această soluţie a rămas aceeaşi, cererea reconvenţională împotriva A. fiind admisă şi înainte, şi după admiterea cererii de îndreptare eroare materială formulată de A., iar ceea ce s-a modificat este cuantumul sumei la care societatea a fost obligată, acest lucru fiind determinat exclusiv de existenţa unei greşeli de calcul, pe care instanţa de apel a recunoscut că a săvârşit-o.

Or, în accepţiunea contestatoarei, soluţia instanţei de recurs omite tocmai împrejurarea esenţială că sumele din facturi adunate dau 13.071.292,19 RON, şi nu 24.012.966,56 RON, decizia nr. 1090/11.05.2022 făcând abstracţie de existenţa greşelii de calcul, ceea ce se subsumează motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. forma în vigoare la 31.01.2013.

Cât priveşte admisibilitatea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la 31.01.2013, autoarea prezentului demers judiciar arată că, prin raportare la motivele vădite de nelegalitate ale deciziei nr. 1090/11.05.2022, în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale pentru formularea contestaţiei în anulare.

În susţinerea admisibilităţii acestei căi extraordinare de atac, contestatoarea a învederat că, potrivit doctrinei de drept procesual civil, acest motiv de contestaţie în anulare vizează situaţia când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, legea având în vedere tocmai acele greşeli formale care sunt săvârşite în legătură cu examinarea recursului.

De asemenea, raportându-se atât la doctrină, cât şi la jurisprudenţă, contestatoarea a învederat că trebuie apreciate greşelile materiale raportat la datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii, aceasta deoarece numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegarea dată este sau nu rezultatul unei greşeli materiale.

Prin urmare, contestatoarea conchide în sensul admisibilităţii căii extraordinare de atac promovate, aceasta reprezentând, în opinia sa, singurul mijloc procesual prin care este posibilă remedierea nelegalităţii săvârşite de către instanţa de recurs, care nu a observat greşeala efectivă de calcul, respectiv că modificarea dispozitivului deciziei nr. 564/28.03.2019 este eminamente consecinţa corectării acestei greşeli de calcul săvârşită de instanţa de apel în pronunţarea acestei din urmă hotărâri.

Sub aspectul temeiniciei contestaţiei în anulare formulate, contestatoarea a arătat că instanţa supremă a ignorat împrejurarea că art. 281 C. proc. civ. permite formularea unei cereri de îndreptare eroare materială pentru a se îndrepta inclusiv greşelile de calcul, cum ar fi adunările, diferenţele, înmulţirile acestor numere atunci când s-a soluţionat cauza şi redactat hotărârea, corectarea unei greşeli de calcul implicând modificarea numerelor greşite oriunde ar fi menţionate, în dispozitiv sau considerente, fără ca această corectare a numerelor greşite să echivaleze cu însăşi modificarea soluţiei.

Astfel, arată că, prin admiterea în parte a cererii de îndreptare eroare materială, Curtea de Apel Bucureşti a recunoscut că a greşit adunarea valorilor facturilor incluse în centralizatorul depus de C. S.A., recunoscând astfel că diferenţa de 10,941,674.37 RON (dintre suma reală potrivit facturilor şi suma fictivă obţinută prin dublarea subtotalurilor anuale) nu are un corespondent în realitatea raporturilor dintre părţi.

Prin urmare, apreciază că instanţa supremă nu a observat în soluţionarea cauzei că este vorba despre o simplă greşeală de calcul ce a fost îndreptată de Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea nr. 7/20.01.2022, greşeală de calcul a cărei îndreptare nu a modificat soluţia juridică pronunţată de instanţa de apel.

Mai arată că natura acestei greşeli, de simplă eroare materială de calcul, rezultă din motivarea încheierii nr. 7/20.01.2022, instanţa de apel arătând că suma reală este confirmată de adunarea valorii facturilor incluse în centralizatorul C., motiv pentru care consideră că nu poate fi sancţionată prin plata unei valori suplimentare de 10,941,674.37 RON, care nu există în realitate, aceasta rezultând dintr-o greşeală de matematică.

În continuare, contestatoarea susţine că greşeala săvârşită de Înalta Curte în soluţionarea recursului este una eminamente materială, explicaţia instanţei de apel nefiind observată, dovadă fiind cele reţinute de instanţa de recurs în paragraful 3 din pagina 10/11 a deciziei nr. 1090/11.05.2022 că: Instituţia îndreptării erorilor materiale este folosită în scopul remedierii acelor greşeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru ca, în cele din urmă, să dispună contrar acestei reţineri.

Contestatoarea susţine că greşeala materială este una decisivă, influenţând soluţia pronunţată de instanţa de recurs, care a ignorat faptul că eroarea este una de calcul ce rezultă din adunarea facturilor deduse judecăţii de C. S.A., greşeală recunoscută de instanţa care a săvârşit-o.

Totodată, apreciază ca fiind lipsit de relevanţă (neafectând natura greşelii săvârşite de instanţa de apel) că, anterior, Curtea de Apel Bucureşti reţinuse faptul că autoarea prezentului demers judiciar nu a contestat plata serviciilor de Transport Urban şi nici modalitatea de calcul expusă în cererea reconvenţională, respectiv centralizatorul acesteia, pentru că această reţinere nu exclude obligaţia instanţei de judecată de a corobora toate probele şi de a verifica sumele la plata cărora obligă o parte.

Mai mult, autoarea prezentului demers judiciar susţine că nu avea de ce să conteste centralizatorul în care erau incluse facturile vizate de cererea reconvenţională, pentru că aceste facturi erau corecte.

În încheiere, contestatoarea conchide în sensul că trecerea cu vederea a greşelii de calcul ce a intervenit la momentul redactării deciziei civile nr. 564/28.03.2019 a determinat Înalta Curte să reţină că nu s-ar putea corecta sumele din dispozitivul hotărârii referite.

Prin urmare, consideră că eroarea materială în care s-a aflat instanţa supremă este una suficient de gravă pentru a permite incidenţa motivului reglementat de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste motive, în final, contestatoarea a reiterat solicitarea de admitere a contestaţiei în anulare şi anularea deciziei deciziei nr. 1090/11.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022 şi, pe cale de consecinţă, rejudecarea şi respingerea recursului formulat de C.N.P.R. S.A. împotriva încheierii nr. 7/20.01.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată, în principal, pe dispoziţiile art. 318 alin. (1), art. 2813 C. proc. civ. (forma în vigoare la 31.01.2013).

La 16 noiembrie 2022, intimata C.N. POŞTA ROMÂNĂ S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, invocând, totodată, excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii formulării contestaţiei în anulare.

La termenul de judecată acordat în cauză, Înalta Curte a respins, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi a calificat excepţia inadmisibilităţii ca fiind o apărare de fond.

Analizând argumentele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare, subsumate motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe prima teză a art. 318 din C. proc. civ. de la 1865, susţinând existenţa unei greşeli materiale în dezlegarea dată recursului formulat de intimată.

Teza întâi a textului legal, anterior menţionat, reglementează contestaţia în anulare specială, care poate fi exercitată atunci când hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Faţă de caracterul de cale de atac de retractare al contestaţiei în anulare, existenţa unei "greşeli materiale" la care se referă art. 318 teza I C. proc. civ. din 1865 presupune o interpretare restrictivă.

Astfel, trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus, în mod necesar, la pronunţarea unei soluţii eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante existente la dosarul cauzei.

Aşadar, noţiunea de "greşeală materială" prevăzută de art. 318 din C. proc. civ. de la 1865 se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, precum: respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi alte aspecte asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Este cu consecvenţă statuat şi în doctrină că această noţiune trebuie interpretată restrictiv, prin intermediul său neputând fi îndreptate greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Totodată, cu ocazia analizării motivului reprezentat de greşeala materială, instanţa de retractare trebuie să se raporteze numai la actele existente la dosarul de recurs în momentul pronunţării hotărârii contestate. Explicaţia constă în aceea că se poate aprecia dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale doar prin raportare la ceea ce instanţa de recurs avea la dispoziţie în momentul pronunţării hotărârii.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că autoarea contestaţiei în anulare susţine, în esenţă, că greşeala materială care a condus la admiterea recursului intimatei constă în faptul că "explicaţia instanţei de apel a fost neobservată sau trecută cu vederea" şi că instanţa de recurs a făcut abstracţie de existenţa greşelii de calcul.

Având în vedere considerentele de ordin teoretic mai sus menţionate, prin care s-a arătat că noţiunea de "greşeală materială" trebuie interpretată ca referindu-se la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, Înalta Curte constată că în recursul formulat de C.N. Poşta Română S.A. împotriva încheierii nr. 7/20 ianuarie 2022 a fost dezlegată chestiunea încadrării solicitărilor petentei A. (B.) în noţiunea de "eroare materială" prevăzută de art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, instanţa realizând o analiză a criticilor recurentei şi un raţionament prin care a calificat juridic erorile invocate de parte.

Pentru a ajunge la concluzia aplicării greşite de către instanţa de apel a prevederilor art. 281 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, instanţa de recurs a avut în vedere inclusiv faptul că apelanta-reclamantă G4S nu a contestat "modalitatea de calcul expusă prin cererea reconvenţională, respectiv centralizatorul acesteia".

Având în vedere că, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, nu pot fi îndreptate greşeli de judecată, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural, Înalta Curte reţine că toate aspectele evocate de contestatoare nu pot fi subsumate noţiunii de "greşeli materiale" prevăzute de art. 318 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, criticile prezentate nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac extraordinară de retractare se limitează la motivele prevăzute în art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865 şi nu poate fi transformată, printr-o interpretare extensivă a noţiunii de "greşeală materială", într-o cale de atac de reformare asemănătoare recursului, astfel cum se tinde de către contestatoare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 318-320 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. (RO) S.R.L. (fostă B. S.R.L.) împotriva deciziei nr. 1090 din 11 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2022.