Shareholders’ review waived, appellate ruling upholding rejection of annulment action stands final

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanţii A., B., C. şi D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. S.A., constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor E. S.A. adoptate la data de 22.03.2018, respectiv punctele 1, 3 - 7, 11.

Prin sentinţa civilă nr. 240/2019 din 1 februarie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei de interes şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia tardivităţii completării motivelor de apel şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de completare a motivelor de apel, ca tardivă.

S-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 132 alin. (2), art. 123 alin. (3) şi 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în interpretarea că în cadrul acţiunii în nulitatea hotărârii adunării generale nu este admisibilă cercetarea legalităţii registrului acţionarilor.

S-a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 240/2019 din 1 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. E. S.A., ca nefondat.

Revizuenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă E. S.A., anularea deciziei civile nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, şi, în rejudecare, admiterea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 240/01.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2018.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub număr de dosar x/2021

Intimata E. S.A. a arătat că se impune suspendarea cauzei din perspectiva art. 459 alin. (3) C. proc. civ., care prevede faptul că recursul se judecă cu prioritate, motivat de împrejurarea că recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2021 are legătură cu decizia a cărei revizuire se solicită.

Prin decizia civilă nr. 1648 din 8 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de intimata E. S.A., ca neîntemeiată şi a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu intimata-pârâtă E..

Împotriva deciziei civile nr. 1648 din 8 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, revizuenţii A., B., C. şi D. au declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenţii-revizuenţi au invocat în drept dispoziţii art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În opinia recurenţilor, concluzia instanţei, în sensul neîndeplinirii condiţiei privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză este rezultatul încălcării atât a normelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi a normelor materiale prevăzute art. 430 C. proc. civ., care reglementează autoritatea de lucru judecat atât a considerentelor, cât şi a dispozitivului.

Faţă de faptul că art. 430 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că autoritatea de lucru judecat se întinde şi asupra considerentelor prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă şi că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. permite revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, precum şi orice altă hotărâre care nu priveşte fondul cauzei pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat al primei hotărâri apreciază că această cale extraordinară de atac poate fi formulată de partea interesată (şi) în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat reglementată de art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Arată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., s-a realizat o extindere a efectelor autorităţii de lucru judecat, prin recunoaşterea pe plan normativ şi a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Or, în raport de aceste noi prevederi legale, determinarea corectă a sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. presupune analiza acestuia prin corelare cu dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care recunosc autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti nu doar dispozitivului şi considerentelor decisive care îl justifică, ci şi a considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase deja tranşate jurisdicţional şi care au legătură cu un proces ulterior ale aceloraşi părţi, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, în contextul în care instanţa supremă a recunoscut expres admisibilitatea revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat nu doar a dispozitivului, ci şi a considerentelor contradictorii cuprinse în două hotărâri judecătoreşti definitive, raportându-se atât la prevederile art. 430 C. proc. civ., cât şi la jurisprudenţa Curţii Europene, este evident că decizia recurată este nelegală.

Raţionamentul pe care instanţa îşi fundamentează soluţia de respingere a revizuirii încalcă flagrant dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat a considerentelor prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Contrarietatea dintre decizia recurată şi hotărârile definitive anterioare - sub aspectul dezlegării chestiunii litigioase privind încălcarea art. 101 şi art. 120 din Legea nr. 31/1990 - rezultă chiar din concluzia instanţei în care se arată că "în prezenta cauză s-a reţinut neîncălcarea prevederilor art. 101 şi art. 120 din Legea nr. 31/1990", în contextul în care anterior prin două hotărâri definitive (6493/18.11.2015 şi nr. 6887/08.12.2015) s-a stabilit exact soluţia contrară, încălcarea art. 101 şi art. 120 din Legea nr. 31/1990 pe baza aceloraşi elemente de fapt invocate şi în prezenta cauza, respectiv neactualizarea registrului acţionarilor conform sentinţei penale nr. 172F/2011.

Deşi în cadrul motivării, instanţa recunoaşte că "atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au obligaţia şi dreptul de interpretare a legii, prin raportare la situaţia de fapt dedusă judecăţii", totuşi, aceasta apreciază că în cauză s-ar impune o soluţie fundamental opusă celei pronunţate prin cele două hotărâri definitive, ignorând cu desăvârşire că situaţia de fapt este identică în cazul tuturor celor trei hotărâri AGA.

Prin urmare, în cazul tuturor celor trei hotărâri AGA structura acţionariatului era aceeaşi - faţă de neactualizarea registrului acţionarilor în conformitate cu dispozitivul sentinţei penale nr. 172F/2011, instanţa urmând să constate că aceeaşi chestiune litigioasă constând în încălcarea prevederilor art. 101 şi art. 120 din Legea nr. 31/1990 a constituit motiv de nulitate absolută în cazul altor două hotărâri AGA.

Or, în contextul în care prin două hotărâri definitive s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că încălcarea art. 101 şi art. 120 din Legea nr. 31/1990 conduce la nulitatea absolută a hotărârii AGA astfel adoptate, luând în considerare şi faptul ca structura acţionariatului E. era aceeaşi la datele de referinţă fixate pentru cele trei hotărâri AGA, rezultă că instanţa de apel a constatat legalitatea hotărârii AGOA din 22.03.2018 cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a celor două sentinţe anterioare: 6493/2015, 6887/08.12.2015, caz care se încadrează perfect în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, considerentele instanţei în sensul că "în prezenta cauză s-a reţinut neîncălcarea prevederilor art. 101 şi art. 120 din Legea nr. 31/1990, ajungăndu-se la această concluzie ca urmare a interpretării sistematice şi teleologice a acestor dispoziţii legale, prin raportare la art. 123 alin. (3) din aceeaşi lege", şi că "prin hotărârile invocate drept temei al autorităţii de lucru judecat nu s-a realizat o analiză a aplicării dispoziţiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990" sunt nelegale, întrucât contravin dispoziţiilor art. 430 noul C. proc. civ.

Faptul că în cele două dosare anterioare nu s-ar fi analizat incidenţa dispoziţiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu prezintă absolut nicio relevanţă, de vreme ce autoritatea de lucru judecat presupune ca dezlegarea dată de către o instanţă să nu fie contrazisă de o altă instanţă printr-un raţionament diferit aplicat aceleiaşi situaţii de fapt.

Atât sentinţa civilă definitivă nr. 6493/18.11.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 prin care s-a constat nulitatea absolută a hotărârii AGEA din 28.04.2015, cât şi sentinţa civilă nr. 6887/08.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA din 29.04.2015 sunt definitive, acestea beneficiind de autoritate de lucru judecat atât în privinţa dispozitivului, cât şi în privinţa chestiunilor litigioase tranşate, acestea nemaiputând fi supuse controlului judecătoresc într-o cauză ulterioară.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru rejudecarea revizuirii împotriva deciziei civile nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Intimata E. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenţii revizuenţi au depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; recurenţii au depus punct de vedere la raport, prin care au susţinut că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul şi a acordat termen de judecată pentru soluţionarea recursului, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din 8 februarie 2023, apărătorul recurenţilor-revizuenţi a depus la dosar o cerere de renunţare la judecata recursului, solicitând să se ia act de această renunţare.

Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, cererea recurenţilor-revizuenţi A., B., C. şi D., reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I din C. proc. civ. "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voinţă a recurenţilor-revizuenţi, în sensul achiesării la hotărâre, în acord cu prevederile art. 463-464 C. proc. civ., reprezintă un act de dispoziţie al recurenţilor ca expresie a disponibilităţii recunoscute de lege părţii, conform art. 9 C. proc. civ.

În considerarea dispoziţiilor legale evocate mai sus, văzând manifestarea expresă de voinţă a recurenţilor-revizuenţi, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acestora la decizia civilă nr. 1648 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurenţilor-revizuenţi A., B., C. şi D. la decizia civilă nr. 1648 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.