Repair-debt appeal sanction upheld: lapse ruling sustained after six-month inactivity proved.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 2.03.2018 sub numărul x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1450 RON creanţă lichidă şi exigibilă reprezentând contravaloarea facturii nr. x/10.08.2016 reprezentând manoperă şi materiale reparaţie autoturism x, proprietatea pârâtului, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra debitului, de la data de 10.08.2016 până la plata efectivă, dobândă cuantificată la suma de 183 RON, respectiv obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 398 pronunţată la data de 31.01.2019, Judecătoria Buzău a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului şi a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B., fiind obligat pârâtul la plata sumei de 1450 RON contravaloare reparaţii şi la dobânda legală calculată de la data de 10.08.2016 până la plata debitului, precum şi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 376,50 RON (taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat redus conform prevederilor art. 451 C. proc. civ.).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel B., solicitând admiterea apelului şi respingerea cererii ca neîntemeiată; totodată, S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1180, pronunţată în data de 19 septembrie 2019, Tribunalul Buzău a respins atât apelul formulat de pârâtul B., cât şi apelul incident formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs pârâtul B., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul din 16 decembrie 2020, recursul a fost suspendat, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor şi pentru faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol, urmare referatului întocmit de serviciul arhivă din cadrul instanţei, la 17 februarie 2022 pentru a se verifica de către instanţă dacă recursul îndeplineşte condiţiile de perimare.

Prin decizia nr. 40 din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a constatat perimarea cererii de recurs formulată de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 1180 din data de 19.09.2019, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei nr. 40 din 17 februarie 2022,pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, pârâtul B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac formulate şi respingerea excepţiei de perimare pentru următoarele motive:

În motivarea recursului s-a susţinut că, în mod neîntemeiat, a fost admisă excepţia de perimare a cererii de recurs, având in vedere faptul că în interiorul termenului de 6 luni instituit de art. 416 C. proc. civ. recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Astfel, cererea de recurs a fost suspendată la 16.12.2020, încheierea fiindu-i comunicată recurentului la 10.01.2021, iar cererea de repunere pe rol a fost formulată şi depusă la dosar la 14.06.2021 prin poşta electronică, astfel cum rezulta din conţinutul e-mailului ataşat. Faţă de acest considerent, recurentul a solicitat să se constate că nu a intervenit perimarea cererii de recurs şi să se dispună continuarea judecării cauzei.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, reţine următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă supusă cenzurii instanţei de recurs prin calea de atac exercitată vizează soluţia Curţii de Apel Ploieşti dată excepţiei perimării recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 1180 din data de 19.09.2019, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea formulată, recurentul a criticat decizia curţii de apel, arătând că, în mod neîntemeiat, a fost admisă excepţia de perimare a cererii de recurs, având in vedere faptul că, în interiorul termenului de 6 luni, instituit de art. 416 C. proc. civ., a formulat şi depus cerere de repunere pe rol a cauzei, la 14.06.2021, prin poşta electronică, astfel cum rezulta din conţinutul e-mailului ataşat.

Cum recurentul a invocat nerespectarea dispoziţiilor care reglementează instituţia perimării, înseamnă că aceste critici pot fi analizate prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. De asemenea, potrivit art. 420 C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate şi poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică.

Perimarea este o sancţiune procedurală care operează de drept, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având în vedere că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţilor le revin în cursul procesului o serie de obligaţii, printre care, aceea de îndeplinire a actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-şi proba pretenţiile şi apărările, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

În speţă, prin decizia recurată, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, la 16 decembrie 2020, cauza a fost suspendată potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dosarul rămânând în nelucrare din motive imputabile părţii timp de mai mult de 6 luni. Totodată, a reţinut, în aplicarea art. 416 C. proc. civ. şi art. 420 din acelaşi cod, că, în cauză, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, sens în care se impune constatarea perimării cererii.

Deşi, prin criticile formulate, recurentul a arătat că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în interiorul termenului de 6 luni, instituit de art. 416 C. proc. civ., susţinând că aceasta a fost depusă la dosar la 14.06.2021, prin poşta electronică, potrivit e-mailului pe care l-a ataşat, Înalta Curte constată că înscrisul depus nu face dovada celor afirmate de recurent, acesta nefiind, de altfel, înregistrat la instanţă şi neaflându-se la dosarul curţii de apel.

În considerentele deciziei recurate s-a reţinut, în mod expres, că, în cauză, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, acesta fiind temeiul constatării perimării cererii.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În cauză, de la data suspendării judecăţii (16 decembrie 2020) şi până la data constatării perimării prin decizia atacată (17 februarie 2022), recurentul nu a efectuat niciun act procedural cu eficienţa pretinsă de către acesta, adică din care să rezulte intenţia de a continua judecata, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Aşa fiind, întrucât nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, având în vedere că prin încheierea din 16 decembrie 2020, cauza a fost suspendată potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar aceasta nu a mai fost urmată, din motive imputabile părţii, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii, în mod corect, instanţa a constatat îndeplinirea condiţiilor perimării.

În considerarea celor prezentate anterior, decizia instanţei de apel este legală, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 40 din 17 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.