Revision for contradictory decisions: failure of triple identity of parties, object, and cause bars res judicata challenge

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea pendinte, dl. A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, Top of FormBottom of Formindicând hotărârile în raport cu care se invocă contradictorialitatea.

Se constată că, prin decizia nr. 317/11.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (I.C.C.J.) în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 1684/14.09.2021 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Litigiul finalizat prin decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunţată de I.C.C.J. nr. 484/95/2020, a vizat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, prin care reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta Cez Vânzare S.A. solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale pentru daune aduse demnităţii, onoarei, cinstei, sănătăţii şi reputaţiei sale prin întreruperea ilegală a energiei electrice trifazice pentru Atelierul electric proprietatea familiei reclamantului - în perioada 12.12.2016 - 12.06.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 118/2020 din 22 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Gorj a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Cez Vânzare S.A.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 117/2021 din 24 februarie 2021 a admis apelul formulat de reclamantul A., a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunţată de I.C.C.J. nr. 484/95/2020, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant B.; totodată, a fost respins recursul declarat de pârâta Cez Vânzare S.A. împotriva deciziei nr. 117/2021 din 24 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II- civilă, ca nefondat.

Litigiul finalizat prin decizia nr. 393/17.02.2021 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, a vizat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 01.07.2019, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. Cez Vânzare S.A., solicitând obligarea acesteia la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat lui şi familiei sale, prin "folosirea în mod ilegal a firmei de recuperare creanţe S.C. C. S.R.L., în perioada 27.03.2013 - 23.11.2016".

Prin sentinţa nr. 124/12.11.2019, Tribunalul Gorj a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 150.000 RON, reprezentând daune morale, iar, prin decizia nr. 164/03.06.2020, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Prin decizia nr. 393/17.02.2021 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 164/03.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă; a fost casată decizia atacată şi cauza a fost trimisă spre o nouă judecată curţii de apel; în temeiul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, a fost obligată intimata-pârâtă S.C. CEZ VÂNZARE S.A. la plata sumei de 1.552,5 RON, reprezentând diferenţă de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea apelului.

În acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, finalizată prin decizia nr. 1272/7.07.2020 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2015, s-au cerut daune morale de la pârâtele S.C. CEZ VÂNZARE S.A., S.C. D. şi S.C. CEZ ROMÂNIA S.A pentru mai multe perioade din anii 2014-2016, inclusiv pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016, iar, prin sentinţa civilă nr. 51 din 10 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, pârâtele CEZ VÂNZARE S.A. şi D. au fost obligate la plata sumei de 10.000 RON daune morale.

Prin decizia civilă nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova au fost respinse apelurile declarate de reclamantul A. împotriva încheierilor din 27.04.2015, 4.05.2015, 12.10.2015, 30.10.2017, 25.10.2017, 27.11.2017, 31.01.2018, precum şi apelurile declarate de reclamant şi de pârâtele S.C. CEZ Vânzare S.A., S.C. D. împotriva sentinţei nr. 51 din 10 aprilie 2018; totodată, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. CEZ România S.A., fiind schimbată în parte sentinţa, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de S.C. CEZ România S.A. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Prin decizia nr. 1272/7.07.2020 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2015, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtele CEZ Vânzare S.A. şi E. (fostă D.) împotriva deciziei civile nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Cel din urmă litigiu, finalizat prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017, a vizat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, la 31.08.2017, sub nr. x/2017, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pârâta D. solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului şi familiei sale prin întreruperea furnizării energiei electrice în perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 - 30 august 2016.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 44/2018 din 26 martie 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta D. (actuala E.); a admis, în parte, acţiunea, pârâta fiind obligată la plata sumei de 10.000 Euro, echivalentul în RON, pentru perioada 28.06.2016 - 30.08.2016, reprezentând daune morale.

Prin decizia nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei nr. 44/26.03.2018 a Tribunalului Gorj.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 914 din 2 iunie 2020, a anulat recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova; a admis recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi hotărâri, a casat, în parte, decizia recurată şi a trimis cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel numai cu privire la apelul pârâtei; s-au menţinut dispoziţiile deciziei atacate privind respingerea apelului reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017*.

În rejudecare, prin decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Craiova a respins excepţia insuficientei timbrări a apelului formulat de E. (fostă D.); a admis apelul formulat de E. împotriva sentinţei nr. 44/2018 din 26 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017; a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea pe această excepţie.

Această decizie a fost menţinută prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017,Top of FormBottom of Form revizuentul A. a formulat prezenta cerere, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii formulate, revizuentul a susţinut că instanţa de recurs nu a observat existenţa în speţă a unor hotărâri potrivnice privind incompatibilitatea absolută a completului de judecată care a soluţionat cererea de recurs. Astfel, doamna judecător F. a pronunţat decizia nr. 317/11.02.2021, în dosar nr. x/2020, având ca obiect contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei nr. 914/2.06.2020 dată în dosar nr. x/2007; domnul judecător G. a pronunţat încheierea nr. 1684/14.09.2021 în dosarul nr. x/2021, având ca obiect o cerere de strămutare care face referire la dosarul nr. x/2017. În susţinerea acestei opinii a ataşat încheierile din 14.11.2021 (dosar nr. x/2021) şi 18.11.2021, prin care doamna judecător F. a admis cereri de abţinere.

De asemenea, există hotărâri potrivnice care cuprind motive de ordine publică.

Astfel, revizuentul a arătat următoarele: instanţa de recurs nu a observat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (3), alin. (5) C. proc. civ. art. 197 teza a II-a; art. 470 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că intimata-pârâtă nu a timbrat cererea de apel în primul ciclu procesual ignorând cu rea-credinţă decizia nr. 393/17.02.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, al cărui dispozitiv constituie titlu executoriu şi autoritate de lucru judecat pe tot teritoriul României, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie; aşadar, decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei nr. 393/17.02.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019; revizuentul a ataşat sentinţa nr. 1875/15.09.2021 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, susţinând că la pronunţarea deciziei atacate instanţa de recurs trebuia să ţină seama de aplicarea aceloraşi norme de drept precum cele din hotărârea menţionată;

Totodată, există hotărâri potrivnice pe fond.

În acest sens revizuentul a susţinut că instanţa supremă a pronunţat hotărârea 1272/7.07.2020 în dosarul nr. x/2015, prin care a statuat cu autoritate de lucru judecat (aspectul pozitiv) că faptele intimatei-pârâte D. (actual E.) sunt fapte ilicite (a debranşat şi a ţinut familia sa patru ani în beznă, pe sold creditor pe facturi plătite, stornate şi neînregistrate contabil).

S-a mai arătat că, în dosarul nr. x/2017, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a menţinut sentinţa tribunalului privind acordarea de daune morale, iar, în cel de-al doilea ciclu procesual, aceeaşi curte de apel a invocat, din oficiu, şi a admis greşit excepţia autorităţii de lucru judecat, deşi condiţiile cumulative nu sunt îndeplinite, părţile fiind diferite.

A învederat revizuentul că, în şedinţa publică din 26.05.2022, nu s-a discutat autoritatea de lucru judecat şi, deşi înţelege că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu exercită control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, precum şi faptul că dispoziţiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, totuşi consideră că "stricta interpretare" trebuie să respecte în mod imperativ normele de drept prin care interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze, conform art. 61 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 252 C. civ.

De asemenea, a arătat că, în mod imperativ, trebuie apărat bugetul consolidat al statului prin plata taxelor aferente, de toate părţile aflate în proces, conform art. 451 alin. (4) C. proc. civ. raportate la art. 54 alin. (1) din Constituţie.

Se adaugă la aceste argumente şi decizia nr. 393/17.02.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat că plata taxei judiciare de timbru se face în mod obligatoriu, în speţă, conform art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 6 din C.E.D.O, art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Revizuentul a subliniat că cererea de revizuire întruneşte toate condiţiile de admisibilitate, astfel: există hotărâri definitive contradictorii care au fost pronunţate în procese diferite, de acelaşi complet de judecată cu privire la dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (încheierile din 18.11.2021 şi 4.11.2021 sunt potrivnice deciziei nr. 1316/26.05.2022); există hotărâri potrivnice pronunţate în acelaşi litigiu de Curtea de Apel Craiova, respectiv decizia nr. 1266/12.12.2018 şi decizia nr. 456/14.07.2021; există decizia nr. 393/17.02.2021 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, obligatorie pe tot teritoriul României cu privire la obligativitatea plăţii taxei de timbru. Or, intimata-pârâtă nu a timbrat cererea de apel nici în primul, nici în cel de-al doilea ciclu procesual, fraudând bugetul de stat cu suma de 948,3 RON. Instanţa de recurs nu a admis încadrarea acestei nelegalităţi în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de casare de ordine publică; există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, sentinţa nr. 51/10.04.2018 şi decizia nr. 1217/11.12.2018, pronunţate de Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova, menţinute de Înalta Curte prin decizia nr. 1272/7.07.2020 în acelaşi dosar nr. x/2015 au autoritate de lucru judecat (efectul pozitiv) faţă de decizia nr. 1316/26.05.2022 a instanţei supreme. În acest context, revizuentul a redat pasaje din decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunţată de ICCJ în dosarul nr. x/2020, în susţinerea afirmaţiei potrivit căreia decizia nr. 456/14.07.2021 a Curţii de Apel Craiova (ce a făcut obiectul recursului în dosarul nr. x/2017) este evident potrivnică statuărilor la care s-a făcut referire.

În final, revizuentul a indicat şi depus la dosar şapte hotărâri, susţinând că acestea "sunt potrivnice deciziei nr. 1316/26.05.2022 ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, decizia nr. 1316/26.05.2022 fiind lovită de nulitate absolută". A solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea hotărârii atacate.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, analizând conţinutul cererii de revizuire, se constată că autorul prezentului demers judiciar a solicitat anularea deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicând mai multe hotărâri potrivnice.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., forma în vigoare la data promovării litigiului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită (31.08.2017), prevăd următoarele: "Daca instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, in tot sau in parte, hotărârea atacată, iar in cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotărâre. Se va face aratare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite".

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului. b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, existând aşadar între ele tripla identitate de elemente specifică autorităţii de lucru judecat: părţi, obiect, cauză. c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanţa a luat în dezbatere această excepţie şi a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăşi puterea de lucru judecat a rezolvării date excepţiei procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunţate mai întâi şi pe acest temei menţine prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Având în vedere aceste precizări, se constată că raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, Înalta Curte observă că prin încheierile din 14.11.2021 şi 18.11.2021, pronunţate de I.C.C.J. au fost soluţionate mai multe cereri de abţinere; prin decizia nr. 317/11.02.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2020, a fost soluţionată o contestaţie în anulare; prin încheierea nr. 1684/14.09.2021 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2021 a fost soluţionată o cerere de strămutare.

De asemenea, prin decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2020, a fost soluţionat un recurs declarat împotriva unei decizii pronunţate de instanţa de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 12.12.2016 - 12.06.2017, părţi în acest litigiu fiind reclamantul A. şi pârâta CEZ Vânzare S.A.; prin decizia nr. 393/17.02.2021 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, a fost soluţionat un recurs declarat împotriva unei decizii pronunţate de instanţa de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 27 martie 2013 şi 23 noiembrie 2016, părţi în acest litigiu fiind reclamantul A. şi pârâta CEZ Vânzare S.A.

Totodată, prin decizia nr. 1272/7.07.2020 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2015, au fost soluţionate recursurile declarate împotriva unei decizii pronunţate de instanţa de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru mai multe perioade din anii 2014-2016, inclusiv pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016, părţi în acest litigiu fiind reclamantul A. şi pârâtele CEZ Vânzare S.A. şi E.; prin decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost soluţionat un apel declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal în primă instanţă într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016, părţi în acest litigiu fiind reclamantul A. şi pârâta E. (fostă D.). Această din urmă hotărâre a fost menţinută prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Pentru situaţia descrisă nu este întrunită condiţia ca hotărârea să fi fost pronunţată în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de hotărârile anterioare şi a căror autoritate de lucru judecat să o încalce, în condiţiile în care cerinţele arătate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre ele conducând la respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte observă că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost soluţionat un recurs declarat împotriva unei decizii pronunţate de instanţa de apel într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016, părţi în acest litigiu fiind reclamantul A. şi pârâta E. (fostă D.).

Or, prin hotărârile în raport cu care se susţine contradictorialitatea, respectiv încheierile din 14 şi 18 noiembrie 2021, pronunţate de I.C.C.J. au fost soluţionate mai multe cereri de abţinere; prin decizia nr. 317/11.02.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2020, a fost soluţionată o contestaţie în anulare; prin încheierea nr. 1684/14.09.2021 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2021, a fost soluţionată o cerere de strămutare.

Aşadar, se constată lipsa identităţii de obiect raportat la decizia a cărei revizuire se solicită şi hotărârile pronunţate anterior, indicate de revizuent.

Totodată, deşi revizuentul susţine că există hotărâri potrivnice pronunţate în acelaşi litigiu de Curtea de Apel Craiova, respectiv decizia nr. 1266/12.12.2018 şi decizia nr. 456/14.07.2021, afirmaţia autorului prezentului demers judiciar în raport de temeiul juridic al cererii formulate nu poate fi primită.

Şi aceasta, întrucât cele două hotărâri judecătoreşti care se pretind a fi contradictorii au fost pronunţate în soluţionarea aceleiaşi cereri de chemare în judecată formulate de reclamantul A..

Aşa fiind, în cadrul aceluiaşi proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze procesuale sau cicluri procesuale, soluţiile diferă de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

În această împrejurare, Înalta Curte constată că textul invocat de revizuent nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătoreşti nu au fost soluţionate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite.

Cât priveşte decizia nr. 1272/7.07.2020, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul de recurs nr. x/2015, în raport cu care se susţine contradictorialitatea, se observă că autoritatea de lucru judecat, faţă de cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, a fost analizată prin decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova, dată în dosarul nr. x/2017, existenţa acestei autorităţi a lucrului judecat fiind, de altfel, argumentul care a impus soluţia pronunţată.

Aşadar, fiind analizată autoritatea lucrului judecat, ipoteza contrarietăţii de hotărâri nu subzistă, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezvoltate mai sus.

În egală măsură, din expozeul prezentat mai sus, se constată că cererea de chemare în judecată finalizată prin decizia nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire se solicită, vizează o perioadă diferită cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016, faţă de perioada cuprinsă între 12 decembrie 2016 şi 12 iunie 2017, reţinută în hotărârea pronunţată anterior şi în raport cu care se susţine contradictorialitatea, respectiv decizia nr. 2493/18.11.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x; de asemenea, în cererea de chemare în judecată finalizată prin decizia a cărei revizuire se solicită a avut calitate procesuală pasivă E. (fostă D.), iar, în litigiul finalizat prin decizia nr. 393/17.02.2021, pronunţată de I.C.C.J. în dosarul nr. x/2019, în raport cu care se susţine contradictorialitatea, pârâtă a fost CEZ Vânzare S.A., astfel că părţile sunt diferite.

În raport de elementele litigiilor rezultă că nu este întrunită, cumulativ, în cauză tripla identitate impusă de cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

"Una şi aceeaşi pricină", în sensul acestui text legal, semnifică întrunirea condiţiei triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, cu privire la cereri de chemare în judecată distincte, soluţionate în dosare separate, în aşa fel încât soluţionarea celei de-a doua pricini a adus atingere puterii de lucru judecat a soluţiilor pronunţate anterior.

Or, în raport de aspectele expuse mai sus această ipoteză nu se confirmă, în condiţiile în care fie obiectele cererilor şi părţile sunt diferite, fie cauzele cererilor sunt distincte.

Contrar susţinerilor revizuentului, în speţă nu se poate reţine existenţa unor hotărâri potrivnice, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Trebuie menţionat că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

Totodată, este de observat că, invocându-se motivul de revizuire vizând contrarietatea de hotărâri, s-au adus în discuţie aspecte de fond ale pricinilor, chestiuni legate de timbrarea cererii de apel în cele două cicluri procesuale parcurse, tinzându-se în realitate la o nouă judecată, situaţie inadmisibilă faţă de dispoziţiile procedurale, dar şi în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii nu se pot exprima simple nemulţumiri ale părţii în legătură cu modul de soluţionare a cauzei de către instanţa de recurs, ci soluţia acesteia poate fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Aşa fiind, cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză - între pricinile soluţionate prin hotărârile pretins contradictorii, iar în speţă, aceasta nu se confirmă, Înalta Curte va impune părţilor concluzia că hotărârile nu sunt potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2022.