Validity of in-house legal advisor’s representation: sufficiency of authorization for corporate appeal standing

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub număr de dosar nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

1) Să constate nulitatea absolută a clauzelor 3.5 şi 3.7 din Contractul de credit nr. x din 27.09.2007 şi să oblige pârâta la restituirea tuturor sumelor plătite cu titlu de comision de procesare şi comision de administrare din momentul încheierii contractului şi până la data restituirii efective de către pârâtă, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume şi până la achitarea integrală a debitului.

Valoarea capătului 1 de cerere este de 30.948,04 CHF (94316,14 RON), această sumă fiind obţinută prin adunarea valorii comisionului de procesare 3.498,00 CHF (7.160,41 RON), cu valoarea sumelor plătite de către reclamanţi ca şi comision lunar de administrare - 27.450,04 CHF (87.755,73 RON), conform extraselor de cont şi planurilor de rambursare ataşate. Curs BNR 1 CHF/RON valabil în data scadenţei.

2) Să constate nulitatea absolută a clauzelor 4.1 şi 4.6 din Contractul de credit nr. x din 27.09.2007 şi să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU pentru efectuarea tuturor plăţilor efectuate în temeiul contractului de credit menţionat la valoarea de la momentul semnării acestuia (2,0470 RON/CHF), respectiv calcularea şi plata ratelor şi a tuturor rambursărilor la valoarea în RON a francului elveţian de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la cursul CHF- LEU de la data semnării contractului, şi la restituirea tuturor sumelor plătite în plus rezultate din diferenţa de curs valutar dintre cursul valabil la data semnării contractului, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea debitului de către pârâtă;

Reclamanţii au apreciat valoarea capătului 2 de cerere ca fiind de 176.914,56 RON.

3) Să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanţi.

Prin sentinţa civilă nr. 4001 din 20 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 17 iulie 2018 sub număr de dosar x/2018

La 19 septembrie 2018, reclamanţii A. şi B. au depus la dosar cerere de renunţare la judecată cu privire la primul capăt de cerere prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzelor cuprinse in art. 3.5 şi 3.7 din Contractul de credit bancar referitoare la comisionul de procesare si administrare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

La aceeaşi dată, 19 septembrie 2018, reclamanţii au formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată iniţială prin care au solicitat, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate şi:

I. Nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de Contractul de credit nr. x şi anume: art. 3.3 "La data încheierii prezentului Contract, rata dobânzii curente este de 4,9 %/an. Banca poate modifica Rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare, urmând sa aducă la cunoştinţa împrumutatului noua Rata a dobânzii în modalităţile menţionate în "Condiţiile Generale de Derulare a Afacerilor"; art. D.3 din Condiţiile Generale de Derulare a Operaţiunilor Bancare "Banca îşi rezervă dreptul de a modifica oricând nivelul dobânzilor, spezelor şi comisioanelor pentru serviciile prestate în funcţie de costurile Băncii şi de evoluţia ratelor de dobândă pe piaţa financiar-bancară . . . . . . . . . ."; art. C.2.6 din Condiţiile Generale de Derulare a Operaţiunilor Bancare; art. C.3 din Condiţiile Generale de Derulare a Operaţiunilor Bancare;

II. ca urmare a încălcării normelor imperative şi care reglementează condiţiile de validitate a contractelor: la recalcularea dobânzii percepute în temeiul Contractului de credit ipotecar nr. x din27.09.2007 după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoare de 2,511%+ valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni; restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor indicate ca fiind abuzive împreună cu dobânda legală aferentă acestor sume de la data reţinerii până la plata efectivă a acestora; refacerea planului de eşalonare a creditului care să nu conţină şi sumele de bani care urmau a fi achitate în baza clauzelor constatate ca şi abuzive atât cel de procesare, cât şi cu privire la dobânda revizuibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3730 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018 s-a luat act că reclamanţii A. şi B. au renunţat la judecarea capătului 1 al cererii de chemare în judecată referitor la constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzelor inserate la art. 3.5 şi art. 3.7 din contract; a fost admisă în parte cererea modificată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; s-a constatat caracterul abuziv al menţiunii clauzei stipulate în convenţia de credit bancar nr. x la art. 3.3, respectiv sintagma "în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de credite a Băncii"; s-a declarat nulitatea absolută a sintagmei menţionate anterior; a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor, în echivalent RON la cursul BNR din data efectuării plăţii, diferenţa de dobândă contractuală nedatorată percepută din data de 18.01.2012 şi până în prezent, această diferenţă urmând să fie calculată ca diferenţă între dobânda de 4,9% şi dobânda contractuală efectiv încasată de pârâtă, sume la care se va calcula şi dobânda legală aferentă, de la data încasării acestor diferenţe şi până la data achitării efective a lor de pârâtă şi au fost respinse celelalte capete de acţiune (referitoare la stabilirea unei formule de calcul a dobânzii, refacere plan de rambursare, constatare caracter abuziv al clauzelor inserate la art. D.3, C.2.6 şi C3 din condiţiile generale de derulare a operaţiunilor bancare, stabilizare curs valutar şi denominare), ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta C. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1337/2020 din 8 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a fost anulat apelul formulat de apelanta - pârâtă C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3730 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi A. şi B., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia.

Fără a-şi încadra susţinerile în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pornind de la scurte consideraţii generale cu privire la profesia de consilier juridic reglementată de Legea nr. 514/2003, recurenta-pârâtă C. S.A. a arătat, în esenţă, că, în ceea ce priveşte calitatea de reprezentant al instituţiei sale, au fost depuse mai multe înscrisuri.

A precizat că prin înscrisurile depuse în dovedirea calităţii de reprezentant, instituţia pârâtă confirma faptul că D. - ce are calitatea de consilier juridic, angajată a recurentei C. S.A. în funcţia de consilier juridic a fost mandatată în mod legal de către E., în calitate de coordonator colectiv al departamentului litigii din cadrul Divizei Juridice pentru reprezentare în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2015.

Sub un alt aspect, menţionează că mandatul prin care doamna E. este împuternicită să reprezinte interesele Băncii în relaţiile cu terţii şi în faţa instanţelor de judecată îşi produce efectele de la data de 03.12.2012, acest mandat fiind valabil şi în prezent, doamna E., în calitate de coordonator, având posibilitatea să delege un alt angajat al recurentei, aflat în subordinea sa pentru reprezentare în faţa instanţelor de judecată.

În opinia recurentei, din interpretarea art. 151 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 514/2003 rezultă fără putinţă de tăgadă că dovada calităţii de reprezentant al unei persoane juridice de drept public sau privat se realizează prin depunerea împuternicirii acordate de persoana juridică consilierului juridic care are calitate de angajat al societăţii cu care are raporturi de muncă.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. nu au depus întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Deşi recurenta nu a indicat temeiul de drept pe care înţelege să-şi întemeieze recursul, criticile acesteia pot fi încadrate în motivul de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, dată fiind necesitatea de a se realiza o judecată între părţi corect reprezentate.

Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.

În primul rând, Înalta Curte reţine că actul normativ care reglementează profesia de consilier juridic este Legea nr. 514/2003. Activităţile de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, prestarea unor astfel de activităţi fiindu-le permisă numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

Apoi, Înalta Curte observă că art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant şi enumeră felurile reprezentării, respectiv legală, convenţională sau judiciară.

De asemenea, potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. civ., reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată se poate face numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.

Conform art. 151 alin. (2) C. proc. civ., avocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi text de lege, reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.

Din coroborarea textelor legale mai sus redate, rezultă că cererea de apel formulată de persoana juridică de drept privat, C. S.A., putea fi făcută fie prin reprezentantul legal, situaţie în care este obligatorie depunerea unui extras din registrul public care să ateste această calitate, fie prin reprezentant convenţional, consilier juridic sau avocat, situaţie în care este obligatorie depunerea unei împuterniciri emise de persoana juridică al cărei angajat este.

În egală măsură, Înalta Curte reţine incidenţa în speţă a tezei a II-a a dispoziţiilor art. 1373 alin. (2) din C. civ., din interpretarea căreia rezultă că prepusul este cel care, aflat sub directa supraveghere şi control a comitentului, îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări din partea acestuia, pentru comitent sau pentru o altă persoană, raportul comitent/prepus fiind de esenţa contractului individual de muncă.

În acest sens, se reţine că noţiunile de comitent şi prepus au în vedere existenţa unui raport de subordonare care îşi are temeiul în împrejurarea că pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredinţat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredinţare decurge posibilitatea pentru prima persoană - denumită comitent - de a da instrucţiuni, de a direcţiona, îndruma şi controla activitatea celeilalte persoane - denumită prepus - aceasta din urmă având obligaţia de a urma îndrumările şi directivele primite.

Astfel, comitentul este o persoană îndreptăţită să exercite direcţia, supravegherea şi controlul asupra modului de îndeplinire a funcţiei pe care a încredinţat-o altei persoane (prepusului), iar prepusul este o persoană care acceptă să facă ceva în interesul altei persoane, punându-se sub direcţia, supravegherea şi controlul acesteia, o persoană care efectuează acte juridice sau îndeplineşte o funcţie după directivele şi sub controlul altei persoane.

În acest context, Înalta Curte, constată că cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă este semnată de doamna F., angajată în funcţia de consilier juridic la C. S.A., fapt dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea, doamna F. a făcut dovada că este înscrisă în G., în condiţiile art. 26 din Legea nr. 514/2003, care prevede că "evidenţele consilierilor juridici şi actualizarea permanentă a acestora se va realiza de către Asociaţiile Profesionale la sfârşitul fiecărui an şi se vor comunica Prefecturii, Consiliului Judeţean, instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi baroului din judeţul respectiv".

Înalta Curte constată că, în speţă, dovada raportului de prepuşenie a fost făcută, în condiţiile în care reprezentantul convenţional al pârâtei, doamna F., a depus la dosar înscrisuri în susţinerea calităţii de angajat al băncii în funcţia de consilier juridic şi copie de pe legitimaţia de membru al G., precum şi împuternicirea sa, potrivit legii.

Aşa fiind, calitatea de consilier juridic deţinută de d-na F. îi conferă atributul reprezentării convenţionale a recurentei în faţa instanţelor judecătoreşti, în sensul avut în vedere de art. 80 alin. (1), de art. 84 alin. (1) şi de art. 151 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva dezlegării pe care instanţa de apel a dat-o excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al apelantei-pârâte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1337/2020 din 8 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.