Internal wartime displacement does not constitute the statutory refugee persecution required for pension benefits under Law No. 189/2000
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower court's decision and resulting in the plaintiff's loss on all counts. The dispute concerned a challenge to a pension authority's decision denying benefits under Law No. 189/2000, which provides for certain rights to individuals who suffered persecution or displacement; the plaintiff argued she was a refugee who relocated from one village to another within the Northern Transylvania region between 1942 and 1944 due to wartime conditions. The Court held the appeal unfounded because the plaintiff's evidence established only an internal movement between two localities within the same occupied territory under the same political regime, which did not constitute the specific type of persecution or cross-border refugee status required by the statute.
Legislator headnote
AI generatedInternal wartime displacement does not constitute the statutory refugee persecution required for pension benefits under Law No. 189/2000: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta D.P., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că în perioada 15 februarie 1942 - 15 decembrie 1944, a fost refugiată, împreună cu familia, din satul Chistag, la 70 de km, în localitatea Bodoi, fiind supusă unor suferințe materiale și morale.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta D.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea deciziei nr. 6351 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și menținerea hotărârii anterioare, în sensul de a beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Prin sentința nr. 286/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea introdusă de reclamanta D.P., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor.
În motivarea soluției s-a reținut că mutarea dintr-o localitate, în alta, în granițele aceleiași țări, din motive personale sau din motive de război, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta D.P., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că în perioada 15 februarie 1942 - 15 decembrie 1944, a fost refugiată, împreună cu familia, din satul Chistag, la 70 de km, în localitatea Bodoi, fiind supusă unor suferințe materiale și morale.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi suferit vreo persecuție etnică din partea autorităților instaurate în Ardealul de Nord. Ambii martori au declarat doar faptul că reclamant, împreună cu familia au fost refugiați din februarie 1942, până în decembrie 1944, din localitatea Chistag, în localitatea Bodoi.
Or, ambele localități se aflau pe teritoriul Ardealului de Nord, cedat Ungariei, astfel că practic, reclamanta, împreună cu familia, s-a mutat dintr-o localitate, în alta, ambele localități aflându-se pe teritoriul aceluiași regim instaurat în România, după Dictatul de la Viena.
În acest sens este și adresa nr. C/1553 din 24 martie 2003, emisă de Direcția Arhivelor Naționale a Județului Bihor.
Mutarea dintr-o localitate, în alta, între granițele aceleiași țări, din motive personale sau din motive de război, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Ca atare, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.P. împotriva sentinței nr. 286/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.