Pension recalculation dispute: peremption of cassation appeal due to statutory inaction despite suspension of related proceedings

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra perimării recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017, la data de 18.07.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu parata CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APARARII NAŢIONALE, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de pensie nr. x/06.12.2016 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin adăugarea veniturilor şi a stagiilor de cotizare nevalorificate, în conformitate cu prevederile art. 107 punctele 3 si 4 din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 134 alin. (1) si (2) din H.G. nr. 257/2011; obligarea pârâtei la plata pensiei recalculate conform legii, pentru perioada 01.01.2016 până în prezent, şi în continuare, cu luarea în considerare şi a valorii punctului de pensie pentru cele 2,08411 puncte, actualizate cu rata inflaţiei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9739 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea, ca neîntemeiată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE.

Împotriva sentinţei civile nr. 9739 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2018, s-a dispus, în temeiul art. 413 (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului formulat de apelantul reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2820/2020 din 15 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia perimării şi în consecinţă a fost constatată perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 9739/19.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La 20 septembrie 2020, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 2820/2020 din 15 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 418 C. proc. civ. repunerea cauzei pe rol, menţinerea suspendării conform art. 413 C. proc. civ., până la motivarea şi comunicarea deciziei nr. 5084/2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recurentul arată că, la data de 11.11.2019, în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2018, instanţa a pronunţat o hotărâre, care nu a fost redactată şi nu i-a fost comunicată nici până la data formulării prezentului recurs, deşi a trecut aproape un an de zile.

Neavând motivarea în precedenta cauză, recurentul susţine că este în imposibilitatea de a formula o apărare temeinică în prezenta cauză. Deoarece este în interesul său soluţionarea ambelor cauze, arată că, la data de 07.07.2020, a formulat o cerere de redactare şi comunicare a hotărârii în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2018, pe care a depus-o la prezentul dosar şi nu a primit motivarea nici până la această dată.

Prin urmare, recurentul susţine că nu a rămas în pasivitate, în sensul dispoziţiilor art. 416 al (1) C. proc. civ., pentru aplicarea sancţiunii excepţiei perimării.

Mai mult, arată că art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevede în mod expres "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată."

Recurentul consideră că motivarea hotărârii este necesară în vederea formulării apărării de către acesta, posibilitatea depunerii unor noi înscrisuri, dar şi pentru a evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii, nu numai sub aspectul dispozitivelor, dar şi al considerentelor, de unde se desprinde ideea că motivarea, redactarea şi comunicarea sunt absolut necesare dezlegării pricinii în prezenta cauză.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin viza din 31 octombrie 2022 a fost acordat termen astăzi, 8.02.2023, pentru discutare perimare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului, urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2820/2020 din 15 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.