Territorial jurisdiction for labor claims by judges employed by the High Council of Magistracy

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constatăşi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 18 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.,U., V., W., X., Y., Z. AA. şi BB. i-au chemat în judecată pe pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună recunoaşterea şi plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor de 25% în salariul de bază; plata diferenţelor rezultate dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat şi cele primite efectiv, de la 30 iulie 2020, data intrării în vigoare a art. 151 din Legea nr. 157/2020 şi până la data recunoaşterii drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a disjuns cauza cu privire la reclamantele G. şi AA., cauză care a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1395 din 11 mai 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi a art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum şi faptul că reclamantele îşi au domiciliul în Târgu Mureş, astfel că Tribunalului Mureş îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pe rolul acestei instanţe cauza fiind înregistrată la 10 iunie 2021 sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 1242 din 20 septembrie 2021, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Dâmboviţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantele au calitatea de judecători în cadrul Inspecţiei Judiciare - Consiliul Superior al Magistraturii şi că au învestit instanţa de judecată cu un litigiu de muncă.

În continuare, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii, a art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi a art. 59 C. proc. civ. şi, arătând că acţiunea a fost formulată de mai mulţi reclamanţi, printre care şi reclamantele din prezentul dosar, faţă de care a fost disjunsă cauza, a apreciat că Tribunalul Dâmboviţa a fost în mod corect şi legal sesizat, context în care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, pentru a se justifica măsura declinării competenţei de soluţionare la instanţa pretinsă a fi cea de la domiciliul reclamantelor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 14 octombrie 2021.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte apreciază cu titlu preliminar că în cauză există conflict negativ de competenţă în accepţiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanţe din circumscripţiile a două curţi de apel diferite s-au declarat necompetente în soluţionarea aceleaşi pricini şi şi-au declinat reciproc competenţa.

Asupra conflictului de competenţă, instanţa supremă reţine următoarele:

Reclamantele, care deţin calitatea de judecători la Inspecţia Judiciară, au învestit Tribunalul Dâmboviţa cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (2) al aceluiaşi text legal "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, potrivit art. 127 alin. (21) C. proc. civ. "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speţă, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamantele îşi desfăşurau activitatea în mod efectiv la Consiliului Superior al Magistraturii şi nu la instanţele de judecată, iar ipoteza instituită de art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, nu este incidentă, în contextul în care Inspecţia Judiciară, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au calitatea de pârâţi.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, întrucât domiciliul reclamantelor se află în localitatea Târgu Mureş, raportat la textele de lege mai sus citate, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Mureş.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2021.