Inadmissibility of cassation in labor disputes due to finality of appellate judgments under art. 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2021, la data de 17 mai 2021 la Tribunalul Sălaj, reclamanţii: A. şi B. au solicitat instanţei obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare lunare începând cu data de 16.10.2018 şi în continuare pentru viitor, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 88 indice 2 alin. (5) din Legea 304 din 2004, indemnizaţie actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 933 din 1 noiembrie 2021 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a fost admisă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A., B. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Au fost obligaţi pârâţii la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 16.10.2018 şi în continuare pentru viitor, cu includerea unui procent de 2 % din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 88 indice 2 alin. (5) din Legea 304 din 2004.

Aceste sume vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare până la data plăţii efective.

Prin decizia civilă nr. 1011/A/2022 din 24 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis apelurile declarate de pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism şi Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 933/01.11.2021 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2021 cu consecinţa schimbării în tot în sensul că: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamanţilor A. şi B. în contradictoriu cu acest pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism;

Totodată, a respins ca lipsit de interes apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii B. şi A. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj în vederea rejudecării apelului.

Totodată, prin cererea de recurs s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006.

Intimata Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1011/A/2022 din 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A..

În privinţa cererii formulate de recurenţii-reclamanţi B. şi A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că această excepţie nu are legătură cu motivele pentru care s-a reţinut inadmisibilitatea cererii de recurs, fiind invocată din altă perspectivă decât cea avută în vedere în aprecierea admisibilităţii căii extraordinare de atac formulate, astfel încât nu s-a mai impus punerea ei în discuţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1011/A/2022 din 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2023.