Peremption of appeal for failure to resume proceedings after suspension in labor dispute over unlawful termination damages

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 897 din 22 mai 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B., aşa cum a fost precizată; a respins cererea reconvenţională, a constatat că prin decizia nr. 3709 din 26 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a stabilit natura de contract de muncă a contractului de activitate sportivă încheiat între părţi la 22 august 2017; a anulat decizia de concediere emisă de pârât la 3 octombrie 2017 şi l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, în cuantum de 13.600 euro, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data concedierii până la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei; a fost respinsă în rest acţiunea.

La 9 iulie 2019, în baza art. 450 alin. (5) C. proc. civ., B. a formulat o cerere de suspendare provizorie a executării silite a sentinţei sus-menţionate.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă sub nr. x/2019.

Prin cererea depusă la dosar la 1 august 2019, petentul şi-a modificat cererea, arătând că temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 450 alin. (1) C. proc. civ. şi că solicită suspendarea executării sentinţei primei instanţe.

Prin încheierea din 20 august 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea formulată de petentul B. privind suspendarea executării silite a sentinţei civile nr. 897 din 22 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, solicitând casarea sa, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare, iar în ipoteza menţinerii încheierii atacate, a solicitat restituirea cauţiunii.

În motivare, a arătat că instanţa care a pronunţat încheierea atacată nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora cererea de suspendare se soluţionează de instanţa de apel.

Or, în speţă, cererea de suspendare, astfel cum a fost modificată la primul termen de judecată, a fost soluţionată de un complet care nu este specializat în litigii de muncă şi, mai mult, nu este acelaşi cu cel care soluţionează apelul.

O altă critică vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.

În acest sens, a arătat că, deşi i-a respins cererea de suspendare, curtea de apel a omis să îi restituire suma de 3.696 RON, consemnată la dispoziţia instanţei cu titlu de cauţiune.

A mai susţinut recurentul că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 450 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni.

În opinia recurentului, instanţa are rolul de a constata plata cauţiunii şi a unor motive întemeiate, fără a transforma însă această din urmă cerinţă într-o condiţie sine qua non.

Aceasta întrucât plata cauţiunii acoperă prejudicial pe care intimata l-ar suferi prin neexecutarea hotărârii instanţei de fond.

În final, a susţinut că, raportat la situaţia concretă, se impune suspendarea executării silite, de vreme ce intimata nu realizează suficiente venituri care să garanteze întoarcerea executării silite, iar, pe de altă parte, propria situaţie financiară nu îi permite momentan să plătească despăgubirile datorate intimatei, conform sentinţei primei instanţe.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

La termenul din 7 octombrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., iar prin încheierea din 3 februarie 2021 a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deşi au fost legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

În şedinţa publică de la 10 noiembrie 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată şi căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Perimarea este o sancţiune procesuală determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în continuarea judecăţii şi instituirea ei are la bază următoarele elemente esenţiale: rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa procesuală a părţii în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancţionatorie, perimarea dă efect unei prezumţii de desistare a părţilor care, rămânând pasive, consfinţesc lipsa lor de interes în finalizarea judecăţii.

În speţă, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 3 februarie 2021, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat reluarea judecăţii.

Aşadar, condiţiile perimării aşa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la 3 februarie 2021 - data ultimului act de procedură şi până la 6 octombrie 2021 - data întocmirii referatului trecând mai mult de 6 luni, în care părţile nu au solicitat redeschiderea judecăţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 şi art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 20 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2021.