Evacuation during wartime is not ethnic persecution; benefits claim under GO 105/1999 rejected.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the claimant's appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of the claim for benefits under Government Ordinance No. 105/1999 (as approved and amended by Law No. 189/2000), which grants rights to Romanian citizens persecuted for ethnic reasons between 6 September 1940 and 6 March 1945 and forcibly relocated from their domicile. The claimant had sought these benefits based on his family's evacuation from Dorohoi to Romanați county during World War II due to the advance of Soviet troops. The court held that this relocation resulted from war events, not ethnic persecution by the authorities, and that the ordinance does not extend compensatory rights to refugees fleeing military operations—even though they suffered hardship—so the legal precondition of ethnically motivated persecution under Article 1(c) was not met.
Legislator headnote
AI generatedEvacuation during wartime is not ethnic persecution; benefits claim under GO 105/1999 rejected: Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 362 din 23 februarie 2004, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamantul H.C., împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului București.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că părăsirea locurilor natale de către reclamant, împreună cu familia sa, nu a fost consecința persecuției etnice a autorităților, fiind determinată de schimbarea liniei frontului, începând cu primele luni ale anului 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul H.C., susținând în esență că, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în materie, întrucât tatăl reclamantului, plutonier în rezervă concentrat, a fost evacuat împreună cu familia sa, din comuna Mihăileni, județul Dorohoi, în comuna Știrbei, județul Romanați, ca urmare a înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, astfel că este îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că tatăl reclamantului, care era plutonier în rezervă – concentrat, a fost evacuat împreună cu familia sa, din Dorohoi, în satul Știrbei, județul Romanați, ca urmare a evenimentelor legate de intrarea și înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război mondial.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Or în cauză este stabilit că reclamantul (împreună cu familia sa) a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare, din a doua parte a celui de al doilea război mondial.
De altfel, chiar reclamantul în acțiunea sa, menționează: „faptul că nu am fost persecutat etnic, nu înseamnă că nu am avut de suferit”.
Este de necontestat că și persoanele care s-au refugiat din localitățile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecințele nefavorabile situației de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu acordă drepturi compensatorii, și acestor categorii de persoane.
Ca atare, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.C., împotriva sentinței civile nr. 362 din 23 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.