Cassation inadmissible for administrative contract execution disputes limited to appeal under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI - CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 103.707 RON + TVA (123.411,33 RON) - valoarea materialelor puse în operă şi nedecontate, a sumei de 51.990,71 RON + TVA (61.868,94 RON) - valoarea transportului nedecontat şi a sumei de 40.060,96 RON + TVA (47.672,54 RON) - valoarea manoperei nedecontate.

Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 15 din 26 ianuarie 2021, a respins ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI - CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI, având ca obiect "executare contract administrativ", ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 204/2021 din 15 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 26 ianuarie 2021 a Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, constatându-se că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

În esenţă, în cuprinsul motivării, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

În fapt, între părţi s-a încheiat contractul de execuţie lucrări nr. x/01.11.2016, în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, având ca obiect "întreţinere şi reparaţii sectoare piatră cubică DJ 251 A", de la data ordinului de începere a lucrărilor în conformitate cu obligaţiile asumate prin contract .

Prin sentinţa civilă nr. 959/24.11.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 177/01.02.2018 a Curţii de Apel Galaţi (prin respingerea recursului declarat de reclamantă), a fost respinsă excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal de recepţie nr. x/23.06.2017, invocată de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, fiind respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI - CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI.

Prin această acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 374.454,39 RON, rezultată din însumarea facturii fiscale nr. x/30.12.2016, în valoare de 239.922,98 RON, şi a facturii fiscale nr. x/19.06.2017, în valoare de 148.763,6 RON, din care se scade factura fiscală storno, în valoare de 23.752,19 RON, precum şi factura fiscală nr. x/19.06.2017, în valoare de 9.520 RON. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare, calculate potrivit art. 3 pct. 21 din O.G. nr. 13/2011, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3028/21.05.2019, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus rezoluţiunea contractului din culpa reclamantei, considerându-se că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale .

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 349/13.10.2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare; s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI - CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI, având ca obiect executare contract administrativ (respectiv cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 330.000 RON, fără TVA, la care se adaugă şi TVA în valoare de 66.000 RON, reprezentând contravaloare execuţie lucrări nr. x din 01.11.2016), pentru autoritate de lucru judecat .

În cauză, a fost reţinută autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 959/24.11.2017, pronunţate de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 177/01.02.2018 a Curţii de Apel Galaţi.

Prin cererea dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI - CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI la plata sumei de 103.707 RON + TVA (123.411,33 RON) - valoarea materialelor puse în operă şi nedecontate, a sumei de 51.990,71 RON + TVA (61.868,94 RON) - valoarea transportului nedecontat şi a sumei de 40.060,96 RON + TVA (47.672,54 RON) - valoarea manoperei nedecontate, datorate conform contractului de execuţie lucrări nr. x/01.11.2016, contract pentru care s-a dispus rezoluţiunea prin sentinţa civilă nr. 3028/21.05.2019, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2018.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1635 alin. (1) din C. civ., potrivit cărora restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

Astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, aceste dispoziţii reprezintă dreptul comun în materie.

În cauză, izvorul obligaţiilor este reprezentat de contractul încheiat între părţi, astfel încât reclamanta nu poate recurge la dispoziţiile generale, reprezentate de art. 1635 din C. civ.

Sunt nefondate susţinerile apelantei-reclamante, potrivit cărora în ceea ce priveşte repunerea în situaţia anterioară părţile nu au prevăzut nicio clauză în contract, instanţa de fond făcând confuzie între dreptul la restituirea prestaţiilor şi acordarea daunelor-interese.

Aşa cum s-a arătat, izvorul obligaţiilor părţilor este reprezentat de contractul de prestări-servicii încheiat în conformitate cu Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice. Modalitatea de încetare a contractului a fost prevăzută în acesta, respectiv la art. 10.2 şi art. 10.3.

Contractul poate înceta prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin acesta de către una din părţi, în mod culpabil şi repetat, situaţie ce dă dreptul părţii lezate de a considera contractul de drept reziliat şi de a pretinde plata de daune-interese (art. 10.2) sau conform clauzei inserate la art. 10.3, prin denunţare unilaterală de către achizitor, caz în care executantul are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită până la data denunţării unilaterale.

Întrucât s-a dispus desfiinţarea contractului pentru neexecutare culpabilă din partea reclamantei, sunt incidente dispoziţiile art. 10.2 din cuprinsul acestuia.

În acest context, reclamanta nu are deschisă calea formulării unei acţiuni întemeiate pe dreptul comun (art. 1635 din C. civ.), prin care să solicite restituirea prestaţiilor efectuate în baza contractului de achiziţie publică, încetat în modalitatea menţionată.

Curtea de Apel Galaţi a constatat că instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că solicitarea reclamantei de restituire a prestaţiilor deja executate nu reprezintă altceva decât o cerere de aplicare a efectului rezoluţiunii şi nu poate avea alt temei decât prevederea contractuală completată cu dispoziţiile art. 1322 din C. civ., care reglementează efectele încetării unui contract.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1554 alin. (2) din C. civ., conform cărora rezoluţiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluţionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluţiune.

Faţă de situaţia prezentată, instanţa de apel a ajuns la concluzia că nu se poate reţine încălcarea principiului disponibilităţii astfel cum a susţinut apelanta, calea aleasă de parte nefiind admisibilă de vreme ce aceasta nu îşi poate întemeia cererea exclusiv pe dispoziţiile art. 1635 din C. civ., cu ignorarea art. 10 din contract şi art. 1322 din C. civ.

La data de 10 septembrie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 204/2021 din 15 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, în vederea rejudecării.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că şi-a întemeiat acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 pe dispoziţiile art. 1635 alin. (1) din C. civ., astfel că litigiul este unul pur civil şi urmează regulile de drept comun, iar nu dispoziţiile legii speciale - Legea nr. 101/2016, potrivit căreia hotărârea rămâne definitivă în apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI - PRIN CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat; totodată, a solicitat obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenţei şi întinderii lor.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 8 decembrie 2021 s-a fixat termen la data de 3 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI - PRIN CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În legătură cu pretenţiile reclamantei decurgând din contractul de execuţie de lucrări nr. x/01.11.2016 Înalta Curte constată că legiuitorul a înţeles să reglementeze norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că acţiunea a fost înregistrată la 8 octombrie 2020, este incidentă în cauză Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13 iulie 2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 101/2016, "Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ statuând că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează şi contractul de execuţie lucrări nr. x, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Or, acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 8 octombrie 2020, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016 erau deja modificate prin O.U.G. nr. 114/2020.

Aşadar, calea de atac a recursului formulată de recurenta-reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă, în mod expres, de legiuitor prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului". Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului acţiunii introductive, hotărârea recurată în prezenta cauză are caracter definitiv de la pronunţare potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 204/2021 din 15 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2022.