Inadmissibility of cassation appeal in individual labor conflict under statutory prohibition of recourse beyond appellate stage

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 11.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata primei egală cu contravaloarea sumei de 50.000 euro, conform Actului adiţional nr. x/01.07.2012 la Contractul individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr. x/07.10.2010; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 159 alin. (1) şi art. 160 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1451 din 8 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinţei criticate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata primei, egală cu contravaloarea a 50.000 euro; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1451/8.04.2021 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, prin care, în esenţă, a susţinut nelegalitatea hotărârii recurate prin raportare la aplicarea greşită a normelor de drept material, în concret, indicând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1266 alin. (2) şi art. 1269 alin. (1) din C. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 18.07.2022, sub acelaşi număr de dosar (115/118/2021).

La 1 august 2022, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte, care, la 9 august 2022, a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, anularea recursului ca nemotivat, respectiv respingerea recursului ca neîntemeiat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 1 august 2022, în cauză, s-a fixat termen la 8 noiembrie 2022, pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Acţiunea de faţă are ca obiect drepturi băneşti, reprezentând plata unei prime (de pensionare) pretinse în baza unui act adiţional la contractul individual de muncă, acţiunea fiind întemeiată şi soluţionată în temeiul dispoziţiilor din Codul muncii.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar conform art. 214 din acelaşi act normativ, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la data de 11.01.2021, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Aşadar, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

De asemenea, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2022.