Mandatory suspension of insurance bankruptcy proceedings overriding withdrawal of appeal

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 august 2021 pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., asistată de reprezentantul legal C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi cu intervenientul forţat C., obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 200.000 euro pentru fiecare dintre aceştia, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei lor, E., în accidentul rutier produs în data de 21 septembrie 2019. De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor în valoare de 0,2% pe zi de întârziere calculate la cuantumul daunelor acordate, de la data de 5 ianuarie 2020 şi până la momentul plăţii despăgubirilor, pentru ambii reclamanţi.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3), art. 11 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 14 alin. (1), art. 21-22 din Legea nr. 132/2017.

Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1037 din 3 decembrie 2021, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi cu intervenientul forţat C., având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciu moral; pârâta a fost obligată la plata către fiecare reclamant a sumei de 52.000 euro, în echivalentul în RON la data plăţii; a respins ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere; pârâta a fost obligată la plata către reclamanţi a sumei de 3.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 27 ianuarie 2022.

Apelanţii-reclamanţi A. şi B. au depus, la 8 martie 2022, o cerere de renunţare la judecata apelului, iar la 17 martie 2022 intimata-pârâtă D. S.A. a formulat cerere de suspendare a judecăţii cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar F.., a depus o cerere de suspendare a laturii civile şi înscrisuri, la data de 11 aprilie 2022 .

Prin încheierea din 11 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1037 din 3 decembrie 2021 a Tribunalului Sălaj, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În considerentele acestei încheieri, s-a reţinut că art. 262 constituie o prevedere specială, reglementată ca atare în cuprinsul Capitolului al IV-lea din Legea nr. 85/2014, dedicat falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare.

Textul menţionat instituie un caz de suspendare legală obligatorie care survine de drept, ope legis, încă de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii de faliment şi are ca efect oprirea de îndată a cursului judecăţii.

Această dispoziţie specială este aplicabilă şi căilor de atac, în speţă apelului, indiferent de titularul acestora. Fiind un caz de suspendare care operează de drept, instanţa este obligată să pronunţe cu prioritate suspendarea ori de câte ori constată ivirea unuia dintre cazurile în mod expres prevăzute de lege, fără a putea analiza alte cereri ale părţilor.

Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a reţinut că nu se poate da curs cererii de renunţare la judecata apelului, formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi B., deoarece, contrar susţinerilor acestora, cererea de renunţare la judecată nu vizează legala învestire a instanţei în aceeaşi manieră cu legala timbrare a cererii, în exemplul ales de apelanţi. Analiza cererii de renunţare la judecată presupune, în prealabil, legala învestire a instanţei din perspectiva achitării taxei judiciare de timbru şi, consecutiv, o analiză cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru exerciţiul actului de dispoziţie în discuţie (care reprezintă o manifestare de voinţă exclusivă a părţii).

Instanţa de apel a constatat că prin sentinţa civilă nr. 507 din 9 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei D. S.A., intimata-pârâtă din cauza dedusă judecăţii, fiind numit lichidator judiciar provizoriu F..

În acest context, s-a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Aşa fiind, reţinând că în speţă suspendarea operează de drept, odată cu deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare-reasigurare, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B..

La data de 16 mai 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021/a1, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva încheierii din 11 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Recurenţii au solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, cu indicaţia de a soluţiona cu prioritate cererea lor de renunţare la judecata apelului.

În opinia recurenţilor, încheierea atacată este nelegală prin prisma faptului că s-a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de apelanţii-reclamanţi în condiţiile în care aceştia au înţeles să renunţe expres la judecarea cererii de apel, anterior primului termen. S-a arătat că, în prealabil, trebuie să se observe că instanţa de judecată a dispus suspendarea apelului, nu a însăşi acţiunii civile.

În considerentele încheierii, instanţa de control judiciar a reţinut că "(...) la acest moment nu se poate da curs cererii de renunţare la judecata apelului formulată de apelanţii A. şi B. deoarece, contrar susţinerilor acestora, cererea de renunţare la judecată nu vizează legala învestire a instanţei în aceeaşi manieră cu legala timbrare a cererii, în exemplul ales de apelanţi. Analiza cererii de renunţare la judecată presupune în prealabil legala învestire a instanţei din perspectiva achitării taxei judiciare de timbru şi, consecutiv, o analiză cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru exerciţiul actului de dispoziţie în discuţie (care reprezintă o manifestare de voinţă exclusivă a părţii)".

Această opinie nu poate fi primită întrucât instanţa de apel nu poate dispune suspendarea unui apel la judecata căruia titularul a renunţat. Suspendarea în discuţie este una de drept, însă aceasta nu intervine pur şi simplu, ci trebuie să fie constatată prin încheiere judecătorească. Or, ca instanţa de apel să pronunţe orice fel de hotărâre în dosarul respectiv, ea trebuie în prealabil să fi fost învestită, în condiţiile în care actul de învestire a instanţei de apel este cererea de apel.

Prin urmare, în accepţiunea recurenţilor, este evident că verificarea prealabilă de către instanţa de apel a învestirii sale, deci, a existenţei formale a apelului, constituie o condiţie sine qua non de suspendare a respectivei căi de atac, neputând fi suspendat ceva ce nu există.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 414 alin. (1) din C. proc. civ. şi pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

Intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar F.., a depus la dosar întâmpinare, prin care a comunicat faptul că hotărârea intermediară nr. 507/2022 a Tribunalului Bucureşti (dosar nr. x/2021) a rămas definitivă prin decizia nr. 655/20.04.2022 a Curţii de Apel Bucureşti; pe cale de consecinţă, a solicitat să se constate încetarea procesului, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, cu referire la faptul că instanţa de fond a dispus, în mod corect, suspendarea laturii civile.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că îşi menţin recursul declarat în cauză.

Prin rezoluţia din 22 august 2022 s-a fixat termen la data de 3 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate şi în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că obiectul prezentului recurs îl reprezintă măsura dispusă prin încheierea din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, astfel încât, în acest cadru procesual, nu poate fi analizată solicitarea intimatei-pârâte de încetare a procesului, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2024.

Prin sentinţa civilă nr. 507 din 9 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei D. S.A., în temeiul Legii nr. 85/2014, sentinţă rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 655/2022 din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul având ca unică posibilitate de a-şi recupera creanţa mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenţei, respectiv de a formula o declaraţie de creanţă, conform dispoziţiilor acestui act normativ.

Articolul 262 din Legea nr. 85/2014 reglementează procedurile aplicabile în cazul societăţilor de asigurare sau reasigurare debitoare, alin. (4) statuând că:

"hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare sau reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs".

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a reglementat situaţia societăţilor de asigurare sau reasigurare în sensul prevederii unei norme imperative, conform căreia hotărârea de deschidere a procedurii falimentului societăţii de asigurare sau reasigurare are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare sau reasigurare debitoare.

Legiuitorul a urmărit, prin norma imperativă prevăzută de textul legal anterior menţionat, concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic.

Suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare sau reasigurare, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un efect al deschiderii procedurii falimentului societăţii de asigurare. Această suspendare operează prin efectul legii şi trebuie numai constatată de instanţa de judecată.

Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul-sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului societate de asigurare ce pot afecta patrimoniul acestuia, este scopul avut în vedere de textul legal instituit prin art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, indiferent dacă prin acestea se urmăreşte recuperarea unor creanţe comerciale ori a unor creanţe din asigurări, în condiţiile în care textul de lege nu conţine vreo dispoziţie de exceptare de la măsura suspendării.

Faţă de cele anterior expuse, criticile recurenţilor-reclamanţi A. şi B. nu pot fi primite, aceştia solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, cu indicaţia de a soluţiona cu prioritate cererea lor de renunţare la judecata apelului.

Aşadar, în considerarea faptului că suspendarea de drept prevăzută de art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 este obligatorie, nu facultativă, şi având în vedere calitatea debitoarei D. S.A., aceea de societate de asigurare faţă de care s-a deschis procedura falimentului, Înalta Curte constată că s-a dispus, în mod corect, suspendarea judecăţii apelului de către Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva încheierii din 11 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.