Tenant’s cassation appeal annulled as inadmissible for raising factual merits, affirming unjust enrichment rejection.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 4 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate în insolvenţă, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 460.000 euro sau a echivalentului în RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de modificare, amenajare şi echipamente prevăzute la art. VII - Ate clauze pct. 1 din Contractul de închiriere încheiat cu pârâta la 26 septembrie 2011, la spaţiul proprietatea acesteia din Oradea str. x înscris în CF x Oradea, cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză; instituirea unui drept de retenţie în favoarea reclamantei asupra imobilului proprietatea pârâtei, până la plata integrală a acestor lucrări.

Prin sentinţa nr. 76/LP din 15 aprilie 2021, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea apelului şi modificând în întregime hotărârea atacată, a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 460.000 euro, sau a echivalentului în RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de modificare, amenajare şi echipamente prevăzute la art. VII -Alte clauze pct. 1 din Contractul de închiriere încheiat cu pârâta la data de 26.09.2011, la spaţiul proprietatea acesteia din Oradea str. x înscris în CF x Oradea, cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză; instituirea unui drept de retenţie în favoarea apelantei asupra imobilului proprietatea pârâtei, individualizat în cerere, până la plata integrală a acestor lucrări.

Faţă de apelul declarat în cauză, intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apelului, ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

În termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, invocând motivele de casare reglementate de pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susţine, în esenţă, că hotărârile instanţei de apel şi a primei instanţe cuprind motive contradictorii şi există contradicţii între considerente şi dispozitiv.

Arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat dacă există îmbogăţire fără just temei, faţă de aspectele nou ivite pe parcursul procesului, respectiv evacuarea fără drept de a recupera bunuri din imobil în data de 05.08.2021, aspecte menţionate în precizarea apelului şi în dezbateri şi concluzii.

Recurentei nu i s-a permis să-şi recupereze bunurile din imobil, care se puteau dezasambla, nici ulterior rezilierii contractului de închiriere de către proprietara B. S.A. şi nici în timpul, sau ulterior evacuării din imobil. Recurenta nu a fost despăgubită pentru valoarea acestor bunuri, iar această situaţie nu a fost prevăzută sau plafonată contractual. Singura plafonare contractuală a despăgubirilor viza investiţiile care nu pot fi recuperate.

Valoarea investiţiilor care puteau fi dezasamblate şi recuperate este deloc neglijabilă, fapt atestat atât de Raportul de evaluare efectuat în prezentul dosar, cât şi de Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către C., pe care le anexează în probaţiune.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., în opinia recurentei, hotărârile instanţei de apel şi a instanţei de fond au fost date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respective ale art. 1345-1348 C. civ.

Precizează că, potrivit prevederilor contractuale, nu există dispoziţii cu privire la situaţia despăgubirii în cazul în care recurenta este evacuată din spaţiu, fără a i se permite să-şi ridice bunurile deţinute în proprietate şi investiţiile care se pot recupera.

Subliniază că la 5 august 2021 recurenta a fost evacuată silit din imobilul deţinut în proprietate de B. S.A., fără a i se permite, cu prilejul acestei evacuări, să inventarieze şi să ridice bunurile aflate în proprietatea societăţii şi a investiţiei ce se poate dezataşa din imobil fără a aduce vreo modificare sau afectare de structură a imobilului. Anexează, în acest sens, procesul-verbal de predare silită a imobilului întocmit în dosarul execuţional nr. x/2021 al B.E.J. D., în data de 05.08.2021. Această împrejurare, arată recurenta, este nouă faţă de data introducerii acţiunii, cu impact semnificativ privind admisibilitatea acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, motiv pentru care a introdus o nouă acţiune în strânsă legătură cu prezenta cauză, ce face obiectul dosarului nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Bihor.

Referitor la investiţiile efectuate, arată că în anul 2013 s-a realizat modernizarea construcţiei şi amenajarea sălii de fitness, la nivelele parter, etajul 1 şi etajul 2; lucrările de modernizare au prevăzut înlocuirea integrală a tâmplăriilor, atât cele exterioare cât şi interioare, s-au introdus tâmplarii din aluminiu cu sticlă termopan de înaltă calitate; la interior s-au făcut reparaţii capitale, s-au organizat recompartimentări etc.; la nivelul dotărilor, s-au introdus toate instalaţiile existente acum: instalaţie electrică nouă, cu dotări specifice pentru protecţia şi securitatea la incendii (detecţie, alarmare), supraveghere video, instalaţie electronică de monitorizare acces clienţi, climatizare cu sistem de purificare si filtrare pentru calitatea aerului, instalaţii sanitare şi termice în spaţiie destinate vestiarelor şi grupurilor sanitare, în zona de spa-saună, etc.

S-au mobilat toate spaţiile interioare cu zone de stat, de servire băuturi, echipamente pentru fitness, dulăpioare de depozitare în vestiare, cabinet masaj, saună şi birouri administrative.

La parter s-a amenajat zona de acces din Strada x, s-a construit o scară, pe structură metalică, s-au refăcut finisajele pardoselilor şi ale pereţilor, s-a refăcut toată instalaţia electrică, inclusiv corpurile de iluminat.

La nivelurile superioare, etajele 1 şi 2 s-au amenajat spaţiile pentru sport, spa şi relaxare, birouri, vestiare şi grupuri sanitare pe sexe, zona de recepţie, cu filtru electronic şi o zonă de bar pentru servire băuturi şi spaţii tehnice adiacente (panou electric, pompă de căldură, monitorizare).

În toate spaţiile destinate funcţiunii s-au introdus finisaje de înaltă calitate: pardoseli şi placaje din piatră sau ceramică superioară, zugrăveli sau tapet pentru pereţi, compartimentări din sticlă securizată, pardoseli din OSB cu finisaj epoxidic pentru zonele de sport.

Zona de vestiare se găseşte la fiecare nivel şi s-a amenajat conform cerinţelor specifice privind sănătatea populaţiei, la cele mai înalte standarde, cu design şi finisaje de înaltă calitate: pardoseli ceramice antiderapante, placaje din mozaic sau plăci de mari dimensiuni, instalaţie de tip saună, pentru relaxarea post-antrenament.

Potrivit devizelor de lucrări, valoarea de investiţie a fost de 3.188.579 RON cost net la zi, valoare fără TVA.

Astfel, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic în construcţii E. din 2018, în dosarul nr. x/2016, stabileşte că valoarea investiţiilor care aduc plus de valoare imobilului este de 431.300 EUR- echivalent în RON 1.982.600 RON.

Faţă de această împrejurare, precizează că cererea recurentei este de obligare a pârâtei B. S.A. la plata sumei de 400.000 EUR - diferenţa dintre valoarea plusului de valoare adus imobilului şi valoarea dreptului de retenţie.

Or, nu se poate considera justă o plată de 31.334 EUR pentru a justifica împroprietărirea pe o investiţie de minim 430.000 EUR.

Precizează că toate investiţiile au fost efectuate cu acordul proprietarului B. S.A. care a şi cesionat recurentei dreptul pentru a obţine autorizaţia de construcţie pentru efectuarea modernizărilor.

Raportul de evaluare descrie amănunţit investiţiile efectuate de către societatea A. S.R.L. în imobilul apaţinând pârâtei.

Totodată, prin raportul întocmit, experţii au arătat şi care sunt bunurile care pot fi dezasamblate fără să afecteze imobilul.

În principal, recurenta solicită obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre valoarea investiţiei la zi şi a plusul de valoare adus imobilului B. la investiţia efectuată, şi dintre dreptul de retenţie stabilit în cadrul dosarului dosarul nr. x/2016

Apreciază că în speţă se impune stabilirea valorii actualizate a investiţiei şi a plusului de valoare pe baza unei noi expertize în evaluare şi în construcţii.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. A solicitat în principal anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar F. şi prin administrator special G. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Cu alte cuvinte, prin exercitarea recursului se urmăreşte realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părţile sunt obligate a-şi conforma conduita procesuală dispoziţiilor imperative anterior invocate.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut generic că "hotărârea cuprinde motive contradictorii şi există contradicţii între considerente şi dispozitiv", fără a indica punctual considerentele pretins contradictorii şi fără a oferi o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., aspectele menţionate vizând, în realitate, o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, recurenta prevalându-se de valoarea investiţiilor rezultată atât din Raportul de evaluare efectuat în prezentul dosar, cât şi de Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către C..

Totodată, recurenta-reclamantă a indicat formal în susţinerea recursului şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Astfel, recurenta consideră că ar fi dovedit situaţia de fapt invocată în susţinerea acţiunii, arătând că a efectuat o serie de lucrări de modernizare a imobilului aflat în discuţie şi de amenajare a sălii de fitness, la nivelele Parter, etajul 1 şi etajul 2, invocând în acest sens concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic în construcţii E., în dosarul nr. x/2016, din care rezultă că valoarea investiţiilor care aduc plus de valoare imobilului este de 431.300 EUR.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Or, invocând motivul de casare instituit de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită rejudecarea cauzei, motivat de faptul că instanţele nu au avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate, apreciind că se impunea, totodată, stabilirea valorii actualizate a investiţiei şi a plusului de valoare pe baza unei noi expertize în evaluare şi în construcţii.

Înalta Curte subliniază că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Se constată că toate argumentele invocate de către reclamanta A. S.R.L. în cuprinsul cererii de recurs constituie nemulţumiri ale acesteia referitoare la modul în care Curtea de Apel Oradea a soluţionat pe fond cauza şi vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, reevaluarea de către instanţa de recurs a situaţiei de fapt pe aspectele invocate de recurentă nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se încadra în niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că se indică anumite dispoziţii legale (ex: art. 1345-1348 alin. (1) C. civ. etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Faţă de considerentele expuse, se reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F. şi prin administrator special G. împotriva deciziei nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F. şi prin administrator special G. împotriva deciziei nr. 18/2022 - A din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.