Railway branch standing to sue on behalf of parent company: active procedural quality under delegation mandates

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 21.07.2017, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara a chemat în judecată pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.326.945,48 RON, reprezentând daune-interese, ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei şi la care se adaugă dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 67/C/22.01.2018, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Prin încheierea din 06.03.2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei sale materiale şi excepţia nulităţii primului petit.

Prin sentinţa nr. 47/13.03.2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrisă acţiunea.

2. Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, cale de atac ce a fost calificată ca fiind recurs.

Prin decizia nr. 2088/27.05.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre competenţă soluţionare Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că litigiul este unul între profesionişti şi că sunt incidente normele de drept comun inclusiv în materie de competenţă, iar nu cele prevăzute de legea specială a contenciosului administrativ, fiind greşit reţinută prescripţia acţiunii în temeiul unei norme legale inaplicabile.

Reţinând că obiectul contractului nu constă în prestarea unui serviciu de interes public, pentru ca acesta să intre în categoria contractelor administrative, precum şi valoarea despăgubirilor solicitate prin acţiunea introductivă, în raport cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ., instanţa supremă a constatat că revine tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei, respectiv secţiei specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

3. Prin sentinţa civilă nr. 43/C/24.02.2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea.

Prin încheierea din 03.03.2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de A. S.R.L.

4. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Compania Naţională Căi Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, iar împotriva încheierii din 03.03.2021 a promovat apel pârâta A. S.R.L.

Prin încheierea din 09.09.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a recalificat calea de atac a recursului formulat de reclamantă ca fiind apel.

5. Prin decizia civilă nr. 1367/Ap/03.11.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-reclamante precum şi apelul pârâtei; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei-reclamante; a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

6. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând casarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

În motivare, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 32 alin. (2) lit. b), art. 36, art. 40 şi ale art. 458 C. proc. civ., întrucât în mod greşit a reţinut calitatea de reclamantă a Companiei Naţională Căi Ferate CFR S.A., reprezentată prin Sucursala Regională Căi Ferate Timişoara şi a admis apelul acesteia.

În acest sens, a relevat că în cuprinsul acţiunii introductive nu se regăseşte nicio menţiune din care să rezulte că sucursala ar fi acţionat în calitate de reprezentant al companiei. De altfel, reclamanta nu a depus la prima instanţă o cerere adiţională, în conformitate cu art. 30 alin. (5) C. proc. civ., prin care să modifice cadrul procesual, în sensul că reclamantă ar fi compania, iar sucursala acţionează în reprezentarea acesteia.

Potrivit recurentei, în faţa primei instanţe calitatea de reclamantă a aparţinut sucursalei în nume propriu, iar nu sucursalei în reprezentarea companiei, cum greşit a arătat curtea de apel.

Totodată, a relevat că nu contestă existenţa dispoziţiei din 21.04.2005 şi nici a dispoziţiei nr. 153/20.12.2006, ambele emise în baza art. 20 alin. (2) din Statutul companiei, însă existenţa unui mandat nu semnifică în mod necesar şi executarea acestuia.

Aşadar, conform recurentei, în cauză nu există identitate între părţile raportului juridic de drept substanţial şi părţile raportului juridic litigios, astfel că sunt încălcate prevederile art. 32 alin. (1) lit. b), coroborat cu dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., context în care intervine sancţiunea nulităţii, în raport cu prevederile art. 40 C. proc. civ.

A mai relevat că, în situaţia în care s-ar considera că sucursala a acţionat în nume propriu, şi implicit a fost parte, rezultă că nu avea calitate să exercite calea de atac a apelului compania, potrivit dispoziţiilor art. 458 C. proc. civ.

Prin urmare, susţine recurenta, instanţa de apel a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în exercitarea apelului său precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a companiei în apelul pârâtei promovat împotriva încheierii din 03.03.2021.

La 03.03.2022 intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar la 01.04.2022 recurenta-pârâtă a răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate prin prisma motivelor şi dispoziţiilor legale invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, autoarea căii de atac a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 32 alin. (2) lit. b), art. 36, art. 40 şi ale art. 458 C. proc. civ., criticând decizia recurată sub aspectul soluţiei date asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. În acest sens, recurenta afirmă că cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu de către sucursală şi că existenţa unui mandat, cu referire la cele două dispoziţii date de către companie, nu înseamnă automat că acesta a şi fost executat.

Niciuna dintre criticile expuse în memoriul de recurs nu este fondată.

Potrivit art. 36 C. proc. civ., "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii (...)".

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că titulara dreptului afirmat este Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., litigiul dintre părţi derivând din contractul nr. x/02.10.2006, având ca obiect închirierea infrastructurii feroviare neinteroperabile, în vederea realizării de către locatar, simultan, a activităţilor de gestionare a infrastructurii şi a serviciilor de transport feroviar public de marfă şi călători, încheiat între reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. şi pârâta A. S.R.L.

Înalta Curte notează că, analizând raportul juridic litigios dedus judecăţii, prin prisma art. 36 C. proc. civ., instanţa de apel în mod just a reţinut că în faţa primei instanţe calitatea de reclamantă aparţine Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, având în vedere mandatul acordat în acest sens, potrivit dispoziţiei directorului general al companiei din 21.04.2005 şi dispoziţiei nr. 153/20.12.2006, acte prin care sucursala a fost delegată să formuleze cererea de chemare în judecată, în numele companiei.

Invocând faptul că cererea de chemare în judecată ar fi fost formulată în nume propriu de către Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, şi nu în numele Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. S.A., recurenta-pârâtă reiterează susţinerile referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.

Aceste susţineri ale recurentei nu pot fi primite, astfel cum în mod corect s-a argumentat şi prin decizia recurată, în condiţiile în care demersul judiciar a fost iniţiat în numele Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, în baza mandatului acordat prin cele două dispoziţii anterior menţionate.

Faptul că cererea de chemare în judecată nu cuprinde menţiunea expresă că sucursala formulează această cerere în numele companiei este lipsit de relevanţă raportat la existenţa celor două dispoziţii care confirmă atât mandatul acordat de companie în scopul formulării acţiunii cât şi împrejurarea că acesta a fost executat, astfel cum a susţinut în mod constant reclamanta.

De aceea, în condiţiile în care sucursala a acţionat în numele companiei, Înalta Curte constată că reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara are calitate procesuală activă în cauză.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate şi că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta RC - CF TRANS S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1367/Ap/03.11.2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2022.