Cassation appeal annulled for improperly challenging factual determinations under the substantive law ground

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 14 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. şi C. S.R.L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la aducerea terenului proprietatea reclamantei la stare iniţială prin ridicarea deşeurilor depozitate pe acesta sau să o autorizeze pe reclamantă să execute obligaţia pe cheltuiala sa; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6231 din 16 octombrie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu, şi a declinat judecata acţiunii către Tribunalul Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 3266 din 12 noiembrie 2020, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. şi C. S.R.L., prin administrator judiciar D.., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1105A din 21 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul declarat, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac, casare deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 1349 şi art. 1357 C. civ. întrucât a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Recurenta susţine că a dovedit săvârşirea faptei ilicite, probând existenţa şi natura deşeurilor, iar curtea de apel nu a interpretat corect probatoriul administrat şi a stabilit eronat situaţia de fapt. Raportându-se la momentul 25 noiembrie 2021, şi nu la momentul 26 noiembrie 2019, instanţa de prim control judiciar a apreciat în mod greşit că fapta ilicită nu există.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greşit aplicate normele de drept material.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta critică decizia curţii de apel pentru aplicarea greşită a prevederilor art. 1349 şi art. 1357 C. civ., susţinerile acesteia vizează aspecte de netemeinicie, cum ar fi existenţa sau nu a faptei ilicite a intimatei de a nu fi ridicat deşeurile de pe terenul proprietatea reclamantei. Susţinerile recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, aceasta exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul în care această instanţă a interpretat probatoriul administrat în cauză. Astfel, recurenta face trimitere, în principal, la înscrisurile depuse la dosar, la corespondenţa dintre părţi, la istoricul relaţiilor dintre acestea, fără a demonstra de ce nu este corect raţionamentul instanţei de apel.

Aceste susţineri readuc în discuţie situaţia de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. trasează regula că în recurs, Înalta Curte examinează legalitatea hotărârii recurate. Aceasta presupune necesar ca motivele de casare să releve precis greşelile comise în apel, ca o consecinţă a încălcării normelor de drept, fiind inadecvat ca recursul să reprezinte doar o reiterare a motivelor de apel.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1105A din 21 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1105A din 21 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.