Virtual stock option remuneration: contractual interpretation of performance conditions vs. unilateral corporate governance amendments

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 13 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii nete a componentei variabile a remuneraţiei cuvenite (opţiunile pentru acţiuni virtuale - OAVT) potrivit Certificatului OAVT nr. x din 15 aprilie 2014 (Certificatul OAVT 2013) atestând acordarea unui pachet de 90.000 OAVT, în cuantum de 1.435.721 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente contravalorii Certificatului OAVT 2013 până la data achitării efective, calculate în principal, conform prevederilor art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, aceasta fiind de 308.456,64 RON până la 13 iunie 2018, plus dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării efective, iar în subsidiar, calculată conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în cuantum de 183.048,01 RON până la 13 iunie 2018 plus dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării efective; anularea certificatului OAVT nr. x din 16 noiembrie 2015 (prin care a fost anulat Certificatul OAVT nr. x din 17 noiembrie 2014, respectiv constatarea valabilităţii Certificatului OAVT nr. x din 17 noiembrie 2014 (Certificatul OAVT 2014), obligarea pârâtei la plata contravalorii nete a componentei variabile a remuneraţiei cuvenite potrivit Certificatului OAVT 2014, atestând acordarea unui pachet de 90.000 OAVT, în cuantum de 428.999 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente contravalorii OAVT 2014 până la data achitării efective, calculate în principal, conform prevederilor art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, aceasta fiind de 49.488,39 RON până la 13 iunie 2018, plus dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării efective, iar în subsidiar, calculată conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aceasta fiind în cuantum de 29.620 RON până la 13 iunie 2018, plus dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării efective; obligarea pârâtei la emiterea unui nou certificat cuvenit pentru perioada 15 noiembrie 2014-30 ianuarie 2015, atestând acordarea unui pachet de 11.095 OAVT şi, pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la plata contravalorii nete a componentei variabile a remuneraţiei cuvenite potrivit acestui Certificat OAVT, atestând acordarea unui pachet de 11.095 OAVT, în cuantum de 28.169 RON; obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contribuţiile CAS, sănătate şi impozit aferente valorii nete a OAVT-urilor solicitate prin acţiune, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la 16 iulie 2018, reclamantul A. a indicat petitul refăcut al acţiunii, astfel: obligarea pârâtei la plata contravalorii nete a componentei variabile a remuneraţiei cuvenite (opţiunile pentru acţiuni virtuale - OAVT) potrivit Certificatului OAVT nr. x din 15 aprilie 2014 (Certificatul OAVT 2013) atestând acordarea unui pachet de 90.000 OAVT, în cuantum de 1.437.343 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente contravalorii Certificatului OAVT 2013 până la data achitării efective, calculate în principal, conform prevederilor art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, aceasta fiind de 309.073,10 RON până la 13 iunie 2018 plus dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării efective, iar în subsidiar, calculată conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în cuantum de 184.562,29 RON până la 13 iunie 2018 plus dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării efective; anularea Certificatului OAVT nr. x din 16 noiembrie 2015 (prin care a fost anulat Certificatul OAVT nr. x din 17 noiembrie 2014, constatarea valabilităţii Certificatului OAVT nr. x din 17 noiembrie 2014 (Certificatul OAVT 2014); obligarea pârâtei la plata contravalorii nete a componentei variabile a remuneraţiei cuvenite potrivit Certificatului OAVT 2014, atestând acordarea unui pachet de 90.000 OAVT, în cuantum de 431.752 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente contravalorii OAVT 2014 până la data achitării efective, calculate în principal, conform prevederilor art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, aceasta fiind de 51.938,44 RON pana la 13 iunie 2018, plus dobânda legală aferentă, calculată până la data achitării efective, iar în subsidiar, calculată conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aceasta fiind în cuantum de 31.017,37 RON până la 13 iunie 2018, plus dobânda legala aferenta, calculata până la data achitării efective; obligarea pârâtei la emiterea unui nou certificat cuvenit pentru perioada 15 noiembrie 2014-30 ianuarie 2015, atestând acordarea unui pachet de 11.095 OAVT; obligarea pârâtei la plata contravalorii nete a componentei variabile a remuneraţiei cuvenite potrivit acestui Certificat OAVT, atestând acordarea unui pachet de 11.095 OAVT, în cuantum de 28.169 RON; obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contribuţiile CAS, sănătate şi impozit aferente valorii nete a OAVT-urilor solicitate prin a acţiune, obligaţie care îi revine acesteia potrivit legii; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civila nr. 3743 din 12 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.437.343 RON, reprezentând contravaloarea brută a opţiunilor pentru acţiuni virtuale Transelectrica cuvenite cu titlu de remuneraţie variabilă pentru perioada noiembrie 2013- noiembrie 2014, suma de 184.562,29 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la 13 iunie 2018, precum şi dobânda legală calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 asupra debitului în cuantum de 1.437.343 RON, de la 14 iunie 2018 şi până la data achitării efective. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 91.080,45 RON, reprezentând contravaloare brută a opţiunilor pentru acţiuni virtuale Transelectrica cuvenite cu titlu de remuneraţie variabilă pentru perioada noiembrie 2014- ianuarie 2015, suma de 6.543,28 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la 13 iunie 2018, precum şi dobânda legală calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 asupra debitului în cuantum de 91.080,45 RON, de la 14 iunie 2018 şi până la data achitării efective. A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 31.133,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, dintre care suma de 26.133,43 RON reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise şi suma de 5.000 RON reprezentând onorariu de avocat redus. A respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Reclamantul A. şi pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. au declarat apel împotriva sentinţei pronunţate.

Prin decizia civilă nr. 1576 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., a admis apelul formulat de reclamantul A., a schimbat, în parte, sentinţa civilă atacată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 1.437.343 RON, contravaloare netă a componentei variabile pentru perioada noiembrie 2013- noiembrie 2014 şi a sumei de 91.080,45 RON, contravaloare netă a componentei variabile pentru perioada noiembrie 2014- ianuarie 2015, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 10.683,34 RON, în fond şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, compuse din 10.520,48 RON, taxă judiciară de timbru şi 8.619,05 RON, onorariu avocat.

Împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 noiembrie 2020, pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a declarat recurs, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată, să caseze în parte hotărârea atacată şi să trimită cauza spre o nouă judecată instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1266 alin. (1), art. 1267, art. 1268 şi art. 1169 C. civ. deoarece instanţa de apel a ignorat faptul că intenţia reală a părţilor la momentul aprobării şi încheierii contractului de mandat a fost de a condiţiona plata tuturor componentelor remuneraţiei mandatarului de stabilirea limitelor generale ale remuneraţiei de către adunarea generală a acţionarilor. Se mai afirmă că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă, în conformitate cu care elementele componentei variabile sunt interdependente şi că remuneraţia solicitată de reclamant nu poate fi acordată deoarece acesta nu a dovedit că a îndeplinit criteriile de performanţă.

Recurenta-pârâtă susţine şi că instanţa de apel a înlăturat în mod greşit argumentele prin care s-a susţinut incidenţa Hotărârii AGA nr. 1 din 23 mai 2015, care stabilea că bonusul de performanţă nu putea fi valorificat retroactiv.

Autoarea căii de atac critică decizia instanţei de apel şi în privinţa soluţionării capătului accesoriu referitor la cheltuielile de judecată.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimatul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport, reiterând excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2022 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi s-a stabilit termen de judecată la 8 februarie 2023, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat intenţia reală a părţilor de la momentul aprobării şi încheierii contractului de mandat întrucât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1266 alin. (1), art. 1267, art. 1268 şi art. 1169 C. civ.

Astfel cum a constatat curtea de apel, prin art. 3 din contractul de mandat şi prin Anexa 1 s-au stabilit cele trei categorii de remuneraţii de care poate beneficia mandatarul dintre care remuneraţia reprezentând bonusul de performanţă a fost determinată în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica S.A.

Instanţa de apel a apreciat în mod corect asupra voinţei reale a părţilor în sensul că bonusul de performanţă de la pct. 3 din Anexa 1 nu este condiţionat de atingerea indicatorilor de performanţă, dând astfel eficienţă regulilor de interpretare a contractului statornicite de art. 1169 C. civ. şi art. 1226-art. 1268 C. civ., potrivit voinţei concordante a părţilor şi în mod sistematic.

Trimiterile recurentei la dispoziţiile art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 nu pot constitui un argument în sensul inexistenţei dreptului intimatului-reclamant la încasarea bonusului de performanţă, textul de lege neconfirmând susţinerile recurentei în sensul că legiuitorul a impus anumite modalităţi de remunerare, dimpotrivă, lasă la latitudinea părţilor modalitatea de stabilire a remuneraţiei variabile.

Nu va fi reţinută nici critica prin care recurenta susţine că instanţa de apel a înlăturat în mod greşit argumentele prin care s-a invocat incidenţa Hotărârii nr. 1 din 23 mai 2015 întrucât adunarea generală ordinară a acţionarilor Transelectrica S.A. a adoptat această hotărâre ulterior încheierii contractului de mandat. Pe de altă parte, acest contract nu poate fi modificat în mod unilateral, fără a se ţine seama de opţiunea ambelor părţi.

Susţinerile recurentei cu privire la neîndeplinirea de către intimat a indicatorilor de performanţă nu pot forma obiectul analizei câtă vreme, aşa cum s-a reţinut anterior, bonusul de performanţă solicitat nu este condiţionat de realizarea acestor indicatori.

Instanţa supremă nu va analiza criticile cu privire la înscrisurile administrate în cauză, la valoarea lor probatorie, precum şi afirmaţiile referitoare la situaţiile financiare şi la Planul de administrare, acestea nefiind critici de nelegalitate în accepţiunea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţinerile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, întemeiate pe dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac deoarece, aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 8.829,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.829,86 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.