Insurance damages: scope of cassation review and distinction between legal error and factual reassessment

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă la 14 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 212.692 RON cu titlu de despăgubire (contravaloare reparaţii efectuate la buldoexcavator marca x serie saşiu x) şi la plata dobânzii legale penalizatoare aplicate la debitul principal, calculată de la data la care pârâta a refuzat să onoreze plata sumelor rezultând din dosarul de daună nr. x şi până la plata efectivă a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2019, instanţa a respins proba cu expertiză tehnică auto şi a reţinut cauza în pronunţare.

Prin sentinţa civilă nr. 765 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 107.549,69 RON cu titlu de rest despăgubire (contravaloare reparaţii efectuate la buldoexcavator marca x serie saşiu x) şi la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aplicată la suma de 107.549,69 RON, calculată începând cu data de 21 noiembrie 2017 şi până la plata efectivă a restului despăgubirii. A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în sumă de 5.358,84 RON şi a luat act că pentru cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat reclamanta şi-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanta A. S.A. şi pârâta B. S.A., iar pârâta a formulat apel şi împotriva încheierii de şedinţă din 19 noiembrie 2019.

Prin decizia nr. 42/A din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis apelurile declarate de reclamanta A. S.A. şi de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 765 din 17 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, pe care a schimbat-o în parte şi, în rejudecare, a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. S.A. a sumei de 200.713,97 RON, cu titlu de despăgubire (contravaloare reparaţii efectuate la buldoexcavator marca x serie şasiu x) şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculată cu începere de la data de 8 ianuarie 2018 şi până la data plăţii efective. A constatat că din suma de 200.713,97 RON, stabilită cu titlu de despăgubire, pârâta B. S.A. a achitat reclamantei A. S.A. suma de 73.429,97 RON la 23 septembrie 2019. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 19 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Referitor la apelul formulat împotriva încheierii din 19 noiembrie 2019 a Tribunalului Galaţi, recurenta susţine că în mod greşit a fost respins de curtea de apel în sensul că înscrisurile depuse de reclamantă erau noi şi ar fi trebuit comunicate. Contrar celor reţinute de curtea de apel, arată recurenta, a fost indicat temeiul de drept reglementat de art. 13, art. 14, art. 20 şi art. 22 C. proc. civ.. Invocă încălcarea prevederilor art. 174-art. 176 din acelaşi cod întrucât a fost privată de dublul grad de jurisdicţie.

Recurenta-pârâtă mai arată că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, respectiv art. 1270, art. 2208, art. 2216 şi art. 2217 C. civ. şi clauzele prevăzute de art. 4.3, art. 5, art. 6, art. 7, art. 30 lit. a), art. 34, art. 35 şi art. 50 din contractul de asigurare. Menţionează că la termenul de la 19 noiembrie 2019 reclamanta a depus condiţiile pentru asigurarea CASCO, ce nu fac obiectul prezentului litigiu, reclamanta întemeindu-şi greşit cererea de chemare în judecată pe aceste clauze. Consideră că instanţa de apel a interpretat trunchiat şi greşit prevederile contractului întrucât a acordat suma de 20.082,19 RON, reprezentând cheltuieli care nu erau acoperite de asigurare, respectiv piese şi subansamble şi transportul utilajului în Germania.

Autoarea căii de atac susţine că nu a existat o cerere de despăgubire astfel că nu putea exista un refuz nejustificat din partea asigurătorului la 8 ianuarie 2018. Precizează că cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată la 28 mai 2019, acesta fiind momentul la care dosarul de daună era complet şi de la care ar fi datorat o eventuală dobândă legală penalizatoare. Apreciază că în mod greşit a fost obligată la plata integrală a reparaţiilor fără a se ţine cont de uzura utilajului.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi s-a stabilit termen de judecată la 8 februarie 2023, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta arată că instanţa de apel a respins în mod greşit susţinerile sale referitoare la încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2019 întrucât nu au fost încălcate principiile procesului civil. Astfel, curtea de apel a constatat că înscrisurile depuse în faţa instanţei de fond la termenul indicat mai sus, respectiv o copie a condiţiilor generale de asigurare cu privire la poliţa de asigurare încheiată de părţi, nu erau înscrisuri noi, de care pârâta să nu fi avut cunoştinţă. A mai constatat că pârâta a fost legal citată pentru acest termen şi că s-a prezentat după strigarea cauzei, iar la solicitarea sa, tribunalul a amânat pronunţarea pentru a îi da posibilitatea să depună concluzii scrise. Pârâta a înţeles să uzeze de acest drept în apel şi a depus note scrise prin care ar fi avut putut formula apărări şi faţă de înscrisurile depuse de reclamantă în dosarul de fond.

În aceste condiţii nu se poate reţine că a fost încălcat principiul dublului grad de jurisdicţie sau vreun alt principiu fundamental al procesului civil şi nici că nu au fost respectate normele de procedură, iar sancţiunea nulităţii nu este justificată.

Argumentele pe care recurenta-pârâtă le subsumează prevederilor pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate întrucât autoarea demersului judiciar aduce în discuţie aspecte de netemeinicie, cum ar fi analiza înscrisurilor depuse la dosar, interpretarea clauzelor contractuale referitoare la excluderi şi cuantumul sumelor la care pârâta a fost obligată în apel. Invocarea formală a dispoziţiilor art. 1270 (forţa obligatorie a contractului), art. 2208 (plata indemnizaţiei de asigurare), art. 2216 (prevenirea producerii riscului asigurat) şi art. 2217 (depăgubirea) din C. civ., fără a se indica modul concret în care norma de drept material a fost încălcată sau greşit aplicată, nu reprezintă o motivare propriu-zisă a căii de atac formulate.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., rolul Înaltei Curţi ca instanţă de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar nu reevaluarea situaţiei de fapt şi analiza aspectelor de netemeinicie invocate prin memoriul de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 42/A din 11 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 42/A din 11 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.