Reclassification of service contract termination to rescission and admissibility of incidental appeal in cassation proceedings

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Braşov, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., rezilierea contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017 având ca obiect proiectarea şi verificarea proiecte de instalaţii fazele PAC şi PT, din culpa pârâtei, şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 203.490 de RON, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 11 mai 2018 şi până la data restituirii în integralitate a sumei datorate.

Ulterior, reclamanta şi-a micşorat pretenţiile solicitate prin cel de-al doilea petit al acţiunii, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei în cuantum de 130.233,6 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 592/C din 5 august 2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea aşa cum a fost precizată, şi, în consecinţă, a dispus rezoluţiunea parţială a contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017 în privinţa întocmirii documentaţiei aferente fazei PT-proiecte tehnice de execuţie a lucrărilor de instalaţii, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6.900 RON şi TVA-ul aferent, cu titlu de preţ nedatorat. Au fost compensate cheltuielile de judecată şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 6.590,28 RON.

Împotriva acestei au formulat apel reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a declarat şi apel incident.

Pârâta B. S.R.L. a formulat apel şi împotriva încheierii din 4 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Braşov.

Prin decizia civilă nr. 372/AP din 16 aprilie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins excepţia inadmisibilităţii apelului incident formulat de reclamanta A. S.R.L., invocată de pârâta B. S.R.L. A respins apelurile principale formulate de reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L., precum şi apelul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 592/C din 5 august 2020. A admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Braşov în acelaşi dosar pe care a schimbat-o în parte în sensul că a fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 592/C din 5 august 2020 în sensul că în loc de suma de 6.900 RON se va trece corect suma de 68.400 RON. A obligat reclamanta A. S.R.L. să plătească pârâtei suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac formulate şi casarea în parte a deciziei, cu consecinţa admiterii în tot a apelului.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac precizează că înţelege să critice decizia curţii de apel în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii apelului incident formulat de reclamantă, precum şi soluţia de respingere a apelului formulat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 592/C din 5 august 2020. Recurenta arată că au fost greşit aplicate prevederile art. 1270, art. 1266, art. 1268 alin. (3) şi (4) şi art. 1269 C. civ.. Mai arată că instanţa de apel a pronunţat decizia criticată încălcând dispoziţiile Legii nr. 50/1991 şi în special ale art. 82 pct. 8 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 potrivit cărora documentaţia aferentă fazei PT nu putea fi întocmită anterior obţinerii autorizaţiei de construire. Apreciază că nu este corectă statuarea curţii de apel în sensul că dispoziţiile citate mai sus nu pot completa voinţa părţilor şi nu au caracter imperativ.

Se mai arată că aceeaşi parte nu poate formula şi apel principal şi apel incident şi că în mod greşit a respins curtea de apel excepţia inadmisibilităţii apelului incident, cu atât mai mult cu cât reclamanta a înţeles să completeze pe calea apelului incident motivele din apelul principal.

Se mai susţine că instanţa de fond a dispus recalificarea juridică a acţiunii din reziliere în rezoluţiune, cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., fără a fi pusă în discuţia părţilor, iar curtea de apel nu a analizat acest aspect.

În opinia recurentei, instanţele devolutive au încălcat dispoziţiile art. 1269 C. civ. în sensul că au aplicat principiul egalităţii şi au apreciat greşit asupra sumelor ce se cuvenea recurentei pentru fiecare din fazele proiectului.

Prin memoriul de recurs se invocă şi greşita interpretare de către instanţa de apel a probatoriului administrat în cauză.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport, reiterând excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare. Prin punctul de vedere formulat, recurent-pârâtă combate excepţia nulităţii.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi s-a stabilit termen de judecată la 8 februarie 2023, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că susţinerile recurentei-pârâte în sensul greşitei soluţionări a excepţiei inadmisibilităţii apelului incident şi lipsei de examinare a încălcării dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vor fi analizate din această perspectivă.

Conform acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susţine că în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii apelului incident întrucât dispoziţiile art. 472 C. proc. civ. dau posibilitatea intimatului, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică. În cazul de faţă, reclamanta A. S.R.L., care a avut calitatea de intimată raportat la apelul formulat de pârâta B. S.R.L., a formulat o cerere proprie, care tindea la schimbarea hotărârii primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii şi constatării rezilierii contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017.

Instanţa supremă că în mod corect curtea de apel a respins excepţia inadmisibilităţii apelului incident întrucât motivele invocate prin apelul incident au legătură cu cele invocate de pârâtă prin apelul principal. Înalta Curte reţine că formularea de către reclamantă a apelului pe cale principală nu înlătură dreptul acesteia de a ataca sentinţa şi pe cale incidentală întrucât acest al doilea apel se raportează la motivele pe care pârâta le-a expus în memoriul său de apel şi pe care reclamanta nu le putea avea în vedere iniţial.

De altfel, curtea de apel a respins excepţia inadmisibilităţii apelului incident, pe care l-a analizat şi l-a respins ca nefondat, astfel că soluţia pronunţată asupra excepţiei nu produce recurentei o vătămare care să justifice anularea deciziei atacate.

Vor fi înlăturate şi susţinerile autoarei căii de atac potrivit cărora curtea de apel nu a analizat recalificarea temeiului juridic al acţiunii din reziliere în rezoluţiune fără a fi pusă în discuţia părţilor.

Din lecturarea considerentelor hotărârii recurate rezultă că instanţa de apel, în urma analizei obiectului contractului, a validat calificarea dată de instanţa de fond contractului de prestări servicii nr. x din 20 martie 2017, în sensul de contract cu executare uno ictu. În acest sens, curtea de apel a reţinut că pârâta s-a obligat să execute două seturi de documentaţii, iar reclamanta s-a obligat să achite preţul acestora în şase tranşe, sancţiunea ce se impune fiind cea a rezoluţiunii.

Se constată că au fost respectate garanţiile procesuale conferite de lege întrucât recurenta a avut posibilitatea să îşi expună punctul de vedere în legătură cu presupusa schimbare a calificării juridice a actului dedus judecăţii în etapa devolutivă a apelului, ocazie cu care instanţa a confirmat că natura contractului, respectiv sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor, a fost stabilită la fond pe baza petitelor din cererea de chemare în judecată şi a voinţei părţilor ce a rezultat din convenţie.

Nu se poate reţine că menţinerea statuărilor tribunalului echivalează cu o lipsă de examinare de către instanţa de prim control judiciar a schimbării calificării juridice a contractului dedus judecăţii atât timp cât pârâta a invocat aceleaşi aspecte şi prin cererea de apel, iar curtea de apel s-a pronunţat asupra lor.

Aspectele legate de îndeplinirea obligaţiilor contractuale şi de sumele care ar fi trebuit achitate nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât recurenta nu formulează veritabile critici de nelegalitate. Invocarea textelor de lege referitoare la interpretarea şi forţa obligatorie a convenţiilor, fără a se indica în ce constă aplicarea greşită sau încălcarea normei de drept material, nu poate justifica reformarea deciziei. Autoarea căii de atac face ample trimiteri la înscrisurile şi expertizele administrate în cauză, precum şi la istoricul relaţiilor dintre părţi şi solicită instanţei de recurs să interpreteze prevederile contractului şi să reevalueze probatoriul.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., rolul Înaltei Curţi ca instanţă de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar nu reevaluarea situaţiei de fapt şi analiza aspectelor de netemeinicie invocate prin memoriul de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 372/AP din 6 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 372/AP din 6 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.