Contractual liability of an individual administrator for a corporate accounting service: rejection of passive procedural standing under the principle of legal entity separation

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2016, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C., să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 441.354,20 RON, reprezentând prejudiciu rezultat din neexecutarea conformă a contractului de prestări servicii în domeniul financiar-contabil nr. 1131/05.08.2008, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 962, 969, 970 C. civ. 1864 (sub imperiul căruia s-a încheiat contractul) coroborat cu art. 1073 şi urm. C. civ., art. 42 Codul comercial (act normativ în vigoare la data naşterii raportului contractual), art. 148 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 194 C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti a respins cererea reclamantei de luare a măsurilor asigurătorii cu privire ia bunurile aparţinând pârâţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 2034/2017 din 24 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă excepţia prescripţiei, ca neîntemeiată, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 441.354,2 RON şi la plata cheltuielilor de judecată in cjiantum de 9.919 RON.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L..

Reclamanta A. S.R.L. a declarat apel şi împotriva încheierii din 12 aprilie 2017, solicitând admiterea acestuia şi poprirea asigurătorie a sumelor din conturile intimaţilor-pârâţi până la concurenţa sumei de 441.354,20 RON.

Prin decizia civilă nr. 430 din 23 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins apelul reclamantei A. S.R.L. împotriva încheierii din 12.04.2017, ca nefondat, a fost respins apelul pârâtei B. S.R.L. ca nefondat, a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 2034/24.05.2017, a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., ca neîntemeiată, a fost admisă în parte acţiunea împotriva pârâtului C. şi a fost obligat pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 441.354,20 RON despăgubiri civile în locul pârâtei B. S.R.L. şi în măsura în care suma menţionată nu este plătită de către pârâta B. S.R.L..

Prin decizia nr. 1977 din 6 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâţii B. S.R.L. şi C. împotriva deciziei civile nr. 430/23.02.2018, a fost casata această decizie, cauza fiind trimisă aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.

In rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti a încuviinţat şi administrat pentru apelanta pârâtă B. S.R.L. proba cu înscrisuri.

Prin decizia civilă nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. şi de apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul pârât C., împotriva sentinţei civile nr. 2034/24.05.2017 şi a încheierii de şedinţă din 12 aprilie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

S-a respins cererea apelantei pârâte B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la 29 iunie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, intimatul-pârât C. a solicitat, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. S.R.L. şi apelanta-pârâtă B. S.R.L. completarea deciziei civile nr. 755 din 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, în sensul obligării apelantei reclamante A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul pârât în cauza.

Prin decizia civilă nr. 1291 din 13 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de completare dispozitiv formulată de intimatul-pârât C., în contradictoriu cu apelanta reclamantă A. S.R.L. şi apelanta pârâtă B. S.R.L..

S-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 755/22.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016 în sensul admiterii cererii intimatului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată şi obligării apelantei-reclamante A. S.R.L. să plătească intimatului-pârât C. suma de 5.712 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Reclamanta A. S.R.L. (fostă A. SRL) a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 şi deciziei civile nr. 1291 din 13 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, indicând motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, în cuprinsul recursului, reclamanta critică decizia civilă nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021, susţinând în esenţă: greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât C.; greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor O.G. nr. 65/1994, respectiv a art. 10 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 în raport de prevederile art. 970 C. civ. de la 1864.

În acest context, arată că O.G. nr. 65/1994 face distincţie între expertul contabil (persoană fizică) şi societăţile de expertiză, distincţie pe care instanţa de apel a omis-o, atunci când a analizat aplicabilitatea prevederilor art. 16 şi 17 din Lege.

Astfel, faptul că dispoziţiile art. 16 şi 17 din O.G. nr. 65/1994 se referă la experţii contabili şi contabilii autorizaţi, persoane fizice exclusiv (contrar celor reţinute de instanţa de apel), rezultă şi din prevederile pct. 121 din ROF ce definesc abaterile disciplinare. Analizând acţiunile ce sunt sancţionate ca abateri disciplinare singura concluzie ce se impune este aceea că acestea nu pot fi decât acţiuni ale unei persoane fizice. Sunt de asemenea relevante sub acest aspect dispoziţiile pct. 121 din ROF lit. h), potrivit cărora, fapta membrului Corpului de a nu depune în termenele stabilite, la filiala de care aparţine, declaraţiile anuale; pentru persoanele juridice răspunderea incumbă preşedintelui consiliului de administraţie sau administratorului unic, după caz".

Redând şi dispoziţiile pct. 121 lit. e) din ROF, recurenta precizează că, astfel cum a arătat la data faptelor din prezenta cauză, anul 2009, intimatul-pârât C. era singura persoană cu calitatea cerută de lege, anume aceea de expert contabil pentru a executa în mod legal obligaţiile din Contract privind ţinerea contabilităţii.

Voinţa B. este însăşi voinţa intimatului-pârât C.; toate incapacităţile, condiţionările şi obligaţiile prevăzute de O.G. nr. 65/1994 şi respectiv ROF în legătură cu activitatea desfăşurată de experţii contabili se referă la persoana fizică.

Deşi, atât instanţa de apel, cât şi cea de fond, recunosc că acest contract a fost încheiat iniuitu personae, în considerarea persoanei intimatului-pârât C., care a negociat semnat contractul şi care era singura persoană fizică abilitată de lege să execute obligaţiile din contract, acestea apreciază că intimatul-pârât C. nu s-a obligat personal la executarea obligaţiilor din contract.

In acest context, face trimitere şi la dispoziţiile pct. 130 din ROF.

Relevant sub aspectul obligării personale a persoanei fizice expert contabil, precum şi a societăţii de expertiză apreciază că sunt şi prevederile pct. 137 din ROF:

"Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de contabilitate pot fi constituite din unul sau mai mulţi asociaţi ori acţionari. Acestea execută întreaga gamă de lucrări prevăzute de lege, cu respectarea dispoziţiilor legale".

Aşadar, rezultă fără niciun dubiu că litera şi spiritul legii este aceea a răspunderii primordiale a persoanei fizice, expert contabil, raportat la caracterul intuitu personae al obligaţiei indiferent de forma în care aceasta înţelege să exercite profesia de expert contabil; răspunderea fiind solidară cu cea a societăţii de expertiză.

Intimatul pârât C. nu putea angaja B. în Contract decât şi numai în măsura în care persoana fizică, expert contabil, care urma să presteze efectiv serviciile în cauză era de acord să se angajeze personal faţă de clientul A. la prestarea serviciilor. Or, această persoană era chiar intimatul-pârât C., câtă vreme acesta era singura persoană fizică expert contabil, care îşi manifestase deja voinţa în sensul încheierii Contractului şi asumării obligaţiilor prin chiar semnarea Contractului, cu menţionarea calităţii de administrator. Cunoscând prevederile legii, semnarea Contractului de către intimatul-pârât C. nu poate avea decât semnificaţia obligării personale a acestuia.

Contractul nu conţine nicio prevedere prin care să fie exclusă răspunderea persoanei fizice expert contabil, iar, în opinia recurentei, o astfel de prevede nici nu putea exista în condiţiile în care ar intra în flagrantă contradicţie cu prevederile ce reglementează exercitarea profesiei de expert contabil.

Prin urmare, în opinia recurentei, intimatul-pârât C. nu este un simplu reprezentant al B., aşa cum a reţinut instanţa de apel, astfel că, în raport cu prevederile art. 36 C. proc. civ. solicită să constate că intimatul-pârât C. are calitate procesuală pasivă, fiind obligat personal la executarea Contractului, în temeiul prevederilor acestuia, care se completează cu cele ale O.G. nr. 65/1994 şi ale Regulamentului de Organizare şi funcţionare al CECCAR, Legea nr. 31/1990 şi C. civ. intimatul-pârât C. răspunde alături de B. pentru executarea conformă a obligaţiei de a conduce contabilitatea şi de a întocmi registrele obligatorii şi declaraţiile de TVA prevăzute în Contract.

Pe fond, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale în persoana intimatului-pârât C..

Solicită admiterea recursului şi casarea în parte a deciziei civile nr. 755/22.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, vizând soluţia dispusă cu privire la apelul formulat de A. în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât C.; casarea în tot a deciziei civile nr. 1291/13.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016; respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât C.; admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată în sensul obligării intimatului pârât C., alături de B., la plata către A. a sumei de 441.354,20 RON, reprezentând prejudiciu rezultat din neexecutarea conformă a contractului de prestări servicii în domeniul financiar-contabil nr. 1131/05.08.2008.

În măsura în care, se va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în opinia recurentei, se impune şi admiterea recursului împotriva deciziei civile nr. 1291 din 13 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016 şi excepţia nulităţii acestuia, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, intimatul-pârât înţelegând să-şi exercite acest drept.

Prin încheierea din 4 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi excepţia nulităţii recursului declarat împotriva aceleiaşi decizii, excepţii invocate de intimata-pârâtă B. S.R.L. prin întâmpinare; totodată a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 şi a deciziei civile nr. 1291 din 13 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a stabilit termen pentru soluţionarea recursului cu citarea părţilor.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D..

Dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, reglementează suspendarea de drept a judecării proceselor având ca obiect creanţe faţă de averea debitorului sau pretenţii faţă de bunurile din patrimoniul acestuia, raţiunea instituirii acestei măsuri fiind de a asigura înfăptuirea caracterului colectiv şi concursual al procedurii de insolvenţă.

Incidentul procedural impus de acest text de lege, constând în suspendarea de drept a judecăţii, priveşte doar raportul procesual dintre reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L.

Este adevărat că obiectul cererii de chemare în judecată a vizat realizarea unei creanţe în contradictoriu şi cu societatea pârâtă B. S.R.L., intrată în stadiul procesual al recursului în procedură de insolvenţă în formă simplificată, însă, în rejudecare, apelul acesteia împotriva sentinţei primei instanţe, prin care fusese obligată la plata sumei de 441.354,2 RON faţă de reclamantă, a fost respins ca nefondat, iar împotriva soluţiei instanţei de prim control judiciar, în rejudecare după casare, societatea pârâtă nu a exercitat calea de atac a recursului.

Având în vedere că obiectul cererii de recurs, formulate de reclamantă, vizează soluţia instanţei de apel prin care a fost confirmată sentinţa tribunalului cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., recurenta-reclamantă fiind nemulţumită de faptul că nu s-a stabilit şi obligaţia răspunderii pârâtului - persoană fizică, în solidar cu societatea pârâtă, nu se poate reţine incidenţa în acest stadiu procesual a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, drept pentru care măsura suspendării nu se impune.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5); respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (pct. 8).

În condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, criticile recurentei vizează soluţia instanţei de apel prin care a fost confirmată sentinţa tribunalului cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., recurenta-reclamantă fiind nemulţumită de faptul că nu s-a stabilit şi obligaţia răspunderii pârâtului-persoană fizică, în solidar cu societatea pârâtă, analiza este limitată la aspectele deduse în recurs.

Din perspectiva criticilor aduse deciziei recurate, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, iar nicio regulă de procedură nu a fost încălcată.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. (fostă E.) a solicitat obligarea pârâţilor B. S.R.L. şi C. la plata unei sume reprezentând prejudiciul rezultat din neexecutarea conformă a contractului de prestări servicii în domeniul financiar-contabil nr. 1131/05.08.2008.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 962, 969, 970 C. civ. 1864 coroborat cu art. 1073 şi urm. C. civ., precum şi pe art. 42 Codul comercial.

Susţinerile recurentei-reclamante prin care se critică greşita confirmare de către instanţa de apel a soluţiei tribunalului în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. şi nereţinerii solidarităţii răspunderii acestuia cu societatea pârâtă, sunt nefondate.

Astfel, în ce priveşte cadrul procesual pasiv, acesta a fost corect stabilit de către instanţele fondului (tribunal şi instanţa de apel, în rejudecare după casare) atunci când au avut în vedere că ceea ce se reclama era un prejudiciu decurgând din nesocotirea unor norme edictate în materia răspunderii contractuale.

Fiind vorba despre o răspundere civilă contractuală, debitorul are obligaţia de a repara prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor izvorâte dintr-un contract valabil încheiat.

Ca atare, atunci când se invocă neexecutarea conformă a contractului, cum este cazul în speţă, în cadrul procesual pasiv al judecăţii trebuie să stea debitorul obligaţiei neexecutate, care, în speţă, nu poate fi persoana fizică chemată în judecată, în condiţiile în care aceasta nu este parte în contract şi nici nu şi-a asumat personal vreo obligaţie prin contractul perfectat între părţile acestuia.

În cauză se constată inexistenţa unui fundament al antrenării răspunderii contractuale a intimatului C., în nume personal sau în solidar cu societatea al cărei asociat şi administrator unic era la momentul petrecerii faptelor care se impută, în contextul în care convenţia de prestări servicii financiar contabile nr. 1131/05.08.2008, în baza căreia s-au defăşurat raporturile contractuale, a fost încheiată între A. S.R.L. (fostă E.) şi S.C. B. S.R.L.

De asemenea, se constată că dispoziţiile art. 9 şi 11 din O.G. nr. 65/1994, invocate de recurentă, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul stabilirii calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât C., întrucât acestea se referă la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o societate care îşi desfăşoară activitatea in domeniul contabilităţii, aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de apel, în rejudecare.

Susţinerea recurentei-reclamante conform căreia în proces ar fi trebuit să stea şi pârâtul C., câtă vreme raportul litigios derivă din contractul de prestări servicii în domeniul financiar-contabil nr. 1131/05.08.2008, contract intuitu personae, ignoră temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv dispoziţiile legale din materia răspunderii contractuale (art. 962, 969, 970 C. civ. 1864 coroborat cu art. 1073 şi urm. C. civ., art. 42 Codul comercial).

Această susţinere nu este fondată având în vedere că participarea la încheierea unui act juridic (contractul de prestări servicii în domeniul financiar-contabil) prin organele de administrare, în speţă prin administratorul C., echivalează cu participarea în nume propriu a societăţii, iar nu prin reprezentant, impunându-se cu necesitate a se face distincţia între persoana juridică şi persoana fizică - reprezentant al persoanei juridice.

Faptul că societatea pârâtă a fost reprezentată de pârâtul persoană fizică nu are relevanţa juridică pretinsă, întrucât nu se poate confunda reprezentatul cu reprezentantul, efectele actului juridic încheiat prin reprezentare producându-se în persoana şi în patrimoniul celui reprezentat, iar nu ale reprezentantului.

Regula este firească din perspectiva statutului de persoană juridică a societăţii şi din perspectiva funcţiei administratorului, el acţionând în numele şi pe seama societăţii.

Aşadar, încheierea actelor juridice prin administratorul societăţii nu îl angajează pe acesta din urmă. Manifestarea de voinţă exprimată de acesta la încheierea unui act juridic echivalează cu consimţământul dat de către societate, drepturile şi obligaţiile născându-se exclusiv în favoarea acesteia din urmă. Faţă de administrator (reprezentantul legal), contractul nu produce niciun efect.

De aceea, într-o astfel de ipoteză, pârâtul C. nu participă în raportul juridic contractual, ca titular de drepturi şi obligaţii, în mod corect reţinând instanţa de apel că nu există nici un temei legal in O.G. nr. 65/1994 pentru a extinde răspunderea asociaţilor pentru faptele persoanei juridice în afară de cele prevăzute de prevederile generale din materia răspunderii asociaţilor şi administratorilor pentru obligaţiile societăţii.

Calitatea pârâtului C. de asociat şi administrator al societăţii B. S.R.L. nu este de natură să determine calitatea procesuală pasivă a acestuia în condiţiile în care nu este parte în contractul de prestări servicii nr. x/05.08.2008.

Potrivit principiului forţei obligatorii a contractului, consacrat de dispoziţiile art. 969 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, astfel încât acestea sunt obligate să îndeplinească obligaţiile asumate, iar nerespectarea acestora atrage răspunderea contractuală a părţii culpabile.

Or, contractul de prestări servicii în domeniul financiar-contabil a fost încheiat între două societăţi persoane juridice, reclamanta A. S.R.L. (fostă E.) şi pârâta S.C. B. S.R.L., care, în calitate de prestator pentru reclamantă al serviciilor de contabilitate financiară, şi-a asumat o serie de obligaţii.

Eronat afirmă recurenta că nelegal ar fi fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., câtă vreme - aşa cum bine a remarcat instanţa de apel, în rejudecare, confirmând raţionamentul primei instanţe - acestuia nu îi revenea, în raport cu reclamanta vreo obligaţie contractuală.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Or, în sensul prevederilor legale citate, calitatea procesuală a acestui pârât, persoană fizică, putea fi atrasă de existenţa unui raport juridic între el şi recurentă, însă cum acesta lipseşte, trebuie reţinută lipsa calităţii procesuale pasive.

În concluzie, încheierea contractului de prestări-servicii prin pârâtul C., în calitate de administrator, echivalează cu încheierea contractului de către societatea însăşi, întrucât organul de administrare nu este un subiect independent în raport cu persoana juridică. Administratorul acţionează practic ca un reprezentant legal al societăţii, pe seama şi în numele societăţii pe care o reprezintă, toate efectele producându-se direct în favoarea acesteia din urmă.

Argumentele instanţei de apel, referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului persoană fizică C. se întemeiază pe inexistenţa raporturilor contractuale dintre acesta şi reclamantă, întrucât contractul de prestări servicii în domeniul financiar-contabil a fost încheiat doar între cele două societăţi persoane juridice, iar temeiul juridic al cererii de chemare în judecată îl constituie dispoziţiile legale din materia răspunderii contractuale.

Chiar dacă o parte din textele de lege invocate de reclamantă ar fi apte să atragă răspunderea persoanei fizice, expert contabil, acest tip de răspundere, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor legale, ar putea fi atras pe alt temei, nu pe cel invocat în litigiul pendinte, care vizează răspunderea contractuală.

Art. 6 din O.U.G. nr. 65/1994 prevede că expertul contabil poate executa serviciile de contabilitate, ca profesionist individual sau ca societate, ceea ce înseamnă că fiecărei forme de exercitare a profesiei îi sunt aplicabile normele referitoare la profesioniştii individuali sau la societăţi, în speţă la societăţile comerciale întrucât raporturile comerciale de prestări servicii sunt între beneficiar şi societatea de contabilitate, iar aceasta din urmă prestează serviciile prin contabilii angajaţi, personalitatea şi patrimoniile acestora fiind distincte.

Aşa fiind, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă va fi respins ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1291 din 13 iulie 2021 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, Înalta Curte constată că prin această hotărâre a fost admisă cererea de completare a deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021, formulată de intimatul-pârât C., apelanta-reclamantă A. S.R.L. fiind obligată către acesta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.712 RON.

Cum recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 (prin care, printre altele, a fost respins apelul declarat de către A. S.R.L. - care a vizat exclusiv soluţia dispusă de tribunal în raport cu intimatul-pârât C.) a fost respins ca nefondat şi recursul privind decizia civilă nr. 1291 din 13 iulie 2021, dată în procedura completării hotărârii, în raport cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., este nefondat.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a cauzei, formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR D..

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 755/2021 din 22 aprilie 2021 şi a deciziei civile nr. 1291 din 13 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.