Limits of cassation review: procedural order of pleadings and substantive contract interpretation claims

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă la 25 noiembrie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la plata sumei de 202.000 RON cu titlu de beneficiu financiar obţinut din taxele de eliberare carduri/cotizaţiile de membru în perioada 2013- 2014 din centrul Cluj-Napoca, conform procentelor stabilite la pct. 1 din promisiunea bilaterală de contract de colaborare/contract de asociere în participaţiune încheiată între reclamantă si pârâtă în octombrie 2013; obligarea pârâtei la plata sumelor care i se cuvin din comisioanele încasate în perioada octombrie 2013 - septembrie 2016 din activitatea bancară a posesorilor de card-uri C. sau C., conform procentelor stabilite la pct. 2 din promisiunea bilaterală de contract de colaborare/contract de asociere în participaţiune încheiată cu pârâta în octombrie 2013; obligarea pârâtei la predarea bazei de date constând în datele de contact ale tuturor studenţilor care au formulat cereri pentru eliberarea cardului C. în perioada octombrie 2013- septembrie 2016; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta B. a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat în principal obligarea reclamantei la plata sumei de 39.850 RON, reprezentând contravaloare beneficii obţinute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizaţiile de membru de la centrul universitar Cluj Napoca, pe perioada 24 octombrie 2013 - 31 decembrie 2014, obligarea reclamantei la plata sumei de 13.248,49 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu 1 noiembrie 2014 şi până la data formulării cererii reconvenţionale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare calculate până la momentul plăţii efective, obligarea reclamantei la plata sumelor reprezentând contravaloare beneficii obţinute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizaţiilor de membru de la centrul universitar Cluj Napoca, pe perioada ianuarie 2015 - septembrie 2016, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate până la momentul plăţii efective, obligarea reclamantei la plata sumelor reprezentând beneficii obţinute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizaţiilor de membru de la centrele universitare Târgu Mureş şi Oradea, pe perioada octombrie 2014 - septembrie 2016, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, obligarea reclamantei la plata sumei de 11.314,695 RON reprezentând contravaloare cheltuieli generate de emiterea şi eliberarea noilor carduri, obligarea reclamantei la plata sumei de 4.481,94 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu 27 aprilie 2013 şi până la data formulării cererii reconvenţionale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare calculate până la momentul plăţii efective; în subsidiar, în ipoteza admiterii în tot sau în parte a acţiunii civile, compensarea pretenţiilor reclamantei din cererea de chemare în judecată cu pretenţiile pârâtei, exprimate prin cererea reconvenţională; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 375 din 18 septembrie 2017, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 1875 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 21 din 6 februarie 2018 în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 18 aprilie 2018 sub nr. x/2016*.

La 11 septembrie 2018, reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul că şi-a majorat pretenţiile aferente petitului 2 al acţiunii la suma de 109.401,34 RON.

La 28 septembrie 2018 pârâta a precizat valoarea capătului de cerere din cererea reconvenţională, reprezentând contravaloare beneficii pentru centrul universitar Târgu Mureş la suma de 58.674 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 224 din 11 februarie 2020, Tribunalul Specializat Cluj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. şi, în consecinţă, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 269.193 RON, cu titlu de beneficiu financiar obţinut din taxele de eliberare carduri/cotizaţiile de membru în perioada 2013-2014 din centrul universitar Cluj-Napoca, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 109.401,34 RON, cu titlu de comisioane încasate în perioada octombrie 2013 - septembrie 2016 din activitatea bancară a posesorilor de carduri C.

şi C., a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la predarea bazei de date constând în datele de contact ale tuturor studenţilor care au formulat cereri pentru eliberarea cardului C. în perioada octombrie 20123 - septembrie 2016, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 20.057,43 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocaţial şi onorariu expert, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la petitul 1 al cererii reconvenţionale astfel cum aceasta a fost precizată, în ceea ce priveşte pretenţiile anterioare datei de 27 ianuarie 2014 şi a respins ca prescrise aceste pretenţii.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta B. şi, în consecinţă, a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 52.300 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor obţinute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizaţiilor de membru aferente centrului universitar Târgu Mureş pentru perioada octombrie 2014 - septembrie 2016, precum şi suma de 7.121,04 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată de la 1 ianuarie 2015 şi până la data formulării cererii reconvenţionale. A obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 9.612,05 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocaţial şi onorariu expert, proporţional cu pretenţiile admise.

A respins în rest, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională. A dispus compensarea creanţelor reciproce ale părţilor până la concurenţa celei mai mici, respectiv până la suma de 59.421,04 RON şi a obligat pârâta B. la plata către reclamanta A. a diferenţei de 319.173,3 RON (378.594,34 RON - 59.421,04 RON). A dispus compensarea cheltuielilor de judecată la care părţile au fost obligate până la concurenţa celei mai mici şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei o diferenţă în cuantum de 10.445,38 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1478 din 20 octombrie 2020, Tribunalul Specializat Cluj a respins cererea de completare a sentinţei civile nr. 224 din 11 februarie 2020 formulată de petenta B., în contradictoriu cu A..

Pârâta B. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 224 din 11 februarie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1478 din 20 octombrie 2020, iar reclamanta A. a declarat apel incident împotriva sentinţei civile nr. 224 din 11 februarie 2020.

La termenul de la 31 mai 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a reţinut cauza în pronunţare şi prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată a amânat pronunţarea la 14 iunie 2021 şi a pus în vedere părţilor să depună concluzii scrise cu 5 zile înainte de termen.

Prin decizia civilă nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis în parte apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 224 din 11 februarie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1478/2020 din 20 octombrie 2020, a respins apelul incident formulat de reclamanta A., a admis în parte cererea de chemare în judecată şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.358,15 RON, reprezentând comisioanele încasate în perioada 2013-2016 din activitatea bancară, precum şi cheltuielile de judecată parţiale aferente judecării fondului în cuantum de 4.309,4 RON, constând în onorariu avocat, taxa judiciară de timbru şi onorariu expert.

A respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. A admis în parte cererea reconvenţională şi, în consecinţă, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 52.300 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor obţinute din taxele de eliberare a carduri/cotizaţii de membru aferente centrului universitar Târgu Mureş pentru perioada 2014-2016 şi suma de 53.582 RON reprezentând contravaloarea beneficiilor obţinute din taxele de eliberare carduri/cotizaţii de membru aferente centrului universitar Cluj-Napoca, pentru perioada 2014-2016.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 52.300 RON şi sumei de 53.582 RON calculată de la 1 ianuarie 2015 în ceea ce priveşte beneficiile rezultate din anul calendaristic 2014, de la 1 ianuarie 2016 în ceea ce priveşte beneficiile rezultate din anul calendaristic 2015, respectiv de la 1 ianuarie 2017 în ceea ce priveşte beneficiile rezultate din anul 2016 şi până la data plăţii efective. A respins în rest cererea reconvenţională, ca neîntemeiată. A obligat reclamanta să achite pârâtei cheltuielile de judecată parţiale aferente judecării fondului în cuantum de 26.519,056 RON, reprezentând onorariu avocaţial şi taxa judiciară de timbru.

A dispus compensarea creanţelor reciproce până la concurenţa celei mai mici, respectiv până la suma de 75.358,15 RON, şi a obligat reclamanta A. la plata către pârâtă a diferenţei de 30.523,85 RON plus dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 52.300 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor obţinute din taxele de eliberare a cardurilor/cotizaţiilor de membru aferente centrului universitar Târgu Mureş, respectiv aferentă sumei de 53.582 RON aferentă beneficiilor, calculată de la 1 ianuarie 2015 în ceea ce priveşte beneficiile rezultate din anul calendaristic 2014, de la 1 ianuarie 2016 în ceea ce priveşte beneficiile rezultate din anul calendaristic 2015, respectiv de la 1 ianuarie 2017 în ceea ce priveşte beneficiile rezultate din anul 2016 şi până la data plăţii efective.

A dispus compensarea cheltuielilor de judecată la care părţile au fost obligate până la concurenţa celei mai mici, respectiv până la suma de 4.309,4 RON şi a obligat reclamanta A. la plata către pârâtă a diferenţei de 22.209,656 RON. A obligat reclamanta să achite pârâtei cheltuielile de judecată aferente judecării apelului, respectiv suma de 13.955,34 RON reprezentând onorariu avocaţial şi taxa judiciară de timbru.

Împotriva încheierii de şedinţă din 31 mai 2021 şi a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată şi să caseze în parte hotărârile atacate, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că încheierea şi decizia atacate au fost date cu încălcarea dispoziţiilor art. 13, art. 14, art. 20, art. 174, art. 211, art. 216 alin. (2) şi art. 482 C. proc. civ. în sensul că la termenul de la 31 mai 2021 nu au fost respectate principiile contradictorialităţii, al dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil deoarece instanţa de apel nu a respectat ordinea în care părţile ar fi trebuit să ia cuvântul în susţinerea apelurilor declarate. Arată că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece nu a pus în discuţia părţilor procentele care se aplică în temeiul art. 2 din contractul de asociere încheiat între părţi. Mai arată că nu a apelat dispoziţia din sentinţă prin care tribunalul a respins capătul de cerere referitor la predarea bazei de date, apreciind că instanţa de apel nu ar fi trebuit să analizeze această chestiune, şi că în mod greşit a reţinut curtea de apel că suma solicitată conform art. 2 din contract este de 58.434,09 RON, în realitate partea solicitând suma de 109.401,34 RON, conform cererii modificatoare.

Recurenta-reclamantă susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. în sensul că sentinţa a fost atacată numai parţial, iar aspectele care nu au fost contestate, respectiv cele referitoare la modalitatea de împărţire a aportului D., au dobândit autoritate de lucru judecat şi nu ar mai fi trebuit analizate de curtea de apel.

Autoarea căii de atac arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 1266-art. 1267 C. civ. şi au fost greşit aplicate prevederile art. 1953 alin. (5) C. civ. în sensul că analizând pct. 1 al contractului, curtea de apel nu a ţinut cont de voinţa concordantă a părţilor, de clauzele contractului în ansamblul lor şi de comportamentul părţilor ulterior încheierii contractului. Afirmă că instanţa de apel ar fi trebuit să aibă în vedere negocierile purtate de părţi pentru a stabili caracterul de clauză leonină al prevederii contractuale prin care se stabileşte împărţirea beneficiilor din contractul de asociere.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-pârâtă B. a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că este de acord cu concluziile raportului.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 31 mai 2021 şi a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021 şi s-a fixat termen pentru judecarea acestora la 8 februarie 2023.

Examinând încheierea şi decizia atacate, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., atunci când hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, aceasta va fi casată.

Din perpectiva acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă invocă încălcarea art. 13, art. 14, art. 20, art. 174, art. 211, art. 216 alin. (2) şi art. 482 C. proc. civ., argumentând, în esenţă, că nerespectarea de către instanţa de apel a principiilor procesului civil a determinat pronunţarea unei hotărâri nelegale.

Aceste critici vor fi înlăturate.

Înalta Curte notează că normele de procedură a căror nerespectare o reclamă recurenta se referă la dreptul la apărare (art. 13), contradictorialitate (art. 14), obligaţia judecătorului de a respecta principiilor fundamentale ale procesului civil (art. 20), noţiunea şi clasificarea nulităţilor (art. 174), scopul judecării procesului (art. 211), ordinea cuvântului în cadrul şedinţei de judecată (art. 216 alin. (2) şi la aplicabilitatea, în apel, a normelor privind judecata în prima instanţă (art. 482).

De asemenea, Înalta Curte reţine că din conţinutul încheierii atacate rezultă că instanţa de apel a respectat textele de lege menţionate mai sus întrucât, faţă de faptul că ambele părţi au formulat apel şi văzând dispoziţiile art. 216 C. proc. civ., în mod corect a acordat mai întâi cuvântul reclamantei, care avea şi calitatea de autoare a apelului incident, şi apoi pârâtei, care a formulat apel principal. Faptul că reclamanta a pus concluzii referitor la apelul principal înaintea pârâtei nu poate fi considerată o vătămare care să atragă sancţiunea nulităţii hotărârilor recurate întrucât partea a avut posibilitatea de a îşi prezenta în mod detaliat argumentele, care au fost consemnate în încheierea atacată, iar în măsura în care ar fi considerat că erau necesare completări în raport de pledoaria părţii adverse, ar fi putut cere cuvântul în replică. De altfel, la termenul de la 31 mai 2021, recurenta-reclamantă nu a adus în atenţia instanţei faptul că ordinea stabilită de curtea de apel îi cauzează o vătămare.

Mai mult decât atât, din încheierea contestată rezultă că intimata-pârâtă a susţinut în apel concluziile scrise pe care le depusese la dosar la 26 mai 2021, anterior termenului de judecată, şi de care recurenta-reclamantă luase deja cunoştinţă, astfel că nu se poate reţine o încălcare a dreptului la apărare sau a principiului contradictorialităţii atât timp cât instanţa de apel a acordat termenul de la 31 mai 2021 pentru dezbaterea pe fond a cauzei, iar recurenta-reclamantă a dispus de toate mijloacele procedurale pentru a îşi susţine concluziile.

Conform prevederilor art. 477 C. proc. civ., instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului cauzei în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta-reclamantă susţine că, în mod greşit, curtea de apel a analizat aspectele din apelul principal referitoare la capătul 2 din cererea de chemare în judecată, argumentând că intimata-pârâtă a solicitat anularea doar în parte a sentinţei. Capătul 2 al cererii de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din comisioanele încasate în perioada octombrie 2013 - septembrie 2016 din activitatea bancară a posesorilor de card-uri C. sau C., conform procentelor stabilite la pct. 2 din convenţia încheiată între părţi. Din motivele de apel prezentate de pârâtă rezultă că aceasta a înţeles să solicite anularea în parte a sentinţei deoarece cererea sa reconvenţională fusese admisă în parte de tribunal. Cu privire la capătul 2 al acţiunii formulate de reclamantă, pârâta a contestat, prin memoriul de apel, suma la care fusese obligată prin sentinţă, respectiv aceea de 109.401,34 RON, arătând că, potrivit raportului de expertiză, reclamantei i se cuvenea suma de 58.434,09 RON. Astfel se constată că instanţa de apel a respectat principiul tantum devolutum quantum apellatum şi a judecat cauza în limitele în care a fost învestită prin apelul principal.

Înalta Curte reţine că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. întrucât, deşi recurenta indică art. 430 din acelaşi cod, aceasta nu invocă o veritabilă autoritate de lucru judecat care să presupună o analiză a triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci critică faptul că nu au fost respectate limitele devoluţiunii în apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Susţinerile recurentei referitoare la nerespectarea art. 1266-art. 1267 C. civ. şi greşita aplicare a art. 1953 alin. (5) C. civ. se referă la aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate din perspectiva textului de lege indicat mai sus. Autoarea căii de atac invocă dispoziţii referitoare la interpretarea convenţiilor şi la raporturile dintre asociaţi în cadrul asocierii în participaţiune, solicitând instanţei să analizeze cadrul contractual, voinţa părţilor şi comportamentul acestor ulterior încheierii convenţiei. Acestea sunt aspecte de netemeinicie care nu pot fi supuse analizei în recurs întrucât rolul acestei căi extraordinare de atac este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 31 mai 2021 şi a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 10.169,92 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 31 mai 2021 şi a deciziei civile nr. 335/2021 din 18 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.169,92 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2023.