Negative conflict of jurisdiction over pension recalculation claim naming a court as defendant; exclusive territorial competence by plaintiff's choice under Art. 127 C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning exclusive competence to the Constanța Court of Appeal, Secția I Civilă, to adjudicate the underlying civil dispute. The case involved a social security pension dispute where the plaintiff, a relative of a deceased former judge, sought recalculation of service pension benefits and challenged the validity of certificates issued by both the local court and the local pension house, naming the local court as a defendant. The conflict arose when the initially seized court claimed lack of territorial competence on grounds of impartiality, declinatory jurisdiction to a neighboring court, which in turn claimed lack of competence because the plaintiff had opted for the local court, leading to a mutual declination. The High Court applied Article 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure, interpreting the use of the verb "may" as granting the plaintiff the right to choose between the legally competent local court and a court in a neighboring jurisdiction when suing a judge or court; by filing directly with the local court, the plaintiff validly elected that forum, rendering any subsequent challenge to its territorial competence inadmissible, thereby affirming the jurisdiction of the court named as defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 127 alin. (21) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction over pension recalculation claim naming a court as defendant; exclusive territorial competence by plaintiff's choice under Art. 127 C. proc. civ: The case involved a social security pension dispute where the plaintiff, a relative of a deceased former judge, sought recalculation of service pension benefits and challenged the validity of certificates issued by both the local court and the local pension house, naming the local court as a defendant. The conflict arose when the initially seized court claimed lack of territorial competence on grounds of impartiality, declinatory jurisdiction to a neighboring court, which in turn claimed lack of competence because the plaintiff had opted for the local court, leading to a mutual declination. The High Court applied Article 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure, interpreting the use of the verb "may" as granting the plaintiff the right to choose between the legally competent local court and a court in a neighboring jurisdiction when suing a judge or court; by filing directly with the local court, the plaintiff validly elected that forum, rendering any subsequent challenge to its territorial competence inadmissible, thereby affirming the jurisdiction of the court named as defendant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the operative part to justify the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent tribunal.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 27.01.2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Tribunalul Constanţa şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, să se constate că, raportat la activitatea juridică desfăşurată şi la dispoziţiile în vigoare la data pensionării, defunctul B. îndeplinea condiţia de vechime în magistratură de 37 ani, având dreptul să beneficieze, la actualizările pensiei de serviciu, de un venit brut al pensiei de serviciu în procent de 92% din baza reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută a judecătorului în activitate; să se constate că, raportat la legislaţia în vigoare la data pensionării, defunctul B. îndeplinea condiţia de vechime echivalentă celei în funcţia de judecător de peste 20 de ani; să se constate că, raportat la legea în vigoare la data pensionării, defunctul a avut dreptul să beneficieze, la actualizările pensiei de serviciu, de un venit brut al pensiei de serviciu având ca bază de calcul indemnizaţia de încadrare brută a judecătorului în activitate; contestatorul a mai solicitat rectificarea deciziei nr. 272.512/04.08.2020 emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, recalcularea şi acordarea diferenţei dintre dreptul de pensie cuvenit şi cel încasat pentru perioada decembrie 2016- decembrie 2020; rectificarea adeverinţelor nr. x/20.05.2020, emisă de aceeaşi intimată, recalcularea şi acordarea, pentru perioada decembrie 2016- decembrie 2020, a diferenţei dintre dreptul de pensie cuvenit şi cel încasat; rectificarea deciziei nr. 272.512/04.08.2020, emise de către aceeaşi intimată, recalcularea şi acordarea diferenţei dintre dreptul de pensie cuvenit şi cel încasat pentru perioada august 2004- noiembrie 2016; de asemenea, a mai solicitat obligarea Tribunalului Constanţa la rectificarea tuturor adeverinţelor de actualizare a pensiei de serviciu a defunctului B. emise de acesta în perioada august 2004- noiembrie 2016 şi obligarea intimatei Casei Judeţene de Pensii Constanţa să comunice Biroului Notarial C. cuantumul diferenţelor existente între drepturile pensiei de serviciu cuvenit şi cele efectiv încasate.
Prin sentinţa civilă nr. 1027/25.03.2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, după evocarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. şi a considerentelor deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială facultativă, în ipoteza în care instanţa are calitatea de parte în dosar, este de ordine publică, menită să asigure dreptul de acces la o instanţă imparţială.
Dosarul a fost înregistrat la 04.04.2022 pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 545/13.09.2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ. şi că alegerea instanţei competente este lăsată exclusiv la aprecierea reclamantului, astfel că nici părţile, nici instanţa, din oficiu, nu puteau contesta competenţa teritorială a Tribunalului Constanţa.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză există conflict negativ de competenţă în accepţiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluţionarea pricinii.
Contestatorul a învestit Tribunalul Constanţa cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, intimaţi fiind Tribunalul Constanţa şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21) al aceluiaşi articol, aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi când o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
Dispoziţiile legale evocate enunţate reprezintă norme derogatorii de la cele de drept comun şi instituie o competenţă facultativă între instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii şi una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află prima instanţă sesizată.
În speţă, Tribunalul Constanţa are calitatea de intimat, împrejurare ce atrage incidenţa art. 127 alin. (21) C. proc. civ., însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.
Contestatorul nu a înţeles însă să se îndrepte în faţa unei asemenea instanţe, ci a învestit cu soluţionarea litigiului chiar Tribunalul Constanţa, care are calitatea de intimat.
Astfel, acesta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 116 C. proc. civ., între instanţele deopotrivă competente, determinând competenţa Tribunalului Constanţa în soluţionarea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.