Tax liability claim review: dismissal of peremptory cancellation appeal and late file review for contradictory judgments

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 440/F/10.10.2019, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei şi, ca o consecinţă, a respins cererea formulată de creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., constatând prescris dreptul material la acţiune.

Împotriva acestei sentinţe, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a declarat apel.

Prin decizia nr. 74/23.02.2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza, pentru judecata acţiunii, stabilind un termen în acest scop.

B. a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei din apel, iar prin decizia nr. 151/03.06.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii, a admis contestaţia în anulare, a anulat decizia atacată şi a respins apelul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva sentinţei nr. 440/F/10.10.2020 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei din urmă decizii, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei.

În motivare, autoarea căii de atac, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, a arătat că instanţa învestită să soluţioneze contestaţia în anulare a acordat mai mult decât s-a cerut.

Sub acest aspect, a afirmat că prin contestaţia în anulare B. a solicitat anularea deciziei atacate pentru motivul nelegalei sale citări şi că, în mod greşit, aceasta a fost admisă, în condiţiile în care calea de atac fusese tardiv exercitată şi motivul de contestaţie în anulare putea fi invocat în faţa instanţei de apel. Astfel, a susţinut că, în apel, B. a fost legal citat, aşa încât a apreciat că ipoteza pe care acesta şi-a întemeiat contestaţia în anulare nu era incidentă în cauză. A mai arătat că pentru citarea acestuia, autoarea căii de atac a indicat în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale adresa de domiciliu a intimatului din Italia, dar şi pe cel ales din România, astfel cum rezulta şi din adresa nr. x/07.05.2019, transmisă de Oficiul Român pentru Imigrări.

În opinia revizuientei, indicarea unei alte adrese decât cea arătată în cadrul contestaţiei în anulare şi în prima etapă procesuală a litigiului nu era de natură a determina admiterea contestaţiei.

A mai arătat că instanţa a stabilit în mod aleatoriu ziua de 17.03.2022 ca fiind cea la care B. a luat cunoştinţă de acţiune, susţinându-se în mod eronat că din actele de la dosar rezulta că aceasta ar fi fost singura dată de la care termenul de 15 zile pentru exercitarea căii de atac a început să curgă.

Contrar opiniei instanţei învestite cu judecata contestaţiei în anulare, revizuenta a susţinut că intimatul a avut domiciliul ales în judeţul Neamţ şi i-a fost asigurată reprezentarea prin curatorul special desemnat în cauză.

A mai afirmat că şi în cadrul dosarului nr. x/2015 acelaşi intimat a invocat motivul nelegalei sale citări, însă instanţa de judecată a stabilit că procedura de citare a intimatului a fost legal îndeplinită.

În continuare, a susţinut că în cauză aceeaşi curte de apel a pronunţat două hotărâri potrivnice.

De asemenea, a afirmat că şi în ipoteza în care s-ar fi constatat nelegala citare a intimatului, instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare nu ar fi trebuit să se pronunţe pe fondul cauzei, ci să repună în termen intimatul pentru a formula apărări în cadrul rejudecării procesului.

În aceste condiţii, a apreciat că soluţia dată asupra contestaţiei în anulare este nelegală, întrucât instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei acţiunii în lipsa unei cereri din partea părţii în acest sens.

A mai afirmat că există şi alte hotărâri ale Curţii de Apel Bacău prin care s-a statuat asupra momentului de la care termenul de prescripţie a început să curgă pentru formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, în condiţiile art. 170 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, sens în care a indicat decizia nr. 247/17.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În drept, autoarea căii de atac a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ.

La 06.09.2022 intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii revizuirii şi lipsei calităţii sale procesuale active, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ. şi excepţia tardivităţii, pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea revizuirii ca neîntemeiată.

Revizuenta a răspuns la întâmpinare.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în ce priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Regula impusă prin dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că revizuirea este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Prin excepţie, alin. (2) al aceluiaşi articol, reglementând cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instituie competenţa de soluţionare a acestora în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de cea care a pronunţat prima hotărâre.

În condiţiile în care autoarea căii de atac a solicitat revizuirea deciziei nr. 151/03.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pe temeiul art. 509 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte, văzând dispoziţiile legale anterior evocate şi cele ale art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., constată că nu este competentă material să soluţioneze respectiva cerere, aşa încât va declina competenţa de soluţionare a ei, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

În continuare, reţinând că, raportat la dispoziţiile art. 510 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., este competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii acesteia, asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este de o lună şi curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia care formează obiect al căii de atac de faţă, în materia insolvenţei, a fost pronunţată la 03.06.2022, fiind definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 şi 6 şi alin. (2), coroborat cu art. 508 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel încât termenul de o lună a început să curgă de la data pronunţării ei şi s-a împlinit, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., la 04.07.2022.

Revizuenta a promovat revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. la 01.08.2022, cu depăşirea termenului legal.

Prin răspunsul la întâmpinare, autoarea căii de atac a susţinut că termenul de declarare a căii de atac curge de la data publicării deciziei atacate în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, astfel că, în raport cu acest moment, a apreciat că cererea de revizuire a fost formulată în termen, însă o asemenea apărare va fi înlăturată, atât timp cât legea nu îngăduie ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Cum cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată cu depăşirea termenului legal, aceasta este tardiv promovată, motiv pentru care, în temeiul art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va fi respinsă ca atare.

În considerarea celor expuse mai sus, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bacău şi va respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Văzând şi art. 132 alin. (3) şi art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curţii de Apel Bacău competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva deciziei nr. 151/03.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., declarată de revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac, în ceea ce priveşte dispoziţia de declinare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cu privire la dispoziţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.