Finality of court of appeal decisions in insolvency proceedings barring cassation appeal

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 75/25.02.2021, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis cererea formulată de creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. şi a obligat pârâţii la plata, în solidar, către S.C. C. S.R.L. a sumei de 3.293.977 RON, reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei falite.

Împotriva acestei sentinţe, A. şi B. au declarat apel, care, prin decizia nr. 30/25.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat ca tardiv promovat.

Împotriva acestei decizii, A. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel, iar, în subsidiar, reţinerea spre rejudecare, admiterea apelului şi, în consecinţă, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, autorii căii de atac au arătat că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 8, art. 43 şi ale art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, au afirmat că în raport cu prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în mod nelegal apelul a fost anulat ca tardiv, atât timp cât prin notele scrise s-a arătat că acesta a fost exercitat în termenul legal prevăzut de art. 8, rap. la art. 169 din aceeaşi lege. În acest sens, au precizat că hotărârea primei instanţe le-a fost comunicată la 14.04.2021 şi au declarat apelul la 22.04.2021.

Au mai susţinut că în cauză decizia nr. 605/2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2/03.01.2017 nu era obligatorie, având în vedere că prin această decizie dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost declarate neconstituţionale şi că dispoziţiile C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, dar şi decizia nr. 45/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept erau incidente şi în speţă.

De asemenea, au arătat că prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu erau pe deplin aplicabile, în condiţiile în care conform art. 19 din H.G. nr. 460/2005 şi deciziei nr. 1137/2007 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 31/15.01.2018, comunicarea hotărârii trebuia făcută şi potrivit dreptului comun.

Din această perspectivă, au apreciat că termenul pentru declararea apelului a început să curgă de la data comunicării sentinţei tribunalului, făcută conform C. proc. civ.. Potrivit recurenţilor, comunicarea actelor de procedură, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, numai prin intermediul Buletinului Procedurilor de Insolvenţă aduce atingere dreptului la apărare şi la un proces echitabil, normele de procedură sus-indicate fiind neconstituţionale.

În argumentare, au expus considerentele deciziei nr. 369/2017, pronunţată de Curtea Constituţională, ale deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi ale deciziei nr. 874/2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 2/2019.

Au mai susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii lor de suspendare a judecăţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care în opinia lor, trebuia soluţionată anterior excepţiei tardivităţii apelului.

În continuare, autorii căii de atac au prezentat motivele prin prisma cărora au apreciat că se impunea suspendarea judecăţii procesului, precum şi argumente privind neîndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii lor patrimoniale în condiţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014.

În drept, criticile recurenţilor au fost circumscrise ipotezelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care, analizând-o, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., rap. la art. 494 C. proc. civ., urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, autorii căii de atac au declarat recurs împotriva deciziei nr. 30/25.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în apel, în materia procedurii insolvenţei.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", art. 43 alin. (1) din aceeaşi lege prevăzând că instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic este curtea de apel şi că hotărârile acesteia sunt definitive.

Din coroborarea dispoziţiilor legale sus-evocate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă că hotărârea dată în apelul exercitat împotriva sentinţei civile nr. 75/25.02.2021 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, este definitivă încă de la data pronunţării, împotriva ei autorii căii de atac neavând deschisă calea de atac a recursului.

Având în vedere că decizia recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de lege de la controlul de legalitate realizat în recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte va da eficienţă textelor de lege sus-menţionate şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 30/25.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.