Revision dismissed; contradictory-judgments ground inapplicable absent triple identity.

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire cu care a fost învestită şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 326 C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", reţine următoarele:

Prin încheierea din 19.03.2021, dată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de reîntregire a acţiunii şi, în consecinţă, a decăzut reclamanta A.. din dreptul de modifica cererea introductivă.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 2323/23.04.2021, aceeaşi instanţă a respins atât excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cât şi acţiunea reclamantei A.., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A., prin administrator special C. şi Cabinet de Avocat D..

Împotriva încheierii din 19.03.2021 şi împotriva acestei sentinţe, A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.A., a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 582/06.07.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins recursul declarat împotriva încheierii sus-menţionate, a admis recursul declarat împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută a plăţilor în cuantum de 99.600 RON, efectuate din averea debitoarei S.C. B. S.A. în favoarea pârâtului Cabinet de Avocat D., în perioada 03.01.2013-19.05.2019 şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să restituie societăţii debitoare suma de 99.600 RON, corespunzătoare plăţilor constatate nule.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 09.08.2021, C., în calitate de administrator special al debitoarei S.C. B. S.A., a solicitat anularea deciziei sus-menţionate, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare, a arătat, în esenţă, că hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică deciziei nr. 1349/27.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a stabilit că administratorul special al debitoarei nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ce îi revin debitoarei.

De asemenea, revizuenta a arătat că, în mod nelegal, instanţa de recurs a decis ca intimatul Cabinet de Avocat D. să se îndrepte împotriva sa pentru recuperarea sumei pe care a fost obligată să o restituie, în condiţiile în care nu fusese învestită cu o asemenea cerere.

Revizuenta a solicitat şi suspendarea executării deciziei atacate, cerere care, prin încheierea din 06.10.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă.

Analizând hotărârea atacată în limitele motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Invocând incidenţa art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a afirmat că decizia civilă nr. 582/06.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă contravine deciziei nr. 1349/27.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 şi art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri vizează doar situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat, în manifestarea ei negativă, care se opune iniţierii unui al doilea litigiu identic cu primul, sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei.

Aceasta, deoarece soluţia anulării celei din urmă hotărâri potrivnice, pe care art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. o reglementează nu poate fi aplicată şi în ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, deoarece, într-o astfel de situaţie, soluţia legislativă indicată, nedublată de posibilitatea rejudecării cauzei, ar lăsa noul litigiu nesoluţionat.

Prin urmare, în lipsa reglementării unei astfel de soluţii, analiza revizuirii întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi realizată decât din perspectiva eventualei nesocotiri a efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, împrejurare care, astfel cum derivă din norma legală pe care autoarea căii de atac şi-a fundamentat demersul judiciar, implică întrunirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Verificând cele două hotărâri de care se prevalează revizuenta, Înalta Curte constată că cerinţa triplei identităţi nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, decizia nr. 1349/27.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în raport cu care se invocă autoritatea de lucru judecat, a fost pronunţată în cadrul unui litigiu ce a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţe din 21.12.2015, încheiat între E. S.A. şi F.., în ce priveşte creanţa pe care cea dintâi o deţinea împotriva S.C. B. S.R.L. în baza contractelor de credit nr. x/06.11.2003, nr. y/24.05.2006 şi nr. x/18.01.2007 şi a actelor adiţionale ulterioare, precum şi în ceea ce priveşte drepturile ce derivă din contractele de garanţie aferente convenţiilor de credit şi, în subsidiar, constatarea nulităţii absolute a clauzelor indicate din acelaşi contract de cesiune de creanţă în legătură cu aceeaşi creanţă; litigiul s-a purtat între S.C. B. S.A., prin administrator special C., în calitate de reclamantă şi E. S.A. şi F.., în calitate de pârâţi.

Procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei anulare se solicită a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a plăţilor în sumă de 146.100 RON, efectuate către Cabinetul de Avocat D. în perioada 03.01.2013-19.04.2019, conform prevederilor art. 23, 46 şi 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi anularea plăţilor în sumă de 103.950 RON, efectuate de societatea debitoare în favoarea cabinetului de avocat sus-menţionat în perioada 14.05.2015-16.04.2019, în temeiul art. 112 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, A.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L. figurând în dosar ca reclamantă, iar S.C. B. S.A. şi Cabinet de Avocat D., ca pârâte.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice au fost pronunţate în pricini cu părţi, obiect şi cauză diferite.

În aceste condiţii, eventuala nesocotire a puterii de lucru judecat a statuărilor instanţei care a pronunţat prima hotărâre în legătură cu obligaţia administratorului special de a suporta cheltuielile de judecată nu poate fi valorificată în revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., din moment ce, aşa cum s-a constatat în cele ce preced, acest motiv este limitat la autoritatea de lucru judecat în manifestarea ei negativă, iar nu pozitivă.

În consecinţă, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) şi art. 328 alin. (2) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, soluţie ce va îngloba şi cererea revizuentei de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C., în calitate de administrator special al S.C. B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 582/06.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.