Revision of pension decision annulled for formal defects and failure to invoke specific revision grounds

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI solicitând instanţei să dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului Bucureşti la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum şi valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa nr. x/11.10.2018 emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanţei să lămurească dispozitivul sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate şi înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la 02.07.2019, 19.08.2019 şi 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esenţă, ca instanţa să lămurească sentinţa nr. 2911/22.05.2019 sub aspectul soluţiei pronunţate.

Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând instanţei să dispună admiterea cererii, în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinţei nr. x/2018, eliberată de S.C. PROGRESUL S.A. şi pronunţarea instanţei asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 şi a respins cererea de valorificare a adeverinţei nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2019 şi sentinţei civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând, în esenţă, că obiectul acţiunii promovate - contestaţie decizie de pensionare - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu de asigurări sociale, iar decizia recurată este o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului, asupra unor cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 443, 444 C. proc. civ., ce nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs.

Împotriva acestei decizii, la 26 iunie 2022, A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire şi completare, contestaţie în anulare şi cerere de revizuire.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, celelalte cereri ale petentei fiind înregistrate separat sub alte numere de dosar.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509-513 C. proc. civ., fără a se indica vreunul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 509 din Cod.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esenţă, s-au adus critici referitoare la fondul litigiului, au fost amintite o serie de excepţii de neconstituţionalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată, fiind evidenţiate dispoziţii legale din Constituţia României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În şedinţa publică din 11 octombrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii cererii de revizuire, atât în privinţa formei cererii de revizuire, cât şi faţă de lipsa motivelor acesteia, în considerarea prevederilor art. 511 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de revizuire, Înalta Curte urmează să o admită în considerarea următoarelor argumente:

Verificând regularitatea sesizării instanţei, din perspectiva prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată", raportat la art. 486 alin. (3) teza I coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că menţiunea privind semnătura părţii (în cererea de recurs) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire de faţă este informă/nesemnată, nefiind, aşadar, făcută în condiţiile de formă cerute pentru o cerere de recurs, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 soluţionat prin decizia nr. 272/09.02.2022 împotriva căreia A. a formulat prezenta cerere de revizuire.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să facă aplicarea prevederilor de art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (3) teza I coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că lipsa semnăturii este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea cererii de revizuire poate exercita un control judecătoresc al hotărârii numai în măsura în care motivele de revizuire, limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită.

În speţă, autoarea prezentului demers judiciar a invocat, în mod formal şi necircumstanţiat, incidenţa dispoziţiilor prevăzute în art. 509-513 C. proc. civ., neindicând care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză.

Motivele de fapt şi de drept indicate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute în art. 509 C. proc. civ., autoarea formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, amintind o serie de excepţii de neconstituţionalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată sau diverse dispoziţii legale din Constituţia României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, în mod evident, aceste susţineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Prin urmare, se reţine că autoarea prezentului demers judiciar nu a formulat nicio critică care să vizeze vreunul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., aceasta indicând în mod formal dispoziţiile art. 509-513 C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a părţii faţă de hotărârile pronunţate în cauză şi invocarea generică a temeiului de drept nu constituie o motivare a căii de atac în condiţiile normelor procedurale anterior menţionate, revizuenta având obligaţia să arate şi să dezvolte motivele care să poată face posibilă încadrarea cererii de revizuire în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.

Faţă de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. e) şi art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ. şi art. 511 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va anula cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.