Borrowers' appeals over abusive CHF loan clauses rejected as inadmissible; reduced interest award upheld.

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 aprilie 2019 pe rolul Judecătoriei Braşov, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei:

1) să constate caracterul abuziv al clauzelor din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/18.08.2008 - secţiunea 4 Plăţi - pct. 4.2, I lit. a), b), c) - În cazul în care Creditul este acordat într-o altă monedă decât moneda naţională, împrumutatul, fiecare Codebitor, fiecare Garant declară că recunoaşte şi acceptă în mod expres faptul că, în situaţia în care, pe parcursul Duratei Creditului, cursul de schimb pentru Moneda Creditului fluctuează, în sens crescător, cu mai mult de 10% faţă de valoarea acestuia de la data semnării prezentei Convenţii, în vederea evitării continuării/majorării expunerii la Riscul Valutar: I. Banca are dreptul, dar nu şi obligaţia ca, în mod unilateral: a) să convertească în RON Creditul acordat Împrumutatului în baza prezentei Convenţii, utilizând în acest scop cursul de schimb EUR/RON, respectiv CHF/RON practicat de către aceasta la data efectuării conversiei, valoarea creditului urmând a fi reprezentată, de la acel moment, de valoarea RON rezultată în urma realizării conversiei şi, pe cale de consecinţă: b) să aplice, începând de la data efectuării conversiei Rata Dobânzii Curente practicată de Bancă şi toate celelalte condiţii valabile pentru acelaşi produs de creditare/produsul de creditare similar, în RON, aflat în oferta Băncii la data efectuării conversiei; c) să calculeze Dobânda Curentă, în condiţiile prevăzute la pct. 3.1 din prezentele Condiţii Generale, precum şi oricare şi toate costurile (dobânzi, comisioane, etc.) şi sumele datorate de împrumutat în baza prezentei Convenţii, prin raportare la valoarea Creditului denenominat în RON;

2) să constate că reclamanţii au achitat în contul Convenţiei de Credit nr. x/18.08.2008, în perioada 18.08-31.08.2008, suma de 165.450,09 CHF iar, dacă ar fi fost convertită în RON, suma ar fi fost de 225.098,99 RON;

3) să oblige pârâta la plata sumei de 174.653,81 RON, sumă ce reprezintă diferenţa plătită în plus ca urmare a neconvertirii în RON a creditului acordat în condiţiile în care cursul de schimb pentru Moneda Creditului a crescut mai mult cu 10% din valoarea lui la data semnării Convenţiei de Credit;

4) să oblige pârâta la plata sumei de 6.730,86 CHF reprezentând valoarea dobânzii legale pentru perioada 18.08.2008-06.07.2013 pentru sumele achitate cu titlu de comision de risc de administrare şi comision de rambursare în avans;

5) cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, pct. 6 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Braşov raportat la valoarea obiectului cererii, care depăşeşte suma de 200.000 RON, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 9964/01.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Braşov, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a declinat, în favoarea Tribunalului Braşov, cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C., cererea fiind înregistrată sub acelaşi număr de dosar pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 21.11.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 166/C din 6 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., şi, în consecinţă:

A constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la secţiunea 4 Plăţi - pct. 4.2 din Condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. x/18.08.2008, cu privire la caracterul unilateral al dreptului Băncii de a decide în sensul prevăzut de pct. 4.2 I.

A obligat pârâta să achite reclamantei B. suma de 6.730,86 CHF - cu titlu de dobândă legală aferentă sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare şi de rambursare în avans, calculată pentru perioada cuprinsă între data plăţii şi data de 06.07.2013 - calculată în RON, la cursul B.N.R. de la data plăţii.

A respins restul pretenţiilor, ca nefondate şi a obligat pârâta să achite reclamantei B. suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel ambele părţi litigante.

Prin decizia civilă nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 166/06.02.2020 a Tribunalului Braşov şi a admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe. A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamantei B. suma de 2.095,80 CHF - cu titlu de dobândă legală aferentă sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare şi de rambursare în avans, calculată pentru perioada cuprinsă între data plăţii şi data de 06.07.2013 - calculată în RON, la cursul B.N.R. de la data plăţii şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe.

Totodată, a obligat apelanţii reclamanţi la plata către apelanta pârâtă a sumei de 2.686 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (490 RON taxă judiciară de timbru şi 2196 RON onorariu expert).

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 1702/Ap pronunţată de Curtea de Apel Braşov, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenţii-reclamanţi au susţinut incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului reclamanţilor, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva aceleiaşi decizii, a declarat recurs pârâta C. S.A., prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în parte a deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de reclamanţi; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta-pârâtă a susţinut incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, reclamanţii au solicitat respingerea recursului pârâtei.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 10 mai 2022 s-a fixat termen de judecată la 11 octombrie 2022 pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La 10 octombrie 2022, recurenţii-reclamanţi, prin avocat, au depus la dosar notă de cheltuieli constând în onorariu de avocat, iar la 11 octombrie 2022, au depus concluzii scrise în susţinerea admisibilităţii căii de atac a recursului.

La termenul din 11 octombrie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor faţă de prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursurilor invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că ambele recursuri se impun a fi respinse, ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanţii au învestit Judecătoria Braşov la data de la 4 aprilie 2019 cu o cerere în materia protecţiei consumatorilor, întemeiată pe Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, care a vizat, în principal, caracterul abuziv al clauzelor inserate la pct. 4.2 I. lit. a), b), c) din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/18.08.2008, iar, pe de altă parte, dobânda legală aferentă sumelor de restituit de către pârâtă în temeiul unei hotărâri pronunţate într-un proces colectiv din care a făcut parte şi reclamanta din prezenta cauză.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la 4 aprilie 2019, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 4 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere că, în speţă, ambele recursuri declarate au ca obiect decizia civilă nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în apel, într-o cerere în materia protecţiei consumatorilor, în raport de dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1702/Ap din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.