Shareholder nullity action: validity of mandatory suspension for party death and burden of proving succession for case resumption

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, sub dosar nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., toţi în calitate de acţionari ai societăţii debitoare E., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii E., prin lichidator judiciar C.I.I. F., G. şi H., ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

I. Să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a societăţii debitoaare E. din data de 25 noiembrie 2013, respectiv nulitatea absolută a hotărârii asociaţilor în ceea ce priveşte:

- înlocuirea acţionarului I. S.R.L. - lichidat şi radiat prin sentinţa nr. 200/F/2013 a Tribunalului Alba, dosar nr. x/2009, cu foştii asociaţi ai acestei societăţi: G. şi H., în cote egale, de 50% din totalul de 97.140 acţiuni, reprezentând 87,0025% din capitalul social al societăţii E.;

- oferta de cumpărare a acţiunilor deţinute de acţionarii minoritari la valoarea nominală a acţiunilor;

- desemnarea doamnei G. ca administrator special al societăţii E. în perioada falimentului.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat să se constate că:

- G. şi H. nu au calitatea de acţionari ai societăţii E.;

- G. nu are calitatea de administrator special de la data de 25 noiembrie 2013;

II. Totodată, s-a solicitat să se dispună anularea tuturor actelor subsecvente efectuate de G. în calitate de acţionar al societăţii E. şi de administrator special în cadrul dosarului de faliment nr. x/2011 al Tribunalului Alba, precum şi a dosarelor asociate, retroactiv, începând cu data de 25 noiembrie 2017. De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţii din C. civ., C. proc. civ., Legea nr. 31/1990, Legea nr. 85/2006.

La data de 29 septembrie 2017, Cabinet Individual de Insolvenţă F., lichidator judiciar al debitoarei în faliment, societatea E. a formulat cerere de intervenţie, solicitând instanţei introducerea în cauză a C.I.I. F., ca reprezentat al debitoarei, iar în contextul aprobării cererii, să se dispună admiterea acţiunii şi anularea procesului-verbal.

La termenul de judecată din 13 noiembrie 2017, pârâta G. a depus cerere de intervenţie, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia în acţiunea introductivă, excepţia lipsei interesului procesual al reclamanţilor, excepţia puterii lucrului judecat a sentinţei nr. 971/F/2017, rămasă irevocabilă prin nerecurare, pronunţată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Alba, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii introductive de instanţă ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 13 noiembrie 2017, acţionarii societăţii Adrealul Com S.A., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. au depus cerere de intervenţie.

Prin sentinţa nr. 7/COM/2017, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă în dosarul nr. x/2017, au fost respinse excepţiile autorităţii de lucru judecat şi puterii de lucru judecat invocate în cauză.

A fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenienţii J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., în calitate de acţionari ai societăţii Adrealul Com S.A.; a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., toţi în calitate de acţionari ai debitoarei E. în contradictoriu cu pârâţii E., G. şi H. şi în consecinţă; s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a societăţii E., din 25 noiembrie 2013, respectiv nulitatea absolută a hotărâri asociaţilor în ceea ce priveşte: înlocuirea acţionarului I. S.R.L. - lichidat şi radiat prin sentinţa nr. 200/F/2013 a Tribunalului Alba (dosar x/2009) cu foştii asociaţi ai acestei societăţi, G. şi H. în cote egale, de 50% din totalul de 97.140 acţiuni reprezentând 87,0025% din capitalul social al societăţii E.; oferta de cumpărare a acţiunilor deţinute de acţionarii minoritari la valoarea nominală a acţiunilor; desemnarea doamnei G. şi administrator special al societăţii E. în perioada falimentului. S-a constatat că pârâţii G. şi H. nu au calitate de acţionari în cadrul societăţii E. S-a constatat că G. nu are calitatea de administrator special de la data de 25.11.2013.

S-a dispus anularea tuturor actelor subsecvente efectuate de G. în calitate de acţionar al societăţii E. şi de administrator special în cadrul dosarului de faliment nr. x/2011 al Tribunalului Alba, precum şi a dosarelor asociate, retroactiv, începând cu data de 25.11.2017.

Au fost obligaţi pârâţii G. şi H. la plata către reclamanţi a sumei de 5100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 5000 RON reprezentând onorariu avocaţial şi 100 RON taxă judiciară de timbru.

2. Împotriva hotărârii instanţei de fond s-a formulat apel de către G..

Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Alba Iulia.

Prin încheierea din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de intimaţii A., B., C. şi D..

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că pârâţii X. şi W. sunt decedaţi, iar apelanta nu s-a prezentat şi nu a solicitat acordarea unui termen în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor, astfel încât, s-a constatat că a intervenit suspendarea de drept pentru decesul a două părţi.

Prin încheierea din 8 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanta G. şi, în consecinţă, a fost menţinută măsura suspendării de drept a cauzei.

Instanţa a reţinut că subzistă motivul suspendării, niciuna din părţile interesate în reluarea judecăţii nu a făcut dovada că succesiunea ar fi fost dezbătută şi cine sunt persoanele moştenitoare care ar trebui introduse în cauză.

Prin încheierea din 23 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă s-a respins cererea de reluare a judecării cauzei formulată de apelanta G. ca nedovedită, fiind menţinută măsura suspendării.

3. Împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 şi 23 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, recurenta G. a declarat recurs, fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă G. a susţinut că încheierea din 6 octombrie 2020 este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În primul rând, s-a învederat că instanţa nu putea să se pronunţe asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, întrucât procedura nu era legal îndeplinită şi nu exista la dosar nicio dovadă a decesului intimaţilor, ci doar menţiunea din dovada îndeplinirii procedurii de citare, care nu este un act doveditor al decesului, în cauză fiind vorba despre o nulitate necondiţionată, conform art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

În plus, s-a susţinut că încheierea este nelegală şi pentru faptul că instanţa de apel a constatat că a intervenit suspendarea de drept şi a dispus ulterior respingerea cererii de repunere pe rol, în opinia recurentei considerentele şi dispozitivul neavând nicio legătura între ele.

Prin încheierile din 8 decembrie 2020 şi 23 februarie 2021, deşi nu s-a dispus niciodată suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa de apel a respins cererile de reluare a judecării cauzei cu argumentarea că subzistă motivul suspendării.

În opinia recurentei şi aceste încheieri sunt nelegale, fiind date cu încălcarea dispoziţiei din încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2019 prin care a fost suspendată cauza în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel că sunt lovite de nulitate absolută, normele de procedură încălcate neputând să atragă o altă nulitate.

Recurenta-pârâtă G. a mai subliniat că nu trebuie să se facă dovada dezbaterii succesiunii pentru a fi admisă cererea de repunere pe rol a cauzei în situaţia în care dosarul a fost suspendat în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ci doar să se indice moştenitorii pentru a fi introduşi în cauză. Totodată, s-a arătat că motivul suspendării cauzei a fost altul, acela de soluţionare a dosarului nr. x/2018, dosar care era deja soluţionat definitiv la momentul în care instanţa s-a pronunţat prin încheierile atacate, astfel că încheierile recurate sunt nelegale.

La data de 17 martie 2022, intimata societatea E., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă DD. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 iunie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au exercitat acest drept.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022 s-a admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 15 noiembrie 2022, cu citarea părţilor, când s-a amânat judecata la termenul din 7 februarie 2023.

Analizând încheierile atacate, prin raportare la criticile invocate şi la apărările formulate, Înalta Curte urmează a respinge recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (5) C. proc. civ. privind încălcarea regulilor de procedură care atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate, criticile nefiind fondate.

În legătură cu încheierea din 6 octombrie 2020, de suspendare a judecăţii apelului în temeiul art. 412 (alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta susţine incidenţa art. 176 pct. 6 din C. proc. civ. privind nulitatea necondiţionată pentru neîndeplinirea procedurii legale de citare conform art. 153 din C. proc. civ. cu doi dintre intimaţi, în legătură cu care se susţine că menţiunile de pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare nu puteau proba decesul acestora şi, deci, nici incidenţa suspendării de drept a judecării cauzei.

Alegaţiile recurentei vor fi înlăturate, constatându-se pentru început că nu se invocă nelegala procedură de citare a recurentei, în calitate de persoană vizată direct de această pretinsă neregularitate procedurală din apel.

Chiar dacă principiile fundamentale ale procesului civil pe care se întemeiază regula generală a obligativităţii citării legale a părţilor sunt de ordine publică, dispoziţiile din C. proc. civ. au instituit o anumită conduită procesuală care să asigure celeritatea soluţionării cauzei, în sensul că neregularitatea procedurală privind citarea trebuie verificată şi înlăturată în termenul strict reglementat.

Astfel, neregularitatea unei proceduri de citare poate fi invocată de celelalte părţi numai la termenul la care s-a produs, dispoziţiile art. 153 şi ale art. 160 alin. (3) coroborându-se cu art. 178 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. privind nulitatea relativă.

Prin urmare, în lipsa vătămării directe a recurentei, nu se poate valorifica acest motiv de recurs, după cum în raport cu dispoziţiile imperative ale art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind suspendarea de drept prin decesul uneia din părţile procesului nu se poate susţine încălcarea art. 153 alin. (2) C. proc. civ. privind îndeplinirea procedurii de citare cu părţile decedate.

Pe de altă parte, premisa incidenţei dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv intervenirea în cursul procesului a decesului unor părţi este în afara disputei, din moment ce în conţinutul memoriului de recurs se arată tocmai îndeplinirea de către recurentă a obligaţiei de indicare a moştenitorilor acestora, în vederea continuării judecăţii apelului.

Nu pot fi reţinute nici criticile în legătură cu incongruenţa considerentelor şi dispozitivului încheierii recurate din 6 octombrie 2020.

Astfel, la termenul de judecată din 6 octombrie 2020, părţile au fost citate în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei care era suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Constatându-se decesul a doi intimaţi, instanţa de apel a considerat corect că a intervenit în mod obligatoriu, în baza legii, suspendarea de drept a judecării cauzei. Instanţa de apel a constatat intervenirea împrejurărilor la care face referire art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei urmărind tocmai garantarea dreptului de apărare al părţilor şi asigurarea principiului contradictorialităţii, fiind un mijloc de asigurare a regularităţii desfăşurării judecăţii.

Modificându-se doar temeiul suspendării, cursul judecăţii fiind în continuare oprit, în mod corect s-a trecut în dispozitivul încheierii recurate din 6 octombrie 2020 soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei. Efectul procedural a fost de menţinere a întreruperii cursului judecăţii.

Rezultă că prin încheierile ulterioare de respingere a cererilor de reluare a judecăţii s-au analizat în mod corect dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi nu ale art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, instanţa de apel nu era obligată să acorde un nou termen care să aibă ca scop introducerea în cauză a moştenitorilor, în lipsa unei învestiri în temeiul principiului disponibilităţii, printr-o cerere formulată de partea interesată potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta nefiind prezentă la termenul din 6 octombrie 2020.

De asemenea, prin încheierea recurată din 8 decembrie 2020 s-a menţinut corect suspendarea judecării cauzei, nefiind indicaţi moştenitorii, în vederea introducerii în cauză.

În legătură cu încheierea recurată din 23 februarie 2020, recurenta contestă măsura respingerii cererii de repunere pe rol a judecării cauzei, cu motivarea că nu îi revenea obligaţia de a face dovada deschiderii succesiunii.

Înalta Curte constată că prin această încheiere, instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de recurentă ca nedovedită, constatându-se că nu a depus, ataşat listei cu indicarea moştenitorilor, niciun fel de acte doveditoare.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel nu a limitat obiectul probei la dovada dezbaterii succesiunii, ci a reţinut lipsa oricărei probe în sensul dovedirii că persoanele indicate de recurentă au calitate de succesibili cu vocaţie succesorală legală efectivă ori valorificată în concret printr-un certificat de moştenitor.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 38 C. proc. civ., calitatea de parte se poate transmite legal ori convenţional, ca urmare a transmisiunii în condiţiile legii a drepturilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii.

În cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală a calităţii procesuale pasive poate avea loc prin succesiune, moştenitorii care succed părţii decedate preluând drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial şi dobândind, astfel, legitimare procesuală în cauză.

Întrucât art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. statuează că suspendarea de drept prin decesul uneia din părţi se produce până la introducerea în cauză a moştenitorilor, instanţa învestită cu cererea de reluare a judecării cauzei este îndrituită să procedeze la analiza îndeplinirii acestei condiţii procedurale, în măsura în care reiese din probele administrate la termenul la care se cere redeschiderea judecăţii.

Înalta Curte constată că, pentru a se stabili calitatea de moştenitori, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., privind sarcina probei, părţilor interesate le revenea obligaţia dovedirii preluării drepturilor şi obligaţiilor în legătură cu calitatea de succesori legali ai acţionarilor din cadrul procesual pasiv al cauzei, în vederea continuării judecăţii, pentru stabilirea existenţei drepturilor şi obligaţiilor afirmate prin cererile deduse judecăţii.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 258 şi art. 264 C. proc. civ. atribuie exclusiv instanţei devolutive puterea de apreciere asupra probelor administrate ori de a decide administrarea probelor care sunt concludente şi utile pentru stabilirea unei situaţii de fapt.

Instanţa de apel a reţinut lipsa dovezilor unei vocaţii succesorale concrete şi, deci, neîndeplinirea cerinţelor legale pentru continuarea judecăţii prin indicarea moştenitorilor, nefiind încălcate regulile de procedură care să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte formulează şi observaţia că recurenta nu a formulat critici din perspectiva nesocotirii de către instanţa de prim control judiciar a unor dispoziţii de drept material în legătură cu vocaţia succesorală a persoanelor indicate în calitate de moştenitori la termenul din 23 februarie 2020.

În cadrul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă şi existenţa mai multor cereri de repunere pe rol a cauzei judecării apelului care nu au primit o soluţionare din partea instanţei.

Înalta Curte reţine, în acest context, că interesul procesual al căii extraordinare de atac a recursului nici nu se mai află în legătură cu repunerea pe rol a cauzei, constatându-se că instanţa de apel a dispus reluarea judecăţii şi a invocat excepţia perimării, ci, în această situaţie, cu calculul termenului de perimare, instanţa de apel suspendând judecata în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea recursului pendinte.

Confirmând susţinerile recurentei, Înalta Curte constată că mai multe cereri ale părţilor (inclusiv ale recurentei) de reluare a judecăţii - din datele de 26 iunie 2019, 19 septembrie 2019, 22 octombrie 2019 şi 3 iunie 2020 - deşi înregistrate în dosarul cauzei, nu au primit o soluţionare prin încheierea recurată din 6 octombrie 2020, împrejurare care deşi relevantă din perspectiva cursului perimării şi a art. 416 alin. (3) C. proc. civ., nu este aptă să conducă la admiterea căii extraordinare de atac a recursului. Aceasta, întrucât în măsura în care prin încheierile privind suspendarea judecăţii instanţa a omis să se pronunţe asupra vreunei cereri, se poate solicita completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara recurs în temeiul art. 444 C. proc. civ., însă potrivit art. 445 C. proc. civ. completarea nu se poate cere pe calea recursului, criticile fiind înlăturate.

Pentru toate considerentele expuse anterior, nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 şi 23 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta G. împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 şi 23 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 7 februarie 2023.