Peremption of appeal following suspension for constitutional review; interruption by ex officio judicial acts

Şedinţa publică din data de 07 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 28 iulie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova, anularea deciziei nr. 134/01.07.2016 de încetare de drept a contractului de muncă, emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea în situaţia anterioară încetării de drept a contractului de muncă şi reintegrarea sa în muncă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 362 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, art. 55, art. 56, art. 50 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), H.G. nr. 119/2014, art. 1 alin. (2), art. 5 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă din 20 februarie 2002, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 76/2002.

Prin încheierea din 21 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea formulată de contestatoarea A. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 362 alin. (3) şi (4), art. 301 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.

Prin sentinţa nr. 639 din 27 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova.

2. Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanta A. a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (3) şi (4) şi art. 301 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu care Tribunalul Dolj a învestit Curtea Constituţională.

Prin încheierea din 6 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a dispus menţinerea măsurii suspendării cauzei, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a dosarului nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 392/20.05.2019, Curtea Constituţională a României a respins excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile art. 301 alin. (2) şi ale art. 362 alin. (3) şi (4) coroborate cu dispoziţiile alin. (7) şi alin. (8) ale aceluiaşi articol din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Prin decizia civilă nr. 3220/2019 din 05 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi a constatat perimat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 639 din 27 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova.

3. Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea apelului pe fond.

Prin decizia nr. 687 din 23 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 3220/2019 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost casată decizia atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova pentru a analiza incidenţa dispoziţiilor art. 415, art. 416 alin. (3), art. 417 şi 418 C. proc. civ., în raport de care termenul de 6 luni stabilit de art. 416 alin. (1) din acelaşi cod curge de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 86/13.02.2019 în Monitorul Oficial.

Prin decizia civilă nr. 1098/2022 din 6 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în rejudecare, a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 639 din 27 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova.

4. Împotriva deciziei instanţei de apel, în rejudecare, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea apelului pe fond.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că, pe fondul unor probleme personale a lăsat întocmirea actelor de procedură în seama avocatului ales. Cauza a fost repusă pe rol din oficiu de către instanţa de judecată, motiv pentru care recurenta-reclamantă a apreciat că a dat dovadă de diligenţă şi că dosarul nu a rămas în nelucrare din vina sa.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a mai arătat că înţelege să reitereze interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 418 alin. (1) C. proc. civ., art. 415, art. 5 şi 6 C. proc. civ., art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Recurenta-reclamantă a menţionat că instanţa de apel a suspendat cauza în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, după care, în Monitorul Oficial nr. 392/20.05.2019, a fost publicată Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentă în faţa primei instanţe, dată la care aceasta susţine că a luat cunoştinţă de respectiva decizie.

Autoarea recursului a mai precizat că, aşa cum reiese inclusiv din cuprinsul respectivei decizii, aceasta a fost comunicată instanţei de fond, respectiv, Tribunalului Dolj, şi nu recurentei, care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, cu toate că, în opinia acesteia, comunicarea tuturor actelor de procedură era obligatorie, conform art. 154 C. proc. civ.

S-a mai arată că instanţa de apel a emis actul procedural al citaţiei în data de 15 noiembrie 2019, cu 5 zile înainte de împlinirea termenului de perimare.

Faţă de aspectele mai sus expuse, autoarea recursului a considerat că au fost încălcate dispoziţiile art. 5, art. 6, art. 416 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., nefiind împlinit termenul de 6 luni prevăzut de lege, dispoziţiile art. 418 alin. (1) din acelaşi act normativ, nefiind în ipoteza unei lipse de stăruinţă a părţilor, precum şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Recurenta a arătat că nu se poate susţine împlinirea termenului de perimare cât timp, de la publicarea şi luarea la cunoştinţă a deciziei Curţii Constituţionale a României (20.05.2019) şi până la îndeplinirea unui act de procedură în cauză (citaţia din 15.11.2019) nu au trecut cele 6 luni necesare în vederea perimării apelului, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta a mai susţinut că, după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, potrivit art. 415 C. proc. civ. instanţa era cea care avea obligaţia de a repune pe rol, din oficiu, cauzele suspendate în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a sesizării instanţei de contencios constituţional, neputând intra în discuţie vreo culpă a părţii.

Făcând referire la dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., autoarea recursului a mai precizat că repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei este justificată de existenţa unui interes public, care derivă din însăşi raţiunea suspendării cauzei, în situaţia de faţă, fiind vorba de lămurirea instanţei cu privire la constituţionalitatea dispoziţiei legale aplicabile în cauza a cărei suspendare s-a dispus.

În susţinerea afirmaţiilor sale, recurenta a invocat Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 9/2019, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care aceasta consideră că Înalta Curte a tranşat implicit o problemă de drept, respectiv, eventuala incidenţă a perimării (art. 416 alin. (1) C. proc. civ.) în cazul suspendării de drept a judecării cererii, până la soluţionarea căii de atac împotriva respingerii cererii de intervenţie, conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, reproducând, în acest sens, considerentul 52 din decizia mai sus amintită.

Totodată, autoarea recursului a adus în sprijinul susţinerilor sale, inclusiv argumentul analogiei, astfel cum acesta reiese din cuprinsul dispoziţiilor art. 5 alin. (3) C. proc. civ., arătând că, deşi art. 415 "tace" în privinţa indicării celui care are obligaţia de a face demersul necesar în vederea reluării judecăţii, pot fi aplicate, prin analogie, dispoziţiile legale privitoare la situaţiile asemănătoare, în baza art. 5 C. proc. civ.

În această situaţie, recurenta a apreciat că dispoziţia asemănătoare aplicabilă este cea indicată de art. 415 pct. 3 C. proc. civ., considerând că nu există niciun motiv pentru a face distincţie între o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi o decizie a Curţii Constituţionale a României, toate fiind chestiuni prejudiciale.

Aşadar, opinia recurentei este în sensul că, în ipoteza sesizării instanţei de contencios constituţional, nu poate fi asimilat cazul de suspendare prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu situaţiile în care partea este obligată să solicite repunerea cauzei pe rol.

S-a mai arătat că, spre deosebire de ipotezele de suspendare voluntară şi anumite ipoteze de suspendare de drept (art. 412 alin. (1) pct. 1-6) sau chiar anumite ipoteze de suspendare facultativă (cum ar fi suspendarea în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), sesizarea instanţei de contencios constituţional are un vădit caracter de ordine publică.

Recurenta a mai susţinut că, deşi actualul C. proc. civ. nu mai prevede o suspendare de drept a cauzei în ipoteza sesizării Curţii Constituţionale, ci una facultativă, caracterul de normă de ordine publică se păstrează, mecanismul fiind creat pentru a lămuri instanţa referitor la constituţionalitatea normelor aplicabile, astfel încât, odată cu intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. şi abrogarea, prin Legea nr. 177/2010, a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, toate argumentele converg în favoarea soluţiei de repunere a cauzei pe rol din oficiu, atunci când are loc o sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate urmată de o suspendare a cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În final, autoarea cererii de recurs a apreciat că excepţia perimării nu poate fi invocată pentru prima oară în faţa instanţei de apel.

La 14 iulie 2022, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs şi menţinerea soluţiei pronunţate în apel.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 4 august 2022, recurenta-reclamantă a reiterat apărările privind suspendarea termenului de perimare din cauza unor motive temeinic justificate.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 4 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 decembrie, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1098/2022 din 6 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi a fixat termen în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

Analizând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prioritar, faţă de neîncadrarea de către recurenta-reclamantă a criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, în raport de cele susţinute prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Astfel recurenta-reclamantă a susţinut aplicarea greşită a unor norme de procedură civilă, respectiv a art. 416 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. în ceea ce priveşte împlinirea termenului de perimare de 6 luni a apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., " (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În raport cu dispoziţiile legale anterior evocate, Înalta Curte constată că, perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii în nelucrare, din culpa părţii.

În speţă, se observă că, prin prima decizie de casare nr. 687, pronunţată la data de 23 martie 2023, Înalta Curte a statuat că termenul de perimare a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 86/13.02.2019 a Curţii Constituţionale, până la pronunţarea căreia s-a suspendat judecarea apelului, respectiv de la data de 20.05.2019.

Prin decizia recurată, pronunţată în rejudecarea apelului după casare, instanţa de apel a reţinut că termenul de perimare, care a început să curgă în data de 20 mai 2019, s-a împlinit în data de 20 noiembrie 2019.

Înalta Curte, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că în primul ciclu procesual, prin rezoluţia instanţei de apel, aflată la dosar, s-a dispus, din oficiu, fixarea unui termen de judecată la data de 5 decembrie 2019 în vederea discutării perimării. În consecinţă, s-a procedat la emiterea citaţiilor în acest sens la data de 15 noiembrie 2019, astfel cum rezultă din citativul aflat la dosar, acte de procedură efectuate din oficiu în vederea reluării judecăţii.

Prin urmare, îndeplinirea actelor de procedură, din oficiu, de către instanţa de apel, în vederea repunerii pe rol, s-a realizat înainte de împlinirea termenului de perimare, iar art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevede că perimarea curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă.

Neobservându-se actele de procedură care au întrerupt cursul perimării, încălcându-se dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut greşit prin decizia recurată că termenul de perimare s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2019.

În consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nemaifiind utilă cercetarea celorlalte critici din memoriul de recurs.

În temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1098/2022 din 6 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, va dispune casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1098/2022 din 6 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2023.