Cassation annulled for failure to invoke statutory grounds against appellate suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Recurenta A., în contradictoriu cu intimata B. - prin C., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 22 din 11 martie 2021 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, având ca obiect încuviinţarea executării silite - recurs la cererea de recuzare.

Recursul a fost înregistrat la data de 20 mai 2022, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă, sub numărul x/2016*/a1.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, la data de 19 mai 2022, a declarat recurs A..

În motivare, a învederat că declară recurs împotriva încheierii nr. 6221/C.S./2016 din 10.06.2016 a Judecătoriei Iaşi, dosar x/2016, împotriva deciziei nr. 87 din 17.06.2021, pronunţate de către Tribunalul Iaşi în dosarul x/2021 şi împotriva deciziei nr. 356 din 04.05.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021.

S-a solicitat, în esenţă, anularea actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2016, întoarcerea executării silite, restituirea sumei de 30.000 RON, asupra căreia a fost înfiinţată poprirea, la cererea executorului judecătoresc şi despăgubiri în valoare de 33.000 RON ca urmare a tergiversării cauzei în favoarea colectorilor de creanţe.

La data de 18 iulie 2022 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de D., prin care s-a invocat exceptia inadmisibilitătii recursului, în raport de menţiunile cuprinse în cererea de recurs, în sensul că recurenta a înţeles să formuleze recurs împotriva încheierii nr. 6221/C.S./2016 din 10.06.2016 a Judecătoriei Iaşi, împotriva deciziei nr. 87 din 17.06.2021, pronunţate de către Tribunalul Iaşi şi împotriva deciziei nr. 356 din 04.05.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.

De asemenea, s-a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 iunie 2022 sub acelaşi număr de dosar.

Prin rezoluţia din 8 august 2022 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 aprilie 2023, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 22 mai 2023 s-a acordat termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 21 iunie 2023, în complet de filtru.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de A., invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

Preliminar, deşi recurenta a menţionat că declară recurs împotriva încheierii nr. 6221/C.S./2016 din 10.06.2016 a Judecătoriei Iaşi, dosar x/2016, împotriva deciziei nr. 87 din 17.06.2021, pronunţate de către Tribunalul Iaşi în dosarul x/2021 şi împotriva deciziei nr. 356 din 04.05.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021, se apreciază că aceasta a înţeles să declare recurs împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, acesta fiind ultimul act de procedură întocmit în cadrul litigiului demarat de recurentă.

În acelaşi sens, se reţine că, prin adresa emisă la 30 mai 2022, aflată la dosarul de recurs, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a sesizat instanţa supremă cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Aşa fiind, obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de curtea de apel prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Mai mult, motivele de casare trebuie nu doar să fie afirmate, ci se impune dezvoltarea acestora, cu indicarea în concret a nelegalităţilor identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, Înalta Curte constată că recurenta nu şi-a întemeiat în drept recursul, nefiind indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, precum şi că cererea de recurs nu conţine critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii care formează obiectul căii de atac, ceea ce ar fi presupus evocarea de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, de suspendare a judecăţii cererii de recurs, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv la considerentele formulate de instanţă în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcţie a recursului se întemeiază pe argumente care vizează nelegalitatea şi netemeinicia executării silite derulate împotriva recurentei, în calitate de debitor, precum lipsa notificării prin care i s-a solicitat rambursarea sumelor împrumutate şi a dobânzilor restante, a informării cu privire la obligaţiile neexecutate, lipsa declarării scadenţei anticipate a creditului, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, nelegalitatea cesiunii, perimarea executării silite, recurenta exprimându-şi practic nemulţumirea în raport cu soluţiile pronunţate de instanţe în dosarul având ca obiect contestaţie la executare.

Înalta Curte subliniază că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, recurenta având obligaţia de a arăta şi de a dezvolta motivele de nelegalitate ale încheierii recurate.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Cu alte cuvinte, faţă de argumentele ce preced, se impune concluzia că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac, în cauză, recurenta neconformându-se exigenţelor legii.

Având în vedere şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.