Conflict of jurisdiction over swine fever compensation claims resolved by assigning case to claimant’s domicile court

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal la 25 mai 2022, sub nr. x/2022, astfel cum a fost modificată la dosarul Tribunalului Vrancea, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Olt şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice obligarea acestui din urmă pârât la plata sumei de 600.000 RON, reprezentând evaluarea provizorie a costurilor de curăţare, dezinfectare şi dezinsecţie a exploataţiei şi a echipamentelor efectuate ca urmare a apariţiei focarului de pestă porcină (PPA) la exploataţia reclamantei din sat Negreni, oraş Scorniceşti, judeţul Olt, nedecontate de Statul Român şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, temeiul juridic al acţiunii, aşa cum a fost modificat de reclamantă, este reprezentat de art. 3 alin. (2) lit. e) din Regulamentul (CE) nr. 690/2021, art. 288 TFUE, art. 1 din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Pârâta Direcţia Sanitar Veterinara si pentru Siguranţa Alimentelor Olt a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Vrancea.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile a tribunalului, apreciind că este un litigiu ce derivă dintr-un raport de contencios administrativ, relevante fiind prevederile H.G. nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat cerere de chemare în garanţie a pârâtei Direcţia Sanitar Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor Olt.

La termenul de la 14 decembrie 2022, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale procesuale şi excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 28 decembrie 2022, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi teritoriale şi a declinat cauza privind pe reclamanta A. S.R.L, spre competentă soluţionare Tribunalului Olt.

În esenţă, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal a reţinut că reclamanta a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 3 alin. (2) lit. e) din Regulamentul (CE) nr. 690/2021, art. 288 TFUE, art. 1 din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale O.G. nr. 13/2011. A mai reţinut că instanţa competentă din punct de vedere material procesual să soluţioneze litigiile cu profesionişti a căror valoare este mai mare de 200.000 RON este secţia Civilă a tribunalului. În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială alternativă între instanţa de la domiciliul reclamantului sau instanţa de la sediul pârâtului. Interpretând în sens larg noţiunea de sediu al reclamantului, tribunalul a constatat că aceasta include şi sediul secundar din satul Negreni, oraşul Scorniceşti, judeţul Olt, unde s-a produs prejudiciul, aflat în circumscripţia teritorială a Tribunalului Olt şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Olt, pe care instanţa a pus-o în discuţia părţilor la termenul de la 9 mai 2023.

Prin sentinţa nr. 157 din 9 mai 2023, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În esenţă, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată este "acţiune în pretenţii", iar competenţa teritorială este reglementată de art. 111 C. proc. civ., text de lege care prevede că în prezentul litigiu se aplică o competenţă teritorială alternativă, aparţinând fie instanţei de la sediul reclamantului, fie instanţei de la sediul pârâtului. A mai reţinut că reclamanta a ales să introducă acţiunea la instanţa sediului său principal din judeţul Vrancea, ceea ce atrage competenţa Tribunalului Vrancea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal şi Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 3 alin. (2) lit. e) din Regulamentul (CE) nr. 690/2021, art. 288 TFUE, art. 1 din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi pe dispoziţiile O.G. nr. 13/2011, potrivit cererii modificatoare depuse de reclamantă. Valoarea pretenţiilor solicitate depăşeste suma de 200.000 RON, ceea ce atrage competenţa tribunalului.

Prin aceeaşi cerere modificatoare, reclamanta a arătat că înţelege să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pe lângă celelalte pârâte pe care le indicase deja, respectiv Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor, respectiv Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Olt.

Potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale şi locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 din acelaşi cod. În speţă, reclamanta a ales să sesizeze instanţa de la sediul său din judeţul Vrancea, respectiv Tribunalul Vrancea.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.